Legătura dintre biblioteci şi învăţământ în România

În ultimul număr din „Dilema veche”, Daniel Barbu, fost decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice (acolo unde atât conducerea veche, cât şi cea actuală, dar şi cadrele didactice au acordat şi acordă bibliotecii atenţia cuvenită) pune degetul pe rana relaţiei anormale dintre învăţământul românesc şi bibliotecile universitare. În nicio ţară normală învăţământul superior nu se poate desfăşura în absenţa sau cu ignorarea bibliotecilor; Daniel Barbu arată că la noi se poate. Câteva fraze sunt de reţinut:

„[…] călătorul străin rămîne întotdeauna dezamăgit de universităţile româneşti şi pleacă surprins de faptul că cineva poate proiecta modernizarea unei ţări în afara relaţiei formative cu patrimoniul de cunoaştere ce reprezintă semnul cel mai vizibil al ieşirii din barbarie. Poate că România este lipsită de o reţea rutieră modernă, de apă curentă, de staţii de epurare, de incineratoare de deşeuri, tocmai pentru că dezvoltarea infrastructurii ce le precede logic, biblioteca, este încă în stadiu incipient”.

„În universităţile româneşti din trecut şi din prezent, manualul este substitutul bibliotecii. Disciplinele cele mai complexe şi ramificate sînt reduse la formule mnemotehnice din care orice fertilitate a ideilor a fost eliminată”.

2 Răspunsuri

  1. Dureros adevar: „manualul este substitutul bibliotecii”. Dar cred ca el se refera in general la educartia din Romania nu doar la nivelul universitar. Ne obisnuim elevii, viitori studenti, munictori, oameni de afaceri, profesori, oameni de stiinta s.a. cu manuale, retetele de-a gata si apoi ne miram ca lasati sa fie originali, sa porneasca in cautarea de raspunsuri nu le reuseste sau, le reuseste dar intr-un fel mult sub asteptarile elitei. Iar piata muncii le va cere flexibilitate si originalitate la fel cum le cere tuturor la nivel european sau global. Iar pentru slujbele platite bine aceste „obisnuinte” sunt la fel de cerute dimpreuna cu pregatirea de specialitate…

    Biblioteca e locul cel mai bun pentru o educatie bazata pe dorinta de a gasi solutii insa, dupa cum stim, pentru a face acest lucru biblioteca trebuie sa aiba informatii (nu doar sub forma de carti) dar sa ofere si un loc propice interogarii fara garduri, paznici si priviri indiscrete.

    Foarte asteptat un astfel de articol din partea cadrelor didactice si cred ca ar fi interesant un articol raspuns trimis Dilemei, din partea unui bibliotecar, in care sa fie subliniate eforturile bibliotecii pentru a sigura accesul celor interesati la informatii. Trebuie insa spus ca sincer vorbind, multi din actualii profesori/decani, fosti studenti, nu inteleg importanta bibliotecii in procesul de educare al actualilor si viitorilor studenti…
    Sau poate despre asta o sa vorbim alta data…dar cand?

  2. Se poate coborî mai jos? La nenumăratele filiale teritoriale şi la învăţământul la distanţă, unde nici manualele nu este sigur că sunt la dispoziţia studenţilor? Şi ce ne poate spune oferta din anii trecuţi de cca. 300.000 de locuri pe ansamblul învăţământului superior, raportat la cu ceva peste 100.000 de absolvenţi?
    Cred că suntem pe primul loc în lume la numărul de diplome eliberate, raportat la populaţie, iar cotarea universităţilor noastre este dureroasă. Tristă glorie. Bani să iasă.

    Între condiţiile de acreditare se numără şi existenţa bibliotecii de specialitate. Cei din centrele orăşeneşti periferice ştiu cam câte biblioteci de specialitate au în raza lor teritorială…

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: