Lecturi restante

Anul trecut a aparut lucrarea dlui Mircea Regneala, Noi studii de biblioteconomie. Cum nu sunt prea multe lucrarile bune de biblioteconomie nu avem voie sa le trecem cu vederea.
Volumul este compozit.  Stilul variaza de la didactic la confesiv, de la compozitii conjuncturale la pagini parca desprinse din proiectul unui tratat. Prima parte este dedicata unor clarificari din perspectiva istoriografica si epistemica, autorul dominand cu perfectiune o arie imensa de date si definitii. Capitolul dedicat istoriei biblioteconomiei romanesti probabil va ramane mult timp de nedepasit in ceea ce priveste concizia si claritatea. Lamentez tonul prea descriptiv si retinut in tratarea perioadei comuniste (este de presupus ca autorul stie mult mai multe decat povesteste in carte). Nu apar lucruri atat de noi cum ne face sa asteptam titlul lucrarii nici in capitolul dedicat bibliotecilor din societatea cunoasterii. Din acest punct de vedere lucrarea apartine mai mult secolului XX decat secolului XXI. Acest ultim capitol la care ma refer are insa un caracter practic prin modul in care e structurat si probabil adecvat realitatilor romanesti.
Un capitol special este destinat dezvoltarii colectiilor. Este redactat pragmatic si cu rabdare, ca un manual, in care experienta autorului ca bibliotecar isi spune un cuvant hotarator. Probabil este contributia cea mai valoroasa si mai ampla pe aceasta tema in bibliografia de specialitate romaneasca.
In fine, o alta parte a lucrarii este constituita din articole si interviuri. Mai multe articole problematizeaza societatea informatiei si se focalizeaza pe solutii pentru biblioteci sau abordeaza aspecte concrete ale biblioteconomiei romanesti (acestea din urma de citit toate deoarece sunt excelente). Articolele demonstreaza preocupari variate, extinse la nivel european, in dialog cu biblioteconomia mondiala si uneori depasind granitele biblioteconomiei.
Preiau dintr-un interviu o convingere intima care ar putea fixa reteaua de semnificatii in care trebuie inteles demersul intelectual, docent si managerial al Profesorului Mircea Regneala:
„A citi înseamnă a fi un om educat. Educația are multiple valențe. Disciplina lecturii însăși este un act de educaţie în sensul cel mai propriu al termenului. Se știe că cititorii din lumea întreagă doresc să împrumute publicaţiile din biblioteci acasă, pentru că e mai comod. Dar a citi în bibliotecă presupune în primul rând disciplină, educaţia spiritului într-o direcție extrem de pozitivă. Când priveşti în jur şi vezi că toţi celilalţi citesc, e un imbold extraordinar spre lectură. E ca şi cum te-ai afla într-o biserică. Credinciosul care se roaga acasă nu traiește același miracol ca cel aflat într-o biserică. La fel e şi în bibliotecă. „

%d blogeri au apreciat asta: