Pledoarie pentru programul „Prima Carte”

Ideea acestui program am întâlnit-o (ca glumă) într-o trampă din Academia Caţavencu. Printre altele, autorul, în urma unui material despre situaţia agenţiilor imobiliare difuzat la ProTV, remarca următoarele: „Am văzut secvenţe din mai multe locuinţe de lux, unele părînd chiar locuite, dar n-am văzut în ele nici măcar o carte! […] Chiar, oare de ce nu se demarează programul guvernamental „Prima Carte“?”.

Am luat şi eu această idee ca pe o glumă bună. Aseară însă mi-am dat seama că această glumă spune ceva substanţial despre România anului 2010. În momentul în care mi-au căzut ochii peste ştirea iniţiativei dlui Prigoană de a muta Parlamentul în noua clădire a Bibliotecii Naţionale, m-am simţit brusc teleportat în urmă cu 8 ani. Atunci, un alt om politic, Adrian Năstase, şi-a propus mutarea în aceeaşi locaţie a sediului Guvernului pe care îl conducea. În cele din urmă, mulţumită dârzeniei personalului Bibliotecii Naţionale şi reacţiei intelectualilor, aberaţia nu s-a concretizat.

Este evident că există persoane publice care, asemeni lui Goebbels, care avea impulsul să pună mâna pe pistol atunci când auzea de cultură, au pulsiuni demolatoare atunci când aud cuvântul „bibliotecă”.

Nu cred că ideea (spun „ideea” din raţiuni stilistice, pentru a nu repeta prea des cuvântul „aberaţie”) deputatului PDL are foarte multe şanse să fie pusă în practică. Iată doar două argumente: 1) la clădirea de pe cheiul Dâmboviţei lucrările au avansat foarte mult, finalizarea ei CA SEDIU DE BIBLIOTECĂ nemaifiind un ţărm chiar atât de îndepărtat; 2) finanţarea de la Banca Mondială are ca destinaţie specifică finalizarea acestei clădiri CA SEDIU DE BIBLIOTECĂ. Însă, în ciuda scepticismului meu (sau a optimismului, depinde cum priveşti lucrurile), consider că breasla trebuie să aibă o reacţie fermă de dezaprobare, pentru a nu da ocazia aberaţiei (poftim, iar am zis-o!) să se propage. Deja, pe Hotnews, unde a apărut ştirea respectivă, sunt o mulţime de comentarii care iau în discuţie cheltuielile pe care bugetul le suportă pentru funcţionarea Parlamentului, subliniind că mutarea acestuia din Casa Poporului ar fi benefică – pentru autorii lor, problema Bibliotecii Naţionale este insignifiantă sau inexistentă în această discuţie. Ce contează că Biblioteca Naţională (ce-o fi aia?!) rămâne fără sediu? Important e să mute Parlamentul din Casa Poporului!

În acest context, un program numit „Prima Carte” nu mi se mai pare o glumă, ci o necesitate; mai mult – o chestiune esenţială pentru igiena mentală a naţiei. Propun colegilor de breaslă să punem mână de la mână şi, din salariile noastre de invidiat, să constituim un fond de întrajutorare a celor mai năpăstuiți dintre noi: persoanele care n-au în casă nicio carte (cartea de telefon nu se pune). Din banii aceştia să cumpărăm cărţi şi să le facem cadou celor care nu ştiu cum se utilizează aceste obiecte – eventual, însoţite de instrucţiuni de folosire. Asta înseamnă să ajutăm inclusiv nişte biete persoane publice cu putere de decizie care până acum au fost private de această şansă. Dacă vor avea tot timpul o carte în raza privirii, poate – cine ştie? – vor avea curajul chiar s-o deschidă…

3 Răspunsuri

  1. Ceea ce m-a indignat pe mine in toata „povestea” (sa speram ca totul sa ramana de poveste) cu schimbarea locatiei Parlamentului Romaniei in sediul neterminat al Bibliotecii Nationale a Romaniei, este efortul pe care il facem cu toţii sa exprimam inexprimabilul, sa spunem fara a reusi sa o tot corcolim.
    Ne strofocam toţi sa spunem respectuos cand este vorba de un scandal national, ne strofocam sa gasim explicatii logice, reale, pertinente, spunand delicat si frumos cum ca actualul sediu al Bibliotecii Nationale nu este adecvat pentru sediul Parlamentului

    (Poate ar fi util sa facem trimitere la arhiva anului 2002 incepand cu 22 iunie 2002 si pana-n august 2002 cand „buturuga mica” (formata din bibliotecarii BNaR) a rasturnat „carul mare”(Guvernul din 2002) si in continuare pana cam pe la sfarsitul anului 2002 cand s-a stagnat totul).

    Nu, domnilor ! Nu !
    Sediul din Bd. Unirii este localul destinat Bibliotecii Nationale a Romanilor si punctum !
    Abia acum la 20 de ani de dupa 1989, lucrarile la constructia sediului BNaR sunt intr-o faza foarte avansata, iar bibliotecarii de abia asteapta sa-si faca treaba si sa puna la dispozitia tuturor categoriilor de cititori ai Romaniei tot fondul de carte si periodice extraordinar pe care-l detine.

    Bine ca alesii neamului au adus vorba de Biblioteca Nationala pentru ca ei, parlamentarii, pot ajuta la finalizarea rapida a lucrarilor, iar cei cu bani pot contribui la multele proiecte moderne pe care le poate pune in aplicare Biblioteca Nationala Romaniei cu oamenii ei, numai local sa aiba, ca idei si proiecte exista, slava Domnului !

    Este o ocazie ca Parlamentul, respingand aceasta Idee Stranie de a amana iar si iar, sine die, sub cele mai legitime motivatii, ca de obicei, sa dea tarii, in fine, o Biblioteca Nationala.

    In aceasta discutie cu utilizarea cladirii Parlamentului pentru altcvea, nu trebuie sa intre in discutie schimbarea locului sediului Bibliotecii Nationale a Romaniei.

    O biblioteca contribuie mult si eficient la educaţia unui popor, este un Focar de Formare a Formatorilor.
    Niciodată nu a avut România mai multa nevoie de o Bibliotecă Nationala aşa cum are în acest moment. Un popor mic, numai prin cultură poate sa mai însemne ceva.
    Încă din Antichitate mândria fiecărui împărat roman era ca în timpul domniei lui să se construiască o bibliotecă. Ce păcat că s-a pierdut obiceiul …
    Poate de acum in acolo. Cine stie ?!

    Poate le-ar trebui alesilor neamului un mic istoric al Bibliotecii Nationale? Sa le reamintim numai ca marele savant Nicolae Iorga, spunea la 28 decembrie 1923:
    ”Câte biblioteci aveţi dvs. în Bucureşti? Una la Academia Română pentru care trebuie să dăm noi iscălituri ca să intre cineva. Capitala Ţării Româneşti întregite cu o populaţie aşa de mare fără o bibliotecă publică. O ruşine cum nu se mai întâlneşte în nici o ţară din lume.”

    Nu doare pe nimeni ca din anul 1955, anul de constituire al Bibliotecii Nationale a Romaniei, aceasta nu are un sediu adecvat ?

    De fapt in anul 1955, anul infiintarii prin HCM a Bibliotecii Nationale a Romaniei a trebuit să o luăm de la început !
    Meteahna românilor, constata Constantin Rădulescu-Motru (1868–1957) este că mereu trebuie s-o luam „da capo”. Facem şi desfacem instituţiile ţării după bunul plac al unora sau al altora, construim, dărâmăm şi reconstruim tot după bunul plac. Aşa s-a întâmplat şi cu Biblioteca Naţionala a României.
    Poate că la temelia zidurilor BNaR ar trebui să zidim „o Ană”, precum meşterul Manole, poate aşa n-am mai lua-o „da capo”.
    Romania nu are un local propriu nici în anul 2010.
    La 55 de ani de la actul de costituire al BNaR din 25 iunie 1955.
    Iar la 20 de ani de dupa 1989
    (in iunie 1990 Ceausescu dadea gata Biblioteca Nationala, asta cred ca ne este clar tuturor)
    si la 8 ani (iunie 2002) de cand localul Bibliotecii Nationale a Romaniei era cat pe aci sa-si schimbe destinatia, o luam „da capo” ?
    Incredibil !

    Toate tarile lumii construiesc biblioteci. Vezi constructia Bibliotecii Nationale a Egiptului, din Alexandria, Biblioteca Nationala a Frantei, Biblioteca Quebec – Canada , Biblioteca Nationala a Belarus, etc.
    Iar, noi Romanii ne permitem sa schimbam destinatia uneia in curs de constructie dupa zeci de ani de deziderat. De daramat, nu o facem in sens fizic. Dar, daramam in spirit, adica mai subtil si mai eficient.

    Califul Omar (un caliban avant la lettre) prin secolul 6, a dat foc bibliotecii din Alexandria
    (definitiv de data asta; prima ardere a facut-o incomplet si intamplator un intelectual, Cezar; s-a refacut cu timpul).
    Motivatia Califului Omar a fost un rationament pe cat de agresiv pe atat de intelept pentru el.
    Desi cuceritorii arabi erau dornici de a vedea o asemenea biblioteca de care se zvonea ca ar contine intreaga cunoastere a lumii, Califul Omar total insensibil la ce poate insemna o colectie de carti intelepte a spus sa se arda totul pentru ca : „fie sunt in contradictie cu Coranul, caz in care sunt eretice, fie sunt in acord cu acesta, si atunci sunt de prisos”. Se spune ca erau atatea papirusuri ca toate baile din Alexandria au fost incalzite timp de sase luni cu cartile Bibliotecii din Alexandria.

    Acum se judeca analog pentru Biblioteca Nationala a Romaniei.. S-o ardem ! Implicit.
    Vechea dihotomie „forma fara fond” si-a perpetuat efectele distructive pentru noi, prin caracterul cronic-aproximativ al pregatirii cadrelor de orice nivel, indiferent de regim politic, de circa 150 de ani (vezi Eminescu ca tot de abia trecu si acest 15 ianuarie, ziua de nastere a merelui Poet).

    Daca tarile mari isi pot permite sa faca greseli imense, au de unde pierde, avand resurse mari economice, teritoriu, numar de oameni, …
    Situatia este alta in cazul nostru.
    Suntem prea mici ca insemnatate sub toate aspectele, pentru a ne permite luxul sa fim prosti. Ceea ce nu inteleg guvernantii nostri, este ca aceste idei sunt in favoarea lor.
    Mai bine cu desteptii la paguba, decat cu prostii la castig.
    Apoi favorizarea prostiei este antidemocratica. Avantajele democratiei se manifesta prin adecvarea cat mai precisa la realitate. Aceasta presupune sa existe alegatori cat mai instruiti. Si acest lucru o face foarte bine si corect, programatic o Biblioteca Nationala.

    Vali Constantinescu
    Biblioteca Nationala

    ”Biblioteca Nationala a Romaniei a functionat impropriu de la infiintare. Niciodata nu a avut un sediu si spatii de depozitare potrivite. Inainte de 1989 au fost interventii permanente pentru rezolvarea situatiei.
    Existau milioane de volume depozitate in diverse cladiri (improprii) in Bucuresti si in tara. Multe carti de patrimoniu zaceau si probabil multe mai zac si astazi in conditii de deteriorare avansata in asemenea depozite.
    Dupa 1989 s-a lucrat cu personalul Bibliotecii in hrubele de sub Palatul Parlamentului la sortarea si impachetarea a milioane de volume aduse din depozitele din tara. S-a lucrat vreme de cativa ani. Dupa aceasta, au fost carate circa 3.000.000 de volume, in depozitele din fosta viitoare cladire din Bd. Unirii, unde se credea si spera ca isi vor gasi linistea si menirea.
    Cred ca nu se stie volumul urias de carte, de munca, de depozitare.
    De asemenea, in cladirea Senatului exista depozitate peste 1.000.000 de volume.
    Localul in care functioneaza BNaR din strada Ion Ghica nr.4, al doilea de la infiintare, a fost si este impropriu ca spatiu de functionare si ca spatiu de depozitare.
    Depozitele din aceasta cladire sunt supraincarcate. Depozitul de la subsol este in permanenta inundat, cu grave consecinte privind starea fizica a cartilor cat si a sanatatii personalului (intre timp toate documentele din subsolul cladirii BNaR din strada Ion Ghica nr. 4 au fost mutate in localul din Bd. Unirii, (n.a. 17 ianuarie 2010).
    Exista si un numar de depozite in Bucuresti. Unele sunt blocate total si se deterioreaza dincolo de conditiile concrete din fiecare depozit, prin simpla stationare si neaerisire. Exista cateva depozite in Piata Amzei si strada Academiei din care volumele se aduc cu carca pentru utilizatori, de la o zi la alta (Academiei), sau se citesc pe loc cu cerere dinainte (Piata Amzei)”.
    (FRAGMENT din PRIMUL TEXT APARUT IN PRESA si prezentat de Vali Constantinescu cotidianului „Adevarul” in 22 iunie 2002 intru sensibilizarea opiniei publice fata de decizia Guvernului Romaniei nr. H.G. 578/2002 pentru ca sediul destinat Bibliotecii Nationale a Romaniei din Bd. Unirii sa intre in posesia Guvernului Romaniei incepand cu 13 iulie 2002).

  2. Comunicatul Asociaţiei Bibliotecarilor din România: http://proiectabr.wordpress.com/2010/01/19/comunicat-2/

  3. Un comunicat necesar. Tonul putea fi un pic mai atent ales si cred ca rusinea fata de noi insine si teama de a nu dezamagi generatiile viitoare prin lipsa de grija fata de trecutul nostru sunt mai importante decat ca acest gest „ne-ar ridiculiza în ochii Europei şi ai lumii întregi.”

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: