O aventură cu biblioteci italiene

Colegul meu, Marcel Ţura, mi-a semnalat articolul
Ion Creanga si italienii: O romanca invinge Biblioteca Nationala din Roma de Miruna Cajvaneanu, publicat pe HotNews, vineri, 9 octombrie, pe care l-am găsit instructiv.

Mi-a plăcut combativitatea eroinei care a vrut cu tot dinadinsul să împrumute o carte de Ion Creangă de la Biblioteca Naţională Centrală din Roma.

Uneori, cititorii, dacă îşi dau silinţa, pot ajuta bibliotecile să-şi îmbunătăţească activitatea.

De asemenea, de mult timp îmi tot pun întrebarea:
Cât de flexibile trebuie să fie regulamentele bibliotecilor şi cât de flexibili trebuie să fie bibliotecarii în aplicarea lor?

2 Răspunsuri

  1. Am citit articolul din HotNews imediat ce a aparut. M-a surprins ceea ce am aflat.
    In urma cu vreo 5 ani, i-am luat un interviu istoricului si francmasonului Horia Nestorescu-Balcesti – ceva informatii la http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Nestorescu-B%C4%83lce%C5%9Fti (din nefericire, nu pot pune un link si pentru interviu, pentru ca site-ul http://www.cityonline.ro nu e functional). Printre altele, vorbindu-i eu de dorinta mea ca toate sau cat mai multe din informatiile din BJ VAlcea sa fie accesibile prin Internet (pentru inceput, macar sursele de informare…) dl Nestorescu mi-a povestit ceva ce mi s-a parut interesant si trebuie va impartasesc.
    Asa cum probabil stiti, istoricul Horia Nestorescu a facut o adevarata „pasiune” pentru Nicolae Balcescu si idealurile pasoptiste romanesti (deloc intimplator aceleasi cu ale francmasonilor romani ai vremii). Mare parte din viata, dl. Nestorescu si-a dedicat-o cautarii, sistematizarii si publicarii de studii si informatii despre Nicolae Balcescu (Horia Nestorescu Balcesti este cel caruia ii datoram infiintarea Memorialului „Nicolae Balcescu”, in fostul conac al Balcestilor, din comuna valceana Nicolae Balcescu; H.N.-B. a fost si primul director al acestui memorial). In anii ’80, Horia Nestorescu a fost in Italia, in mai multe biblioteci, pentru a cauta orice fel de informatii despre Nicolae Balcescu – pentru cine nu stie mai multe ref. la Nicolae Balcescu pot fi „suficiente” si informatiile de la: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu
    La o biblioteca din Milano, parca – mi-a povestit Horia Nestorescu – istoricului roman i s-a intimplat ceva interesant: dupa multe zile in care a cautat in cataloagele traditionale informatii despre Nicolae Balcescu a avut surpriza sa i se spuna de o bibliotecara ca directorul institutiei vrea sa-l cunoasca. A mers la biroul directorului si a avut surpriza sa gaseasca o persoana deosebit de agreabila, care i-a eliberat un permis de aces total, permanent, in biblioteca si i-a mai facilitat ceva, nu mai stiu ce (adica l-a scutit de plata unor taxe sau a ceva asemanator), insa – ceea ce mi se pare cel mai important – i-a permis accesul in sistemul informatic al bibliotecii (in proces de constituire la acea vreme), cu ajutorul caruia, in cateva secunde, a gasit infinit mai multe informatii despre Nicolae Balcescu decat gasise in multe zile de cautari prin fisele cataloagelor traditionale.

    Acum, fie ca directorul acelei biblioteci a fost impresionat de sarguinta cu care istoricul roman se infatisa in fiecare zi sa caute si sa solicite fel de fel de informatii (pe care nu le mai cauta nimeni altcineva), fie ca „fratii” masoni italieni au ajuns la concluzia ca trebuie sa il ajute, fie ca – inainte de „U.E.” – altele erau regulile si regulamentelor bibliotecilor din „Peninsula” …ideea e ca in urma cu cca 25 de ani, in Italia, lucrurile stateau cumva diferit decat acum si in privinta bibliotecilor si bibliotecarilor…

    Sa raspund la intrebarea Dumneavoastra, Doamna Dragota: dupa parerea mea, atat regulamentele bibliotecilor cat si bibliotecarii trebuie sa fie gandite/ respectiv sa se comporte cu flexibilitate maxima, adica trebuie sa nu ingradeasca nicicum drepturi care vizeaza utilizatorii serviciilor bibliotecilor, ci doar ceea ce eu as numi comportamente necivilizate, antisociale, ilegale etc…

    PS: tre sa va mai spun ceva: cu ocazia interviului sus-mentionat, nu m-am putut abtine sa nu-l intreb pe istoricul Horia Nestorescu-Balcesti cum se face ca in actuala francmasonerie romana intra si salasluiesc precum in sanul lui Avram asa multe lichele.
    Mi-a raspuns chiar ca un iluminat: „…cand vine apa mare, aduce cu ea toate ragaliile pamantului… sita o sa cearna.

    • Îmi place mult întâmplarea pe care aţi povestit-o. Ca bibliotecar, vreau să cred că prima dintre explicaţii este valabilă.

      Împărtăşesc pe deplin ideile dumneavoastră despre regulamente şi bibliotecari. Întotdeauna se pot ivi situaţii care necesită excepţii. Şi acest lucru cred că ar trebui menţionat undeva în regulament. Chiar şi regulamentele pot suporta modificări.

      Ce mă deranjează pe mine foarte mult este o problemă de atitudine: bibliotecarul aflat în faţa unei excepţii, care se lasă „înduplecat” după multe rugăminţi şi insistenţe, cu aerul că a făcut o mare favoare, când putea aprecia situaţia corect de prima dată.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: