Biblioteca diabolică

Oana Lungescu  a publicat recent pe news.bbc.co.uk prima parte a unui documentar foarte bun (şi un articol de prezentare al lui)  despre arhivele securităţii.  Germina Nagat de la CNSAS numeşte aceste arhive ” Biblioteca diabolică”.

Prima parte a documentarului  State Secret şi articolul Romania Securitate legacy 20 years after revolution mi se par remarcabile. Am să traduc aici un fragment din articol.

Ioana Voicu Arnautoiu „s-a născut într-o peşteră în munţii Carpaţi. Părinţii ei au fost partizani şi făceau parte dintr-un grup care încerca cu disperare să reziste  comunistilor în anii 1950.[…]

Acum, din dosarele Securităţii, Ioana îşi află istoria propriei familii în cele 85 de dosare groase şi în colecţia de fotografii alb-negru.

O imagine o arată pe mama ei căţărându-se ca să iasă dintr-o peşteră şi coborând pe o scară, ducând-o pe Ioana, ca pe o păpuşă, sub braţ.

Înainte ca tatăl ei să fie excutat, Securitatea a făcut o ultimă fotografie  feţei lui scheletice, cu ochi negri bântuiţi. Mama ei a murit mai târziu în închisoare.

Ioana  a fost cruţată. La vârsta de doi ani ea a fost dusă la orfelinat şi apoi adoptată de o familie iubitoare. A crescut fără să ştie cine era cu adevărat până când a căzut comunismul şi s-au deschis arhivele.

Povestea ei ar fi incredibilă – dacă Securitatea nu ar fi arhivat totul cu atâta grijă. „

Se mai spune în articol că, „deschiderea arhivelor este neliniştitoare şi pentru alţii.  <<Aceste dosare nu sunt ale mele sau ale voastre, ele sunt ale statului>> spune  Dumitru Burlan, un colonel de la Securitate pensionat care a fost garda de corp a lui  Nicolae Ceauşescu.”

Ar fi multe de spus despre aceste documente şi despre arhivele securităţii. Aştept cu interes publicarea părţii a doua a documentarului.  Oana Lungescu atinge unele subiecte la care noi, ca oameni care lucrăm cu informaţia, ar trebui să fim sensibili. De la modul cum nişte documente diabolice pot totuşi peste ani să servească cunoaşterii la cine deţine de fapt informaţia la noi (şi la ce îi foloseşte) avem multe  puncte de pornire pentru discuţii interesante.

Eu aş începe cu o întrebare: ştiţi bibliotecari care să aibă dosare în arhiva securităţii?

2 Răspunsuri

  1. He, he, buna intrebare! Nu stiu cati bibliotecari disidenti au fost (biblioteconomia ar trebui sa fie prin ea insasi disidenta), insa este de presupus ca au fost multi informatori. Se pare ca securitatea folosea inclusiv vanzatorii de la chiscurile de ziare. Se crede ca bibliotecarii erau folositi si ca „mesageri”, adica informatorul lasa plicul sigilat la biblioteca iar bibliotecarul il dadea ofiterului de la securitate.

    Intr-un articol din Romania Libera despre informatorii din presa apareau urmatoarele nume de informatori din biblioteci:

    Lobont Rozalia – “Rozi” – sursa PCR – BCS – 1979
    Alexe Aurel Vladimir – “Virgil II” – sursa PCR – BCS – 1979
    Spinu Virgil Tiberiu – “Frank Grigorescu” – informator BCS – 1979
    Dorobantu Angela – “Dorina” – BCS

    Bondoc Gheorghe – sursa PCR – BCS – 1982
    Cabulea Vasile – sursa PCR – BCS – 1982
    Cruher Anatolie – sursa PCR – BCS – 1982
    Diamandescu Gheorghe – sursa PCR – BCS – 1982
    Simadan Vasile – sursa PCR – BCS – 1982
    Florea Niculina – sursa PCR – Editura Academica – 1982
    Hoazer Alexandru – sursa PCR – Biblioteca N.S.
    Teodorescu Traian – sursa PCR – Biblioteca Academica – 1982
    Damian Nicolae – informator – Biblioteca Academica – 1982
    Godorogea Stefan – informator – Biblioteca Academica – 1982
    Constantinescu Nicolae – informator – Biblioteca Academica – 1982
    Spinu Tiberiu – informator – BCS – 1982

    Dumitrache Valeriu – Scanteia, BCS 1979
    Salceanu Elena – sursa PCR – gazda “Biblioteca” BCS
    Zamfirescu Mirel – gazda BCS
    Schatz Elena – BCS – gazda

  2. Bravo, Marian! Disidentii s-au vazut la momentul decembrie 1989 si dupa acel moment. Securistii sau informatorii au stiut fie sa dispara, gasind urgent un alt loc de munca, fie sa continue fara sa le pese.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: