Rămas bun, Constantin Mălinaş! Omagiul „Familiei române”.

În aceste zile, ne luăm rămas bun de la cel care a fost dr. Constantin Mălinaş, personalitate proeminentă şi polivalentă a lumii biblioteconomice româneşti, fost director al Bibliotecii Judeţene Bihor, autor a numeroase lucrări ştiinţifice şi literare, fondator de reviste şi asociaţii culturale. Moştenirea sa este remarcabilă: o operă ştiinţifică solidă, cu menţiune specială pentru domeniile catalogării şi cărţii vechi, dar şi pentru istoria culturală, volume de poezie şi proză şi o activitate neobosită pe tărâmul culturii române, indiferent de spaţiul geografic de manifestare.

Ne rămâne o listă impresionantă de lucrări şi iniţiative, dar şi exemplul unui om care şi-a înfruntat destinul cu mult curaj, care a luptat până în ultima clipă. Cu puţin înainte de moarte i-au apărut lucrările: Eminescu în arta medaliei : 1871-1989 : Studiu, catalog şi album, Botoşani, Geea, 2010 şi Din arhiva unei familii de bibliotecari, Oradea, Primus, 2010, Constantin & Elena Mălinaş (soţia decedată în anul 2007).

A fost apreciat şi contestat, a avut parte de recunoaştere şi de ingratitudine, dar acestea sunt lucruri omeneşti, pe care timpul le cerne. Ceea ce rămâne este valoarea autentică.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Coincidenţa face ca în aceste zile de tristeţe să apară numărul 4/2009 al revistei „Familia română” (director fondator Constantin Mălinaş, editată în 1999-2006 la Oradea, iar din 2008 până în prezent la Baia Mare, de către Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” şi Asociaţia culturală „Familia română”), număr dedicat bibliotecilor româneşti din întreaga lume.
Bucuria apariţiei este umbrită de tristeţea despărţirii, dar ce frumos rămas bun! O revistă care îmbină cele două mari pasiuni ale lui Constantin Mălinaş: familia română şi biblioteca!

Vă invităm cu drag la lectură, ca bibliotecari, dar şi ca prolibrişti – în paginile revistei se regăsesc numele colaboratorilor ProLibro: Florica Câmpeanu, Claudia Şerbănuţă şi Liliana Moldovan, cărora le mulţumim şi pe această cale pentru sprijin.

Un răspuns

  1. In septembrie 2009, in a 3-a zi a Conferintei Nationale ABR, am facut o vizita de documentare la Balcic, la castelul si gradina reginei Maria. Am fost contra cronometru si eram cam nervosi ca nu puteam savura fiecare coltisor. La ora 13 eram deja franti de oboseala. Ieseam din castel si urma sa ne indreptam spre autocare. Domnul Malinas s-a dus pe faleza si ne urmarea cum ieseam agale cu totii. I-am facut semn cu mana si i-am facut o poza. Mi s-a parut o ipostaza deosebita.
    La revenirea acasa i-am trimis-o. Am fost fericita ca i-am facut o bucurie, asa mica. Iata ce mi-a raspuns: „Multumesc, poza chiar ca este foarte de tot, ca un adio, cu scuze!…Multumesc pentru gandul bun de a face, dar mai ales de a trimite poza, cu ortografia acelui punct , cu ortografia lui de semnalizare din pagina marii agitate!” M-a socat cuvantul adio, dar, stia el ce stia, eu am ramas cu uimirea mea pana ieri. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
    Diana Ionescu

    Constantin Malinas la Balcic

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: