Tristetea bibliotecilor

In ultimele 2 saptamani de cateva ori din surse diferite, de la persoane dedicate profesiei,  am auzit ideea ” astept sa ma anunte ca imi  reduce postul”.

Din alte surse, ” trebuie sa fac ce mi se spune, si asa mi se cere raport saptamanal. Cum sa am curajul sa propun eu activitati sau dezvoltare de servicii.”

Orice argumente sau incurajari, orice incercari de a mobiliza initiativa persoanei pentru a o scoate din pana de groaza prin care trece sunt fara succes . Spectrul reducerilor de posturi pluteste si se insinueaza in tot ce am vrea noi sa insemne dezvoltare a bibliotecilor.

Ce este mai trist e ca aceasta   spaima e molipsitoare , transmitandu-se chiar in zone care ar trebui sa fie motorul  si sprijinul micilor biblioteci.

Si asa in loc sa luptam sa impunem valorile in care credem , stam si asteptam fulgerul politic  sau economic sa ne loveasca.

Ma asteptam ca reusita Bihorului in Biblionet seria I sa fie o posibilitate pentru toate putinele biblioteci functionale din judet sa profite si sa se dezvolte, sa iasa un pic in fata comunitatilor lor si sa arate ca pot fi importante chiar in perioada de criza.Din pacate politicul primeaza si aici, daca nu e initiativa lor nu e valabil ce s-a intamplat.Una din bibliotecarele din proiect a fost pusa la punct , cand incerca sa impartaseasca bucuria cu cei care de fapt o platesc:” ce te lauzi, ce asa mare lucru s-a intamplat, uite ai si tu niste calculatoare”.

Avem talentul, ca natiune, sa ucidem pe cei care lucreaza cu drag  , fara sa ceara foarte multe.

Sunt trista, dar o sa-mi treaca   si maine voi incerca din nou sa schimb un pic lucrurile.

3 Răspunsuri

  1. Si ca totul sa fie mai interesant, acu’ ni se cere si raport zilnic, de genul „sa traiti, tov. sef, pe schimbul meu nu s-a intamplat nimic semnificativ” si „am realizat cu succes si abnegatie toate sarcinile trasate de conducerea de partid si de stat”.

  2. Ai reusit continua, n-ai reusit continua, parca asa zicea nenea ala cu olimpismul Pierre de Coubertin.

  3. Aceasta situatie se regaseste si in biblioteci mai mari din tara. Esti lasat sa te dai cu capul de pereti sa rezolvi orice situatie. Si cand dragii de bibliotecari, nu vor sa coopereze, te trezesti tu ca sef ca esti cel care dai ordine si tot tu executi. Asa ca…mergem inainte, indiferent de pozitia pe care o avem in institutie. Asta daca vrem sa avem pana la o urma multumire sufleteasca. Sfat: Dupa serviciu, cititi o carte!

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: