Biblioteca arde dar tace


S-a scris astazi pe lista de discutii Biblos despre incendiul de la Nationala din mai 2009. Aveti mai sus si o dovada in acest sens. Interensat ca in februarie 2009 romanii sustineu public o petitie pentru construirea noului sediu al bibliotecii, in luna mai are loc un foc la biblioteca, posibil si ceva inundatii si noi aflam despre asta in martie 2010. Ca noi aflam abia acum nu e neaparat surprinzator. Din pacate se tace mult in profesia noastra…
Problema e ca noi acum vrem sa stim si la ce rezultate a ajuns comisia care a studiat cauzele incendiului si ce masuri s-au luat in urma acestui incident. Stie cineva? Oare chiar e nevoie de petitie oficiala ca sa se obtina raspunsuri la intrebarile acestea?

32 Răspunsuri

  1. Claudia, sa inteleg ca ai intrebat deja responsabilii de la Biblioteca Nationala si ca acum astepti un rapuns pentru a-l posta aici?
    Sau seria de mesaje din lista de discutii Biblios este unica sursa consultata?

  2. Nu, Anca, nu am intrebat la biblioteca deoarece nu e treaba mea sa raspund din partea institutiei BNR la acuzatiile care i s-au adus. Eu incercam sa subliniez faptul ca BNR nu a fost transparenta desi publicul si sustinatorii ei merita asta. Iar acum cand i s-a facut o acuzatia asa de grava care se bazeaza pe fapte reale (asta am verificat) trebuie sa aiba un raspuns. Ca institutie platita din bani publici ea avea obligatia sa informeze publicul de cele intamplate. Ca sa nu mai spun de informarea profesionala a celorlalti bibliotecari care ii respecta pe cei de la BNR asa de mult…

    Accidente se intampla mereu, important e cum le facem fata si ce invatam din ele. Stim bine sa tacem si sa ascundem realitatea din bibliotecile noastre. Cred ca in profesia noastra avem de facut o alegere: sau continuam sa tacem – si atunci nu mai avem dreptul sa ne plangem ca nu suntem respectati in educatie si cultura SAU sa incepem sa aratam situatia reala in care suntem – cu bune si rele; dar si cu munca celor care au o viziune moderna si dorinta de a transforma bibliotecile noastre.

    • Pentru Claudia Serbanuta

      Mi-au plăcut întotdeauna intervenţiile dvs., mesajele la obiect, profesioniste, cu părerea dvs., incercand sa intelegeti oamenii, fapte, situatii. Nu va laud, nu sunt obisnuita sa elogiez, daca as fi facut-o, macar un loc in BNaR mai aveam acum. Dar, asa va receptez eu prin tot ce scrieti si prin implicarea dvs. in problemele bibliotecilor si ale bibliotecarilor.

      Da, asteptam ca bresala, asociatiile profesionale sa se implice in situatiile expuse de mine. Asociatiile profesionale cred ca realizeaza sau ar trebui sa realizeze chestiunuile strict profesionale pe care le-am expus pe Biblos.

      1.Dorinta mea de a mai lucra un an, este pe locul doi, pentru ca in primul rand, este interesul general, public – functionalitatea deplina a BNaR . Era doar o imbinare fericita intre interesul BNaR, insitutie vitregita permanent, de 55 de ani, de la infiintare, si intersul personal.

      2. Este vorba si de Servciul Clasificare/Indexare din BNaR care are nevoie de munca mea, de cunostintele mele, in Biblioteca Nationala.

      O acuta lipsa de personal (voi face o radiografie a serviciului, in caz ca va intereseaza), la un servicu cheie in orice Biblioteca Enciclopedica, distrus voit, iar
      replica Directorului General Conf. Dr. al BNaR, Elena Tirziman este tulburatoare, iar „partea buna” a BNaR tace :
      „SERVICUL INDEXARE ESTE PROBLEMA DIRECTIEI BNaR, NU A DVS.”

      Eu sunt fara replica la o asemenea afirmatie, raspicata, plina de greutatea functiei de Dir. General al BNaR, a unui om de Biblioteca.
      Mai mult, dar, Domnia sa nu a repartizat in acest serviciu nicio persoana, imediat dupa mai 2007. I
      ar, atunci cand i-am reamintit de lipsa persoanlului, prin plecarea mea la pensie, adica din iunie 2009, a inceput sa repartizeze cateva persoane, dar este vorba de personal necalificat intr-un serviciu care cere personal specializat.

      Asta o insemna grija Directiei BNaR pentru Indexare ?

      Sau doamna Director nu stie ce inseamna Indexare ?

      Cand la un concurs se prezinta specialisti in clasificare – si ce bine i-ar fi prins BNaR un asemenea specialist – ii pica „pe fata” si toata lumea tace, evident „partea buna” a BNaR.
      Felul in care s-a desfasurat examenul respectiv este absolut scandalos. Onor comisia de examen a facut subiectele cu probleme legate de stasuri si legi, pentru ca acea candidata stapanea perfect CZU si Indexare.

      a). Directia BNaR ar fi trebuit sa ma roage sa mai raman spre buna functionare a unui serviciu cheie al BNaR si nu numai pe mine, ci si pe alti specialisti trimisi la pensie, desi nu se facuse acea „predare a stafetei” intre „batranii bibliotecari” si tineri.

      Sa zicem ca directoarea de dupa mai 2007, cand a fost numita, dupa „indelungi cautari” conform expresiei unuia, fost sef la cultura, care a si gasit-o, fericit – nu ar fi avut o vina foarte mare ca nu existau discipolii in Clasificare atunci cand a venit la conducerea BNaR, dar ce a impiedicat-o sa indrepte o situatie mostenita care „nu mergea” si cum a indreptat lucrurile dupa mai 2007 ?

      b). faptul ca directoarea de dupa 2007 a BNaR spune cu nonsalanata : „ dupa ce va desfac contractul de munca, puteti sa va duceti si la Basescu, ca nu o sa mai faceti nimic”., oare de aceea s-a grabit sa-mi desfaca contractul de munca, desi eu am depus cerere scrisa prin care aratam ca pensia nu a sosit, si Domnul Ministru al Culturii mi-a promis o rezolvare ?

      Fraza directoarei BNaR
      „dupa ce va desfac contractul de munca, puteti sa va duceti si la Basescu, ca nu o sa mai faceti nimic”,
      o avea efect ?

      O sti dansa ceva, impreuna cu „partea buna” a Bibliotecii Nationale.

      c). si numai in ultimul rand as pune drama prin care am trecut, cu accidentul suferit de fiul meu, situatie care ma inrobeste mai tare prin plecarea la o pensie de 1100, stiind bine ca daca ar vrea angajatorul, s-ar putea, intrucat Legea 329/2009 imi permite.

      Deci, in cazul meu, nu este vorba nici de interes pentru un serviciu important al BNaR, nici de interes pentru institutie, nici macar de omenie,

      Si asta cand tu, angajator, faci concursuri in timp ce Biblioteca este inchisa (adica ilegal), iti aduci oamenii tai in functii –cheie (iar cand si acestia mai riposteaza ii dai afara,).

      Pe alti bibliotecari care indraznesc sa mai spuna cate ceva, ii bagi in comisii de disciplina, ii pui la munci sub pregatirea lor, ii faci sa-si dea demisia numai sa scape …

      Dar noroc cu „partea buna” a Bibliotecii Nationale.

      Multumesc tuturor !

  3. „Responsabilii” de la Biblioteca Nationala sunt de fapt „Iresponsabili”, din moment ce au lasat sa se intample aceasta …
    Nimeni nu face vinovat pe nimeni de foc. Dar un manager cu dorinta de Binele institutiei culturale de interes national, Biblioteca Nationala, se intereseaza de conditiile de depozitare, se intereseaza de mersul lucrarilor, face „presiuni” asupra Ministerului, Guvernului sa grabeasca lucrarile, permite accesul presei, da declaratii in care cere, cere, cere mereu si mereu sa se faca mai repede Sediul Nou, ca putrezesc sau sunt furate sau iau foc publicatiile, cartile, de 55 de ani, de la infiintare …
    Apare ciudata interventia in doi peri, brusc, deodata, instantanee spontana a doamnei Rapeanu …
    In loc sa se alature, ca bibliotecar care stie inca din 2006 Situatiunea BNaR, celor care vor ca Romania sa aiba in fine, o Biblioteca Nationala functionala, doamna Rapeanu, sare plictisita, sastisita si … cere socoteala celor care o apără, pe BNaR.
    „Cum ati indraznit sa aratati fotografii”, ne bate obrazul, indignata doamna Rapeanu, documente originale si netrucate deci, cu Focul aparut si din lipsa de iubire a „Responsabililor” BNaR, obligati prin lege, daca nu de constiinta de Român, sa vegheze la Facerea BNaR, dar care nu o fac si aplica Legea discreţionar, abuziv si intr-o lectura agramata a Literei Legii.
    Mai ales ca, timp nu prea au, pentru ca la Cabinetul Directorial stau catu-i ziua de mare, nimeni nu i-a vazut prin servicii iar in restul timpului predau despre metadate la Universitate, dar obligatorii pentru salariatii BNaR …
    In aceste conditii ce relevanta ar avea raspunsul lor, al „responsabililor” BNaR despre un foc pe care l-au musamalizat in toate organele de presa, iar un „Ziar de Metrou”, dupa expresia la fel de sastisita a unei Culturnice de Tip Nou din BNaR, a fost desfiintat prompt, pe carari neumblate de oricine, tocmai cand se pregatea sa spuna si sa arate mizeria, neglijenta si nesimţirea vizavi de fondurile de carte ale BNaR ale „Responsabililor” inidicaţi cu aşa mare iubire şi grijă de doamna Rapeanu, precum si modul in care au obtinut, prin concurs, desigur, posturile de … „Responsabili” …
    A cere parerea „Responsabilor” respectivi este tot una cu a cere acordul unor interlopi sa fie dati pe post filmati …
    Ce curios ! Cum apare cate ceva care supara pe Unii si pe Altii, cum apar si pe ProlIbro si pe Biblos, tot felul de persoane care, pana atunci „stateau linistite la locurile lor” si se indigneaza oportun, totdeauna „politic corect” de partea „Responsabililor”, care, nu-i asa, au intotdeuna dreptate …
    Mai rasfirati, mai raspanditi …

    • Doamna Constantinescu eu va inteleg supararea (sau incerc cel putin) insa nu e cazul sa interpretati interventia Ancai prin prisma acestei suparari. Dupa cum a spus si ea noi suntem aici ca sa discutam si fiecare e liber sa aiba opinia lui.

  4. Parerea mea este ca la Biblioteca Nationala partea buna a bibliotecii (care exista, am vazut-o eu) nu vorbeste, partea proasta a bibliotecii nu tace iar partea care conduce habar nu are ce sa faca cu cele doua parti de dinainte.

    • Stimata doamna Constantinescu, nu va inteleg indignarea. Intrebarea mea consider ca e una normala, indiferent de profesia „intrebatorului”. Mai ales daca vorbim aici ca bibliotecari civilizati, pe o platforma independenta, asa cum a fost Prolibro de la inceputurile lui.
      Reformulez intrebarea mea cea neindignata: Claudia, ai verificat sursa?
      Si raspunsul Claudiei este „Da.” Acum, eu ca un bibliotecar interesat de situatie, revin si cer explicatii si amanunte. „Ce e cu incendiul? Cine si ce a spus?” pentru ca vreau sa stiu si pentru ca este o institutie publica, una pentru care cotizez si eu ca si ceilalti platitori de taxe din tara noastra.
      Nu e prima mea interventie pe Prolibro, ba chiar am pretentii ca interventiile mele nu sunt sporadice, si, cel putin asa sper, nu sunt inutile.
      Doar ca mie imi plac dialogurile in care toti cei implicati sunt si avizati, si cand pornesc o dezbatere pe o anumita tema prefer sa anunt pe cei vizati intentia mea si subiectul dezbaterii. Un simplu mail e suficient – in felul asta ma adresez unei institutii sau unei persoane, aducandu-mi astfel aminte ca, desi Biblos are 500 de cititori si Prolibro are statistici de accesare foarte bune, ele nu sunt canale „obligatorii” ci „facultative”, daca-mi permiteti exagerarea (e de dragul argumentarii)
      Restul comentariilor la adresa unor atitudini pe care le presupuneti in interventia mea le las la latitudinea fiecaruia.
      Astept vesti documentate temeinic si din surse multiple.

      Multumesc!

      • Anca si „mie imi plac dialogurile in care toti cei implicati sunt si avizati” insa atunci cand tu ca public sau chiar bibliotecar de rand esti asa de rar parte a discutiei legate de biblioteci…te cam lasa entuziasmul sa contactezi „autoritatile”. In cazul acesta tu pe cine ai fi contactat si la ce adresa?
        Eu am folosit noul si frumosul site al Bibliotecii Nationale unde nu scrie nicaieri la sectia de noutati de acest incident. Stiu, nici acolo nu e „obligatoriu” sa anunte asa ceva…

        Nici despre incendiul din ianuarie de la Facultatea de Litere din Bucuresti nu scrie pe situl institutiei insa s-a scris in presa si a existat chiar si un comunicat de presa in acest sens.

    • Părerea mea, mai delicata, dar la fel de precisa este ca dvs. sunteţi aşa, cam nu ştiu cum sa va zic, straniu, eu nu agreez împărţirea aşa de maniheista (intre prosti si deştepţi, intre buni si rai, bănui ca aveţi noţiunea maniheismului, activiştii comunişti erau maniheişti fara sa ştie, ca Burghezu’ Gentilom, prozator ingenuu dar, straniu, nu o aplicaţi …).

      „Partea rea” a Bibliotecii tace, dar face : tace când ard cărţile, sau „zboară in ajutorul victoriei, exact la fel ca si dvs. acum, din depărtări, probabil si, de ! aveţi senzaţia ca va aude si vede careva (asta in mod sigur, problema este ca dvs. scrieţi aşa de brutal si, simultan, aşa de in afara subiectului BNaR, ca numai obligaţia fie ghicita, fie explicita, impusa de a scrie astfel, nedrept si partizan – nu din convingere, va împinge la acest demers …)

      Sa spui senin, aşa ca dvs., ca „partea proasta” a BNaR vorbeşte, adică nu face nimic, invers de ceea ce face „partea buna a BNaR”, înseamnă fie, sa nu aveţi informaţii potrivite sau adevărate despre subiect; fie sa fii, scuze, dar dvs. ati definit termenii discuţiei, aparţinător autenticei „parţi proaste”, chiar daca extranee si numai simpatetica autentica „părţi proaste din BNaR”.
      Apoi, dvs., intelectual, sa ştiţi (încă din 2006) in ce stare era este si va fi încă multa vreme BNaR (daca nu va fi vândut Sediul Nou Vechi, in construcţie sisifica de 20 de ani ..) si sa spui ca „părţi proaste” care vorbesc realmente in apărarea BNaR se definesc in logica dvs. răsucita la 180 de grade (ştiu ca nu original, altfel aţi fi iremediabil … straniu) aşa cum insultaţi, cu multa înverşunare, prea multa pentru a fi originala, repet, in timp ce „parţi bune” achiesează la toate abuzurile, capriciile, si, pana la urma, la cel puţin indiferenta Dir.Generale a BNaR faţă de Cenuşăreasa Culturi Romane, de 55 de ani, in timp ce „părţi bune” la modul absolut „bune”, pe care le cunoaşteţi personal (de unde ? desigur de pe la diverse întâlniri profesionale, desigur, de bibliotecari, buni, unul si unul, întâlniri numai intre membrii „părţii bune” , bine aleşi, care se cunosc bine intre dânşii …) cad epuizate de efortul zilnic, copleşitor in favoarea BNaR, desigur …

      „Părţile bune” ale BNaR asista cu pioşenie si respect la acestea, toate, care se articulează într-o neîndoielnica opera de desfiinţare treptata a BNaR, pana se va epuiza subiectul …

      BNaR nu mai este instituţie de grad zero, din minimum 301 persoane cate erau angajate prin definiţie legala, au rămas 264, restul au plecat, mare parte benevol, in vremuri de criza, din sistemul bugetar, din cauza Dir.Generale, şi, desigur a „parţii bune” a BNaR condusă de Dir. General …

      BNaR are cărţile împachetate, unele ud-împachetate (deci ciupercile lucrează, liniştite, tăcute „parte buna” si ele, solidare – tăcut-solidar, la fel, cu „partea buna din BNaR”, care are ştire de dânsele, ciupercile, dar le tace, spre deosebire de „partea proastă” din BNaR, care vorbeşte, despre relele din BNaR ….) in diferite hale din Noul Sediu, transportate la grămada, aşezate la grămada (vezi fotografiile, de aceea au sărit unii ca arşi : aţi cerut voie sa le daţi, doamna Claudia ?”).

      BNaR are servicii importante nefuncţionale, in mod sigur Serviciul Clasificare, serviciu important in orice biblioteca publica.
      Dar in BNaR ?
      Dar, nefiind spaţiu aici de discuţie, va rog, in măsura timpului dedicat si daca vă permiteţi sa citiţi pe Biblos, de câteva zile încoace destule …
      Oricum, dvs. ştiţi foarte bine ca BNaR nu exista practic …
      Dar, din motive pe care, bună parte le intuiesc si le înţeleg, spuneţi exact contrariul in perfecta şi perena (străbate secolele …) logica ancilară a intelectualilor …
      Cel puţin de 20 de ani sa aibă din ce in ce mai puţini cititori (cărţi blocate si săli de lectură desfiinţate) cam 50 pe zi, in timp ce la Hanoi, Biblioteca Naţională a Vietnamului are 2000 pe zi, in doua schimburi , de luni pana duminca …), sa nu îşi îndeplinească funcţiile legale ale unei Biblioteci Naţionale, definite clar, din cele mai legitime motivaţiuni, să nu aibă sediu, tot de 55 de ani, să plătească chirie mare Camerei de Comerţ pentru sediul actual din str. Ion Ghica (dar nu are bani de salarii …), să fie îndepărtaţi specialiştii autentici, in masă, să fie ameninţată de diverşi că acolo, la Noul Sediu in construcţie sisifică de 20 de ani vine Parlamentul României, deşi acesta are sediu şi construcţia se face cu fonduri de la Banca Europeană date numai si numai pentru BNaR, etc. (şi altele, destule, le veţi afla detaliat, pe Biblos, la fel ca şi Guvernul şi Ministrul si Preşedinţia) acestea toate nu definesc o autentica, funcţională Biblioteca Naţională.

      Unde este în toate acestea „partea buna” a BNaR, in definiţia logicii răsucite la 180 de grade a domniei voastre ?
      Grea este situaţiunea de intelectual, pentru unii, în România.
      Acum, depinde din ce punct de vedere ne situăm, în aprecierea greutăţii situaţiunii unora, destui, intelectuali români …
      Siliţi să „înjure” programat pe cei care apără, chiar cu consecinţe directe asupra lor, o Instituţie Naţională, sabotată permanent de 55 de ani, situaţie unică in Europa …
      Acum intr-o logică normala, nerăsucită la 180 de grade, ca a domniei voastre, domnule Pruteanu sunteţi, conform propriilor dvs. termeni, in „partea a proastă” a bibliotecarilor.
      Atitudinea faţă de Biblioteca Naţională, care nu exista (nu a existat niciodată complet nici înainte de 1989) practic, in termenii definitorii legali, este revelatorul absolut al situării in autentice „parţi bune” sau autentice „parţi rele” …
      Domnia voastră, ca istoric, ar trebui să ştiţi mai multe despre La Romanitude (Românitate, pentru cei care nu ştiu franceză) şi să înţelegeţi că atacul la Biblioteca Naţională a României, atac desfăşurat fără răgaz, timp de 55 de ani, atac evident tocmai prin marimea, dincolo de orice justificare rationala a intervalului de 55 de ani de cand nu exista BNaR functionala, in termeni legali, sub cele mai legitime motive, desigur, dar de vorbit se vorbeste.
      Aceasta se înscrie în seria atacurilor la identitatea naţională a Românilor, atacuri pe planuri multiple, prin presă, radio, TV (Manelizare), degradarea invâţâmăntului sub masca unor reforme curriculare la alte infinite reforme curriculare, etc.
      Regret că trebuie ca eu, filolog de formaţie (Facultatea de Limba şi Literatura Franceză) să vă revelez chestiuni, implicaţii care ţin de domeniul dvs. ca istoric, domeniu ales, sper, din iubire faţă de România si de Români.

    • 1.
      o Părerea mea, mai delicata, dar la fel de precisa este ca dvs. sunteţi aşa, cam nu ştiu cum sa va zic, straniu, eu nu agreez împărţirea aşa de maniheista (intre prosti si deştepţi, intre buni si rai, bănui ca aveţi noţiunea maniheismului, activiştii comunişti erau maniheişti fara sa ştie, ca Burghezu’ Gentilom, prozator ingenuu dar, straniu, nu o aplicaţi …).
      „Partea rea” a Bibliotecii tace, dar face : tace când ard cărţile, sau „zboară in ajutorul victoriei, exact la fel ca si dvs. acum, din depărtări, probabil si, de ! aveţi senzaţia ca va aude si vede careva (asta in mod sigur, problema este ca dvs. scrieţi aşa de brutal si, simultan, aşa de in afara subiectului BNaR, ca numai obligaţia fie ghicita, fie explicita, impusa de a scrie astfel, nedrept si partizan – nu din convingere, va împinge la acest demers …)
      Sa spui senin, aşa ca dvs., ca „partea proasta” a BNaR vorbeşte, adică nu face nimic, invers de ceea ce face „partea buna a BNaR”, înseamnă fie, sa nu aveţi informaţii potrivite sau adevărate despre subiect; fie sa fii, scuze, dar dvs. ati definit termenii discuţiei, aparţinător autenticei „parţi proaste”, chiar daca extranee si numai simpatetica autentica “părţi proaste din BNaR”.
      Apoi, dvs., intelectual, sa ştiţi (încă din 2006) in ce stare era este si va fi încă multa vreme BNaR (daca nu va fi vândut Sediul Nou Vechi, in construcţie sisifica de 20 de ani ..) si sa spui ca „părţi proaste” care vorbesc realmente in apărarea BNaR se definesc in logica dvs. răsucita la 180 de grade (ştiu ca nu original, altfel aţi fi iremediabil … straniu) aşa cum insultaţi, cu multa înverşunare, prea multa pentru a fi originala, repet, in timp ce „parţi bune” achiesează la toate abuzurile, capriciile, si, pana la urma, la cel puţin indiferenta Dir.Generale a BNaR faţă de Cenuşăreasa Culturi Romane, de 55 de ani, in timp ce „părţi bune” la modul absolut “bune”, pe care le cunoaşteţi personal (de unde ? desigur de pe la diverse întâlniri profesionale, desigur, de bibliotecari, buni, unul si unul, întâlniri numai intre membrii „părţii bune” , bine aleşi, care se cunosc bine intre dânşii …) cad epuizate de efortul zilnic, copleşitor in favoarea BNaR, desigur …
      „Părţile bune” ale BNaR asista cu pioşenie si respect la acestea, toate, care se articulează într-o neîndoielnica opera de desfiinţare treptata a BNaR, pana se va epuiza subiectul …
      BNaR nu mai este instituţie de grad zero, din minimum 301 persoane cate erau angajate prin definiţie legala, au rămas 264, restul au plecat, mare parte benevol, in vremuri de criza, din sistemul bugetar, din cauza Dir.Generale, şi, desigur a „parţii bune” a BNaR condusă de Dir. General …
      BNaR are cărţile împachetate, unele ud-împachetate (deci ciupercile lucrează, liniştite, tăcute „parte buna” si ele, solidare – tăcut-solidar, la fel, cu „partea buna din BNaR”, care are ştire de dânsele, ciupercile, dar le tace, spre deosebire de „partea proastă” din BNaR, care vorbeşte, despre relele din BNaR ….) in diferite hale din Noul Sediu, transportate la grămada, aşezate la grămada (vezi fotografiile, de aceea au sărit unii ca arşi : aţi cerut voie sa le daţi, doamna Claudia ?”).
      BNaR are servicii importante nefuncţionale, in mod sigur Serviciul Clasificare, serviciu important in orice biblioteca publica.
      Dar in BNaR ?
      Dar, nefiind spaţiu aici de discuţie, va rog, in măsura timpului dedicat si daca vă permiteţi sa citiţi pe Biblos, de câteva zile încoace destule …
      Oricum, dvs. ştiţi foarte bine ca BNaR nu exista practic …
      Dar, din motive pe care, bună parte le intuiesc si le înţeleg, spuneţi exact contrariul in perfecta şi perena (străbate secolele …) logica ancilară a intelectualilor …
      Cel puţin de 20 de ani sa aibă din ce in ce mai puţini cititori (cărţi blocate si săli de lectură desfiinţate) cam 50 pe zi, in timp ce la Hanoi, Biblioteca Naţională a Vietnamului are 2000 pe zi, in doua schimburi , de luni pana duminca …), sa nu îşi îndeplinească funcţiile legale ale unei Biblioteci Naţionale, definite clar, din cele mai legitime motivaţiuni, să nu aibă sediu, tot de 55 de ani, să plătească chirie mare Camerei de Comerţ pentru sediul actual din str. Ion Ghica (dar nu are bani de salarii …), să fie îndepărtaţi specialiştii autentici, in masă, să fie ameninţată de diverşi că acolo, la Noul Sediu in construcţie sisifică de 20 de ani vine Parlamentul României, deşi acesta are sediu şi construcţia se face cu fonduri de la Banca Europeană date numai si numai pentru BNaR, etc. (şi altele, destule, le veţi afla detaliat, pe Biblos, la fel ca şi Guvernul şi Ministrul si Preşedinţia) acestea toate nu definesc o autentica, funcţională Biblioteca Naţională.
      Unde este în toate acestea „partea buna” a BNaR, in definiţia logicii răsucite la 180 de grade a domniei voastre ?
      Grea este situaţiunea de intelectual, pentru unii, în România.
      Acum, depinde din ce punct de vedere ne situăm, în aprecierea greutăţii situaţiunii unora, destui, intelectuali români …
      Siliţi să „înjure” programat pe cei care apără, chiar cu consecinţe directe asupra lor, o Instituţie Naţională, sabotată permanent de 55 de ani, situaţie unică in Europa …
      Acum intr-o logică normala, nerăsucită la 180 de grade, ca a domniei voastre, domnule Pruteanu sunteţi, conform propriilor dvs. termeni, in „partea a proastă” a bibliotecarilor.
      Atitudinea faţă de Biblioteca Naţională, care nu exista (nu a existat niciodată complet nici înainte de 1989) practic, in termenii definitorii legali, este revelatorul absolut al situării in autentice „parţi bune” sau autentice „parţi rele” …
      Domnia voastră, ca istoric, ar trebui să ştiţi mai multe despre La Romanitude (Românitate, pentru cei care nu ştiu franceză) şi să înţelegeţi că atacul la Biblioteca Naţională a României, atac desfăşurat fără răgaz, timp de 55 de ani, atac evident tocmai prin marimea, dincolo de orice justificare rationala a intervalului de 55 de ani de cand nu exista BNaR functionala, in termeni legali, sub cele mai legitime motive, desigur, dar de vorbit se vorbeste.
      Aceasta se înscrie în seria atacurilor la identitatea naţională a Românilor, atacuri pe planuri multiple, prin presă, radio, TV (Manelizare), degradarea invâţâmăntului sub masca unor reforme curriculare la alte infinite reforme curriculare, etc.
      Regret că trebuie ca eu, filolog de formaţie (Facultatea de Limba şi Literatura Franceză) să vă revelez chestiuni, implicaţii care ţin de domeniul dvs. ca istoric, domeniu ales, sper, din iubire faţă de România si de Români.
      Răspunde

  5. Tot pe site-ul lor e si adresa de contact:
    Bucureşti, str. Ion Ghica, nr.4, sector 3
    E-mail: biblioteca@bibnat.ro
    WEB: http://www.bibnat.ro
    Telefon: (021)314.24.34
    (021)314.24.33
    Fax: (021)312.33.81
    Imi mentin opinia – eu asa as fi procedat. As fi scris un mesaj pe adresa disponibila, in atentia directorului institutiei. Si as fi asteptat (o vreme) un raspuns oficial din partea „acuzatilor”.
    Scuzati-mi cinismul, dar daca s-a intamplat in mai 2009 nu mai era bai o saptamana de gratie.
    Iti spun si de ce: personal, desi sunt inscrisa la lista Biblos, nu citesc din scoarta in scoarta tot ce primesc de acolo. Ba chiar imi iau libertatea sa blochez pe contul meu personal de mail anumiti expeditori. Banuiesc ca sunt si altii care fac la fel. Asa ca daca vreodata se va scrie ceva despre Biblionet (care ma vizeaza direct, in acest moment) pe lista Biblos, s-ar putea sa nu raspund. Daca insa mi se cere „socoteala” pe adresa de serviciu voi raspunde negresit.
    Asta e un motiv. Al doilea este ca, din 264 de angajati ai BNaR avem expusa doar o opinie, a unui bibliotecar care se afla in conflict declarat si public cu managementul institutiei. Eu ma mai intreb si daca doamna Constantinescu a anuntat incidentul atunci cand el s-a produs. Pe Prolibro n-am vazut. Poate nu cunostea canalul, ceea ce demonstreaza calitatea lui de canal „facultativ” de informare.
    Eu doar vreau o comunicare si o informare mai eficienta si mai profesionista. In rest, asa cum am mai spus, astept informatiile concrete.

    Fara suparare🙂

    • Nu e nici o suparare Anca. Doar ca intrebarea mea tocmai asta era: chiar trebuie sa merg pe cai oficiale ca sa primesc un raspuns legat de acest eveniment? In State (da , stiu, nu e ca la noi) insa institutia finantata din bani publici este obligata sa faca declaratii legate de astfel de incidente.

      La biblioteca Universitatii din Illinois a luat foc acum cateva saptamani o instalatie la subsol, a fost putin fum, s-a evacuat cladirea si in cateva ore tot campusul a primit mail despre incident. Evident ca s-a scris si in presa locala chiar daca colectia nu a fost de loc afectata.

    • Mie, sincer sa va spun, îmi place Regula de o aplicaţi, bănui cu multe Satisfacţiuni subsecvente :

      ” …regula aia de 3 din vânzări: 3 oferte, 3 păreri, 3 persoane, 3 puncte de vedere. Nu m-a dezamăgit pana acum! ”
      Aferim !
      La mai mare si in continuare !

    • 1.Profund, subtil, adânc !

      Cum de nu ne-am gândit si noi sa scriem la adresa. din site !

      Vali Constantinescu a prezentat de zeci de ori, începând din 2000, diferite propuneri scrise si înregistrate la secretariatul succesivilor Dir.Generali …

      „Tăcute”.Toate !

      Sau „însuşite” cu naturalele, firesc,cum si unde le-a convenit.

      Aşteptarea a fost de mult mai multe „vremi”…

      2.Ce ar mai fi de răspuns la asemenea imagini ?

      Cine poate intra acolo ?

      Au încercat si alţii, echipe de reporteri si nu li s-a permis.

      De ce, daca, aşa cum presupuneţi cu multa naturaleţe, accesibila, uşor accesibila Direcţiune Generala ar răspunde, fie si după „o vreme”, la solicitările aşa de graţios si … simplu revelate de dvs., noua, neştiutorilor ….

      Este ceva acolo, putred in Danemarca BNaR …

      Putred, si la propriu, si la figurat …

      Poate încercaţi dvs., după o aşteptare de „o vreme”…

      3. Suntem trişti si depresivi pentru ca dvs.ignorati cu eleganta mesajele care va vin pe lista Biblos.

      Sugerând cu naturaleţe ca le dispreţuiţi înainte de a le citi …

      Posibil prin telepatie …

      Noi nu va dispreţuim mesajele, oricare ar fi ele…

      Ba, chiar le analizam, cu delicii, poate aţi remarcat aspectul lor delicios analizat … …

      „Socoteala”, nu v-o cerem sa o prezentaţi, deşi dvs.,..vad ca aveţi disponibilitatea prompta …

      4. Cei 264 de salariaţi, ramaşi tac, de frica represaliilor, o specialitate adusa la perfecţiune de Dir.General al BNaR, singura in care are admiraţiunea unanima recunoscuta …

      5. A te afla in conflict, cum repetaţi si in acest post, cu o anume ştiinţa a insinuării, bine asimilata, posibil din obişnuita exersării cu Trei Surse, negreşit, Trei Surse, nu inseamana automat ca nu ai dreptate.

      5.O sa o critic pe nevasta-mea, Vali.

      „De ce nu ai păzit Noul Vechi Sediu al BNaR, in construcţie sisifica de 20 de ani, ca sa vezi din vreme si premonitoriu, daca iau foc nişte „destructurate”, acolo ?

      Acu, ca este „in Penzie”, va semnala prompt, pe ProLibro, larg accesibil, in maximum 200 de cuvinte orice incident …

      Lăsând rezolvarea lui pe cale legala in grija doamnei Anca Râpeanu, după ce domnia sa va cerceta, negreşit, neabătut, neclintit si inebranlabil cele Trei Surse Regulamentare …

      6. Eu credeam ca sunt „canale” numai Canalele Media de TV, nu toate, nu mereu, da’ in mare parte …

      La ProLibro nu am văzut, da’ mai am răbdare …

      Semne de nervozitate manifestata prin reacţii asumate la Canalele TV cu

      rente,

      (ştergerea de postări in care apari

      oarecum smotocit, DUPA ce ai insultat , nota bene …)

      da, am văzut .

      7.Uite, aici sunt de acord cu dvs. in toate cele trei (trei, trei, trei …) subpuncte.

      a. Sunt de acord ca doriţi o comunicare

      b. Sunt de acord ca doriţi si o informare prealabila, si mai eficienta, si mai profesionista …

      Este firesc ! Toţi vrem ceva din ce in ce mai bun …

      c. Sunt de acord ca doriţi informaţiile concrete.

      Far’ de concreteţe, nu putem avea nimic de calitate, începând de la informaţiune …

      Si, emoticoane ştiu sa pun si eu …

  6. Doamna Rapeanu

    Vi se pare ca prima dvs. interventie : „Claudia, sa inteleg ca ai intrebat deja responsabilii de la Biblioteca Nationala si ca acum astepti un rapuns pentru a-l posta aici?
    Sau seria de mesaje din lista de discutii Biblios este unica sursa consultata?”

    Este acelasi lucru cu ceea ce spuneti acum :
    „Claudia, ai verificat sursa?Si raspunsul Claudiei este “Da.”

    Este o mare diferenta, iar limba romana este o limba cu nuante, dar si foarte precisa. Iar eu chiar o inteleg corect.
    Verificati tot ce este scris in mesajele de pe Biblos, chiar dvs., anuntati organele, mas-media, ABR-ul, ANBPR-ul, toate o pot face daca vor si numai din dragoste pentru Prima Biblioteca a tarii, ajunsa Cenusareasa bibliotecilor.
    Cum se explica de exemplu ca au venit, atunci in mai 2009, echipe de pe la diverse televiziuni si ziare si nu au fost lasate sa intre la noul sediu ?
    Cum de nu ati retint ca un ziar catalogat ca „ziar de metrou”, de, catre una din componenetle bune a BNaR, identificate ca atare, fara drept de apel de dl.Pruteanu, „PROMO” a dsparut cand vroia sa relateze inca si mai multe neregului la BNaR (va redau eu articolele din „Promo”, dac veti dori).

    Nu s-a scris un rand si nu s-a spus nimic cu concursul carei parti din BIBLIOTECA NATIONALA ?

    Iar cand in toamna lui 2007 (de abia de 5 luni la conducerea BNaR Elena Tirziman), i se aduce la cunostinta direct printr-un filmulet prezentat de catre Tv- Antena 1, ca publicatiile mutate din localul (care trebuia retrocedat) din strada Tepes Voda in noul sediu, sunt distruse, doamna Director General , Conf. Dr. Elena Tirziman spune senin : „NU-I ADEVARAT”. In adevar, nu avea vreo vina pentru acele publicatii. De abia venise la conducerea BNaR. Dar, cum sa spui ca nu-i adevarat, sarind imediat, in apararea dezastrului.

    Acum, in martie 2010, am sesizat Ministerul Culturii si de peste 40 de zile nimeni nu spune un cuvant, iar cativa ziaristi de la ziare sesizate de mine despre situatia dezastruoasa a BNaR, dupa discutia cu doamna Director General Conf. Dr. Elena Tirziman, afla ca, de fapt, ar fi ars ceva ce „nu era important, niste destructurate, acolo” . Ca dovada a relei vointe stranii a Managerului General al BNaR este faptul ca declara cum ca destructuratele ar fi „documente fara importanta”.
    Pentru un bibliotecar si o foaie are importanta si-i pare rau ca se pierde.
    Ori, bibliotecarii stiu ce inseamna destructuratele : publicatii dezorganizate, carti fara cote sau fara numar inventar, dar care pot lipsi din colectiile BNaR, si de aceea se pastreaza.
    Starea in care se afla presupune pierderea lor definitiva.
    Apare la fel de stranie, atitudinea Dir.General al BNaR, care declara cu tenta justificativa ca ar fi ars „documente fara importanta” !?!
    Important era faptul ca au ars, nu importanta documentelor !
    Ca doar focul nu a fost pus, a fost o intamplare, nefericita si de care nu este vinovata Dir.General al BNaR direct, ci doar ca nu se pune in fruntea bibliotecarilor si nu „lupta contra Guvernului ” sa grabeasca lucrarile la santierul Noului Vechi Sediu, in constructie sisifica de 20 de ani.
    Deci, daca a fost intmplator, puteau foarte bine sa fie si documente importante, ca focul nu stie carte !

    Este adevarat ca Biblioteca Nationala nu are specialisti ?

    Este adevarat ca pentru bunul mers al serviciului Indeaxre si al BNaR s-ar putea prelungi cu usurinta contractul de munca in Biblioteca Nationala al lui Vali Constantinescu, mai ales ca una din persoanele de la Clasificare va intra in concediu prenatal in maximum doua luni ?
    Asadar este vorba numai de rea-vointa sau pentru ca vrei sa scapi de Vali Constantinescu ca si de altii mai in varsta care mai stiu „cate ceva” despre BNaR.

    Pentru ca nu-i asa : „dupa ce va desfac contractul de munca, puteti sa va duceti si la Basescu, ca nu o sa mai faceti nimic”
    (textual spusele Dir. General al BNaR, Elena Tirziman, care mi-a desfacut contractul de munca pe 01 martie 2010).

    Este adevarat ca legile in BNaR sunt aplicate dupa „pohta” doamnei Director General ? Este, din moment ce se fac concursuri pe „sest”, dar afisate pe site-ul BNaR ?

    Este adevarat ca publicatiile BNaR stau stivuite umede-mucegaite in sediul nou aflat in constructie ?

    Este adevarat ca publicatiile BNaR stau la vedere, in hale fara usi, acolo fiind un santier in lucru ?

    Este adevarat ca au ars publicatii in mai 2009 in BNaR si nu s-a scris nimic ?

    Este adevarat ca Biblioteca Nationala a Romaniei nu-si indeplineste functiile atat de frumos expuse pe site-ul BNaR : „ … conserva, prezerva, valorifica …” ?

    Este adevarat ca nu exista practic Biblioteca Nationala a Romaniei si inca de 55 de ani ?

    Totul este adevarat !

    Sau trebuie sa taci ca sa faci parte din „partea buna” a BNaR, sau vorbesti si atunci te calogheaza un coleg de breasla fara a cunoaste lucrurile exact si-ti spune foarte suburban ca faci parte din „partea proasta a BNaR”.

    Iar Responsabilii, de fapt, I-responsabilii isi freaca mainile pentru asemenea convingeri !
    Si observ si la dvs., ca si la dl. Pruteanu, si in alte raspunsuri de la foruri oficiale, o maniera de a comenta in raspar si in doi peri, niste afirmatii precise, adica de a comenta pe langa subiect.

    On dit long ca …

    Pentru o singura chestiune, numai una singura din cele ridicate de mine in mesajele de pe Biblos, ar trebui sa ne indignam toti bibliotecarii si sa nu fie blamat acela care are curajul sa spuna adevarul.

    Daca numai una singura din chestiunile expuse de mine mai sus, in acest mesaj s-ar adeveri ar fi un puternic motiv de raliere a bibliotecarilor la toate cele expuse, in nici un caz motive de intrebari piezise, de denigrare implicita, de aruncare a unei indoieli, sub masca deontologiei …

    Nu sa balamezi pe acela care spune adevarul, cu curaj …

    Atunci, in 2002 cand Guvernul Nastase vroia sediul Bibliotecii Nationale pentru Guvernul Romaniei, ex-Directorul Dan Erceanu spunea ca el nu se poate ridica impotriva Guvernului ca „astia m-au pus in functie”, iar in toamna lui 2002 cand trebuiau reluate protestele pentru a grabi constructia sediului pentru Biblioteca Nationala, acelasi Dan Erceanu mi-a spus textual : „Doamna, ajunge !”
    Era toamna 2002 !
    Adica acum opt ani !

    Inainte de a incheia trebuie sa precizez cate ceva.

    Mai intai procedati exact ca si negationistii Holocaustului.

    „Oare chiar asa o fi ?” se intreaba ei, sfiosi, framantati, chinuiti, grijulii fata de surse si obiectivitate, exact ca si dvs.

    Daca nazistii ar fi sters toate urmele fizice si scriptice ale KZs (lagare de concentrare, Konzentration Felds) in mod sigur negationistii ar fi strigat, siguri de dansii :

    „Dovedeste ca este asa ! Dovediti ca au fost omorati zeci de mii, milioane de aomeni, acolo !”

    Adica, daca nu erau fotografiile (mai sunt si alte fotografii si documente …) eu cred, judecand dupa tenta ideatica a primei dvs. interventii, ca ati fi negat, vehement realitatea incendiului de la Noul Sediu al BNaR …

    Oricum, nu se intreaba interlopiii daca au furat si daca sunt reale filmarile video din timpul unui jaf.

    Cat desptre restul de justificari din interventia dvs. a doua, de raspuins, sunt simple exercitii retorice transpuse in scris.
    Nu retin spre analiza si. alte idei din textul dvs.de raspuns, al doilea, decat ideea ca asteptati noi dovezi, cele expuse pe Biblos si ProLibro neridcandu-se la inaltimea necesara bagarii in seama de domnia voastra.

    Apreciiez, asa, in general si in principiu chinurile deontologice ale domniei voastre, dar comparand realitatea sordida a existentei chinuite de 55 de ani a BNaR cu indoielile domniei voastre, sfioase si ingenue si intr-un singur sens, negationist, fata de sordida realitate amintita, cunoscuta de toti, dar tacuta oportun sau de frica de foarte multi, aproape toti, afara de mine si de cei in procese cu Dir.General al BNaR, precum si cei care, mai spun cate ceva, depasindu-si frica pentru ca, desi au facultate buna, sunt pusi la munci inferioare, pana acum (la tacere ma refer …) imi permit sa spun direct, cu multa simpatie altfel, dar ferm, ca ideea de a ma precipita, frematand de emotie ca doamna Anca Rapeanu sta, undeva sus, auto-asezata acolo si asteapta nerabdatoare dovezile, pe care eu sunt fatalmente obligata sa le produc si sa i le prezint sub sanctiiunea (care sanctiune ? ) si inca repede, repede, sa va spun deci, ca este cam ultima dintre preocuparile mele, daca nu si chiar absenta de pe agenda mea …

    Va rog sa va documentati singura.

    Daca o faceti, bine …
    Daca nu o faceti, iar bine, imi este absolut perpendicular, adica indiferent, dreapta perpendiculara pe un plan, fiind indiferenta la orice aplecare laterala, cat de mica.

    Vorba aceea : daca vii la mine, imi esti ca un frate; daca pleci, imi esti ca doi frati …”

    Multumesc

  7. Draga doamna, dialogul cu dumneavoastra este un dialog al surzilor, cale de pe care eu aleg sa ma retrag.
    Din punctul meu de vedere amestecati doua situatii separate:
    1. un incident de la Biblioteca Nationala care ne priveste pe toti, ca breasla
    2. un caz particular al unui angajat din BNaR aflat in confict cu managementul institutiei, caz pentru care sunt sigura ca exista cai de rezolvare mult mai potrivite decat o lista de discutii profesionale sau un blog. Exista legislatie in Romania, urmariti caile legale – cred ca e mai eficient decat cum procedati acum.
    Va urez sanatate si intelepciune!

    Eu astept in continuare amanunte de la Claudia, autoarea articolului de pe Prolibro care semnaleaza o problema la BNaR.

    • Anca, daca o sa aflu ceva dau de veste insa nu sunt hotarata sa o pornesc pe cai oficiale. Nu de alta dar poate e totusi cineva din tara care ar putea face asta…

      Just saying…
      Si surzii au moduri de a comunica si pot lua parte la dialoguri. Faptul ca din punctul celor care au auzul mai fin surzii au deficiente de comunicare si noua ne este greu sa ii intelegem poate nu e totusi vina lor si pentru asta nu ar trebui exclusi din dialog.

      • „Dialog al surzilor” era o metafora🙂
        Daca si ce spui tu e tot o metafora, nu am inteles-o.
        Daca nu e, iti multumesc pentru informatie. Indraznesc sa afirm chiar ca limbajul semnelor este unul pe care cu totii ar trebui sa-l invatam. Oricum, e nevoie de multa disciplina intr-o astfel de situatie: se „vorbeste” clar, succint, pe rand, se „asculta” … chiar sunt multe lectii de invatat.🙂

      • Da, era tot o metafora. Una pe care managerii cred eu ca trebuie sa o cunoasta: disciplina conversatiei nu se poata invata in lipsa conversatiei.

  8. Poate ca doamna Constantinescu a pus in discutie aceste doua probleme impreuna, dar, din punctul meu de vedere, nu-i nimic. Si mai cred ca are tot dreptul sa deschida subiectul pensionarii pe cate bloguri vrea; poate e bine sa stim si noi ca in Biblioteca Nationala este ignorata o lege europeana, iar dumneaei a adus destule argumente ca asa este. Daca face antecamera la ministere si i se amana rezolvarea, de ce nu ar avea dreptul sa se exprime aici???

  9. Elena, dna Constantinescu are dreptul sa deschida orice subiect vrea. Problema cu dansa este, asa cum spune Anca, ca amesteca lucrurile si nu asculta, se pozitioneaza in asa fel incat chiar si cand are dreptate e insuportabila.

    Imi imaginez ca articolele de pe biblos sunt postate tot de doamna Vali Constantinescu, care are antecedente. Motiv pentru care poate ca Anca, cu temei, suspecteaza sursa Claudiei. O face cu un pic de brutalitate dupa parerea mea in conditiile in care Claudia in mod firesc stie putine despre culise si personaje. Pe de alta parte, Claudia, cred eu, nu avea nevoie sa intrebe la BNR si sa astepte raspuns. Ea intreaba direct si public aici pe blog si asteptam cu totii un raspuns oficial care sa vedem daca vine.

    • Domnule Pruteanu,

      1. Nu ati intels nimic din cele scrise si adresate dvs.

      2. Cum incearca cineva sa abordeze o problema si altfel, si chiar foarte corect (Elena Constantin), i-o retezati scurt intrucat dreptatea este a celui mai puternic, cum o sa aiba dreptate cineva care a mai scris ?
      Si ce daca am scris ?
      Eu cred ca sunt (cam) singura din BNaR care de multi ani scrie despre diverse chestiuni legate de biblioteca, profesie, manifestari culturale, etc., pe site-ul Biblos si site-ul intern ABBNR., nu neparat probleme personale.
      Din simpla dorinta de a se afla cat mai multe despre noi, bibliotecarii.
      Chiar Dir. Genral, prin mai-iunie 2007, dupa instalare, a spus-o cu voce tare : „sunteti cam singura din Biblioteca Nationala care scrieti ”

      3. Eu raspund cu brutalitate ?
      Dar cum este cand cataloghezi pe cineva ca facand parte din „partea proasta ” a unei institutii, tocmai atunci cand persoana vine cu exemple concrete, de netagaduit despre meserie, relatii sef-subaltern, o institutie de importanta nationala ?

      Nici dvs. nici doamna Rapeanu nu raspundeti nimic la tot ce scriu legat de profesie, oameni, Biblioteca Nationala care nu exista, din punct de vedere al definitiei sale legale, din Legea Biblioteciilor Publice, in Romania.
      Adica nu isi indeplineste in o prea mare parte, toate functionalitatile prevazute de Legea pe care, de altfel Dir.General al BNaR o citeaza mereu, este drept, intr-o „ortografie” proprie, dupa parerea mea
      (este dreptul meu sa imi afirm parerile, democratic si am facut-o destul, numai sa cititi pe Biblos si acum, pe ProLibro).

      Dar, sa cititi.
      Ori dvs. nu cititi si aveti pareri sigure si fixe.

      Sau precum colega dvs., cum ca le-as amesteca ?!

      9 (noua) luni de stres, de tracasare zilnica din partea Directorului unei institutii de cultura la adresa unui subaltern, chiar nu insemana nimic pentru colegii de breasla ?

      4. Dvs sunteti istoric.
      Istoric, inseamna Om de Cultura, deci, automat manierat, chiar fara scoala de bune maniere …
      Era suficient sa va ganditi la Maieuticul Socrate …
      Ma insultati dur, de doua ori, cu o inversunare stranie, ma intreb daca originala, tocmai prin disproportia dintre actiunile mele si marimea ariei de suburbanitate pe care evoluati cu multa placere.

      5. Cum a fost cu RAMEAU ? Unde este RAMEAU romanesc ? Ce vroiam eu, de fapt, atunci ? De cate ori au fost intrebari pe Biblos de soarta RAMEAU, cine a rspuns la obiect din „Responsabilii” BNaR ? Sau se raspundea piezis, ca Vali Constantienscu nu are dreptate si mai mult, denigreza institutia.
      Exact in stiilul dvs. de acum perseverenta care presupune, neindoilenic o obisnuinta, un reflex bine fixat …

      6. Stiti ce au raspuns „Responsabilii ” la acuzele din revista „Promo” ?
      Ca nu au dreptate cei care au scris, ca scriu in „revista de metrou”.
      Pe langa subiect, ” afara din cestie „, cum scria Maiorescu in „Critice” .
      Exact ca si dvs., ieri si azi si, indraznesc sa prezic, faptul, vesnic, reflexul fiind format prin indelungi exersari, nu stiu cand si unde format.

      7. Stiti ce mi-a spus Dir. Gen al BNaR la materialele mele elogioase despre BCU si activitatea colegilor din bibliotecile universitare ?
      Ca ” iubesc mai mult alte biblioteci, decat Biblioteca in care am crescut „.

      8. Sa redau aici, pe ProLibro, chiar in timp ce scriam despre RAMEAU, in 2006, la Simpozionul CZU raspunsul din emailul dvs. catre mine, in care spuneati cam asa :
      ” uite de aia imi place mie sa lucrez cu dvs., cand spuneti o vorba asa este „, sau cand imi multumeati … ajunge, de prisos …
      Iar acum sunt „insuportabila” si apartin „partii proaste ” din BNaR, nu din „partea buna” care tace si face din BNaR si pe care o cunoasteti dvs.

      De tacut tace, oportun …

      De facut, nu face nimic, pentru ca daca ar fi, s-ar povesti.
      Adica BNaR ar functiona ceva mai bine, macar, decat ” functioneaza ” acum …

      Citind cuvintele doamnei Rapeanu :
      ” sunt sigura ca exista cai de rezolvare mult mai potrivite decat o lista de discutii profesionale sau un blog. Exista legislatie in Romania, urmariti caile legale – cred ca e mai eficient decat cum procedati acum.
      Va urez sanatate si intelepciune ! „,

      Ma mir ca o doamna asa de sigura de sine (nu o incearca nicio indoiala cand da sfaturi, ceea ce isca indoieli asupra multor aspecte, stiind ca intelectulul autentic se indoieste mereu, siguranta fiind apanajul „oamenilor de actiune „,
      nu stie cum merg lucrurile in birocratie, in general si in cea romaneasca, in special.
      Sa stiti, si trebuia sa fi stiut, inainte de sfaturi, ca am parcurs toate caile legale, de noua luni la doamna Dir.General si de 43 de zile la Ministerul Culturi si Guvern.
      Desi am prezentat argumente puternice (am sa dau pe Biblos memoriile prezentate pe cai legale, formale,asa cum cu multa „simpatie” mi-ati indicat).
      O parte le-am si dat, si sint acolo, chiar daca dvs.nu va ajung …
      Oricum, o lectura pe Biblos, pe care inteleg ca ati facut-o totusi, chiar daca in diagonala, v-ar fi scutit de oarece afirmatii grabite …
      O fi fost „tema” data prea din scurt si v-ati grabit la atac, nepregatita.

      Sanatate si intelepciune, urare valabila pentru toti !

      O tempora ! O mores !

      • Va place sa va victimizati.

        Eu nu v-am pus in mod explicit in partea proasta a bibliotecii, v-ati asezat singura acolo. Si oricum nu ma refeream la profesionalism, ci la intretinerea unei atmosfere conflictive, cu doze de irationalism si de orgolii exagerate,, in total neproductiva. Este o lupta caraghioasa si fara speranta pentru valori prost definite.

        Eu am scris, impreuna cu Claudia, ce coincidenta!, despre Biblioteca Nationala nu de mult timp: http://www.cuvantul.ro/articol/?artID=7&nr=381
        Ce sa mai spun? In plus, dumneavoastra ridicati atatea probleme fata de care eu am puncte de vedere nuantat diferite incat ar trebui sa scriu aici pana ametesc.

        Brutala o faceam pe Anca, nu pe dumneavoastra. Anca cred ca stie despre subiect mai multe decat mine si decat Claudia si ne someaza sa cerem raspunsuri oficiale. E o diferenta de viziune. Tin sa va spun ca Anca a contribuit destul de mult la acest blog in care va aparati cauza si este unul dintre administratori. Dar avem divergente si noi insa nu ajungem sa ne blocam in ele. Spre deosebire de noi, dumneavoastra o luati foarte personal.

        Si da, uneori imi pareti insuportabila. Daca simt asa trebuie sa va spun fiindca altfel ar insemna sa va mint. Nu ma astept sa-mi multumiti pentru asta. Dar macar ati putea sa va schimbati stilul de a focaliza problema.

  10. Marian, ca de obicei, scurt si la obiect.
    si 90% just zic eu.
    Ultimul meu comentariu pe tema asta, ca am zis deja acelasi lucru in … 4 comentarii, cu multe cuvinte diferite:
    Un raspuns oficial se cere si se primeste pe canale oficiale. Recte, adrese institutionale.
    Mai ales in Romania, mai ales de la institutii publice, mai ales in situatii … dificile.
    Cat despre surse, eu folosesc regula aia de 3 din vanzari: 3 oferte, 3 pareri, 3 persoane, 3 puncte de vedere. Nu m-a dezamagit pana acum!
    Eu gata aici. Anca over and out!🙂

  11. PARTEA A I-A INTRODUCERE SI DOMNUL PRUTEANU

    Incep prin a preciza ca nu ma cheama theodorconstantinescu, ci Theodor Constantinescu.
    Este vina mea ca nu am fost atent, obosit fiind, cand am facut logarea..
    Ori se poate schimba profilul, ori imi fac maine altul.

    Am vazut ca ca Situatiunea se inflameaza si am decis sa intervin.
    Nu numai in apararea sotiei mele, tracasata inuman de Dir.General al BNaR (BNR este Banca Nationala a Romaniei …), de noua luni, tracasare metodica, nu stiu unde asumata, nu stiu de cine comandata.
    Sa zicem ca nu stiu, ” momental „…
    Ma mira reactia prompta, coordonata si non-rationala, a doua persoane care, n’asa, sunt si administratori de site.
    In conditiile in care se discuta nu doar un incident oarecare, suprapus accidental, desigur, peste Situatiunea precara, dezastruoasa, nu de azi, nu de ieri, de 55 de ani, a BNaR.
    Focul este doar un singur incident.
    Faptul ca de ani de zile cartile putrezesc impachetate multe ude si stau in hale fara usi in noul sediu (cel putin in mai 2009 asa erau …) nu mai esteun simplu incident, care sa necesite verificari deontolgice din trei surse si, apoi, dupa alte saptamani sau luni sa se dea un raspuns „in afara cestiei”.
    Socotind un raspuns la fiecare pachet mai mare de carti sau la fiecare tona de carti inmozolite, putrede sau disparute pur si simplu, ar iesi ani buni de verficari si de paralaizii ale comisiilor, coplesite de uriasa cantitate de munca necesara.
    Timp in care BNaR ar sucomba oportun, cladirea noua fiind posibil, vanduta …
    Posibil ca ideile Anca Rapeaneene in cestia focului, extinse la intreaga serie de nereguli flagrante la BNaR sa aiba ca rezultat acoperirea unui deces programat al BNaR.
    Desigur, far stirea doamnei Anca Rapeanu i s-ar folosi ideile deontologice.
    Dupa modelul lui Carol al II-lea, care stia de pierderea Basarabiei in 1940, inca din anul 1938, dar se agita razboinic, cu o casca de fier pe capul regal, pe stadionul ANEF, afirmand ca va inconjura Basarabia cu un zid de otel si fier, desi furase banii de Ostire…

    Desi s-au aratat, si nu numai aici sau pe Biblos destule aspecte negative din si despre BNaR.
    Cu o tactica de discutie clar de derapare de la subiect.
    Chestiunea raspunsurilor piezise, alaturea cu aspectele prezentate, pedalarea pe un singur subiect si pe false motivatiuni sterile, de forma, de asa zisa deontologie, betia de cuvinte chiar, care nu lamuresc nimic, ci numai creeaza amateala, nu este noua.

    A analizat-o Titu Maiorescu in „Critice’ scriind :
    ” Domnule, nu esti in cestie …”

    Cauzele acestei pozitionari, actiune si descarcari de energie in afara ” cestiei ” sunt in principal doua :
    1. O inadecvare la subiect, adica mai direct spus, prostie.
    2. O atitudine special aleasa, fie in urma unor anume educatii, formari specifice, din cauze si pe cai diverse, toate fiind numai rezultate implacabile ale unei atitudini ancilare.
    Fata de cine si de ce, este complicat de a analiza aici si nu prea ar fi locul.
    Dar, daca se insista, se poate …
    Poate, cei care mai inteleg cate ceva, sa se dumireasca negresit, din mersul discutiunilor in curs si sau viitoare.
    Asist cu mirare la strasnica determinare intru a derapa de la raspunsuri prcise la intrebari precise.
    Sau de atitudini precise, la fapte precise, descrise detaliat.
    Se stie de tot Boboru’ Bibliotecaresc din Romania ce Situatiune are BNaR, de ani de zile, se stie si de catre domnul Pruteanu, inca din 2006, cand am avut un scurt schimb de emailuri si care a incetat brusc, atunci candi-am cerut sa dau pe Biblos discutiunea noastra, care nu putea un caracter privat, fiind vorba de BNaR.
    Observ cu multa mirare ca domnul Pruteanu, animat de obscure determinari ancilare se deda la un comportament suburban, afirmand cu multa lipsa de urbanitate, adica neindoilnic cu multa suburbanitate, de maidan, nu de „Poiana a lui Iocan” moderna si soft (ProLibro) ca in BNaR ar exista o „parte proasta” decelata negresit, neabatut, neclintit si inebranlabil,.cu Vegeaua Bifurcata a Intuitiei domniei sale, analoaga celei de lemn cu care unii clarvazatori medievali aflau izvoarele din pamant …
    Vergeaua bifurcata a domnului Pruteanu a decelat, „prost”, cum altfel, Situatiunea din BNaR.
    Si, incercand tardiv sa se disculpe, domnul Pruteanu se afunda si mai mult in noroiul suburbanitatii, insultand in continuare, meschin si penibil, fie si sub aspectul inventivitatii epice, pamfletare, de sorginte din Cronicarii Munteni.
    Sa sustii in continuarea unei atitudini de stupefiant grobianism, de Caliban, ca sotia mea s-a asezat singura in ”partea proasta a BNaR”, in conditiile in care acea parte este definita de domnul Pruteanu drept aceea care vorbeste si, singura care vorbeste despre tarele perene ale BNaR fiind sotia mea, restul tacand, este si o violare a logicii : domnul Pruteanu a „asezat-o” cu multa lipsa de educatiune si la fel de multa incantare de sine, meschina, de genul, „ian vedeti ce subtil sunt eu”.
    Nu sunteti subtil domnule Pruteanu, sunteti numai lipsit de politete, bland exprimat.

    Cauzele acestei atitudini,

    (care s-a latit mult in ultima perioada, mediata de Canalele – in sens chiar si propriu, de canale de scurgere – Media, peste societatea romaneasca, fiind considerata, nedrept, ca un atribut al unei barbatii care se cere afirmata, pe o cale facila, verbala, deci gresita, Calea Regala a Barbatiei fiind totusi, aceea din vechime, adica aceea autentica, ancestrala, specifica siesi, autentificata in secole de evolutie, sper ca am fost clar, orice precizare suplimentara deplasand discutia in teme de fiziologie …)

    sunt multiple.

    Fie funciare, caz in care nimic nu mai este de facut.
    Fie, din accidente de familie sau de lipsa unei familii, deci o posibila evolutiune in vreun orfelinat, unde multe se cer schimbate pentru o adevarata educatiune.
    Fie, in ciuda unor copilarii clasice, cu ambii parinti, cu lipsa de griji materiale, cu educatiune, dar influentabili fiind au cedat presiunii sociale a grupului de copii si baieti din fata blocului …
    Oricum ar fi, nu cunosc si nu vreau sa aflu mai multe detalii biografice ale domnului Pruteanu.
    Insa sunt obligat sa declar, fortat de exemplul atator Oameni Valorosi, care, desi au avut copilarii nefericite, dramatice chiar, au reusit, gratie unei predispozitii genetice de buna calitate ( Oameni Valorosi, initialele avand rost de generalizare, de definitie a multimilor de oameni de valoare, reusiti din nastere) sa depaseasca, fie si prin suferinta si umilinte nedrepte, situatia injusta si sa devina si mai buni …
    Mai ales daca, facand o facultate, fie si aceea Facultate Grila si Party, au avut ocazia fie sa invete (nu te impiedica nimeni sa inveti, chiar si la o FGP si nu numai materii, ci si comportamente, totul este sa ai inclinatiune naturala …) de la altii, „furand” comportamente, imbracaminte asortata, maniere, deferenta, respect, decenta.

    VA URMA

  12. Domnule Theodor, inteleg cavalerismul dvs. si dorinta de a ne explica cum stau lucrurile in legatura cu nedreptatile pe care continuati sa le vedeti peste tot (si acolo unde nu sunt) insa va rog sa intelegeti un lucru (repetat deja de cateva ori): daca vreti sa mai fiti ascultat va trebui sa fiti scurt si la obiect. Parantezele lungi pline cu fraze intregi, referintele istorice nu isi au rostul aici. Evident ca fiecare are stilul lui de a scrie insa atunci cand avem o conversatie (nu un monolog) incercam sa ajutam conversatia nu sa o inecam in texte fara sfarsit.

    Acel „va urma” de la sfarsitul mesajului ma ingrijoreaza. Oare chiar nu puteti sa spuneti ce aveti de spus intr-un raspuns de pana la 200 de cuvinte? Daca va rog eu, ati putea incerca?

  13. Domnişoara Claudia,

    Va datorez un răspuns …
    Era aproape gata dimineaţa, dar am uitat de anumite apucături ale netului, cel puţin la mine, pe calculator, unde se întâmpla nişte cestii aparte, de la o vreme …
    Am uitat sa scot cablul de la Internet si, după ceva munca, mi-a dispărut textul din fereastra de răspuns …
    Necazul mare al celor “curioşi” este ca am doua calculatoare, unul pentru net, numai …
    Si cel de Internet are un progrămel care şterge la fiecare închidere sau restartare, toate mizeriile IT introduse generos de “curioşi “ …
    Basca nişte Firewalls si nişte Antivirusuri fff eficace … …
    Si, un alt site cu care aflu adresele de ID ale celor care mă ataca …
    Câteodată si telefoanele, cum am făcut in 2006 când am dat peste unii, spre marea lor stupoare. Aşa de supăraţi au fost, ca mi-au tăiat, o vreme, Internetul …
    Pana când alţii, mai deştepţi si mai patrioţi, mi-au eliberat calculatorul, ceea ce a fost, in adevăr, corect politic.

    1. Nu-i vorba de cavalerism numai relativ de soţia mea. La fel v-as fi aparat si pe dvs., daca ar fi fost cazul. Nu pot suferi rele maniere, indiferent de cauza lor.
    2. Nedreptăţile sunt peste tot in România contemporana. Tocmai de aceea insist in apărarea BNaR. Cu cat vor fi mai mulţi ca mine, cu atât ne va fi mai bine. De unde si reacţiile disciplinat-comandate ale unora, singura lor raţiune (a reacţiilor …), altfel fiind non-raţionale, chiar daca din partea unor universitari, care au făcut obligatoriu si Cursuri de Filozofie, Logica, Morala …
    Deci, fiind ubicue, daca le vad eu, sunt !
    3. Înţeleg perfect ameninţarea si îmi place sa cred ca, venind din partea dvs. este o avertizare prieteneasca. Nu va invidiez situarea intre ciocan si nicovala …
    4. Conversaţie am încercat sa am. Dar cu insulte de Caliban, cu insinuări de genul “culise si personaje”, cu aerul misterios al unuia care “ştie el multe”, apucături deprinse obligatoriu nu de unul singur, nu putem avea conversaţie …
    5. Va asigur ca textele mele au un sfârşit. Dar, ca in orice fac, durează mult, pentru ca sunt temeinice, straruitoare si, pana la urma complet lămuritoare, fara alte explicaţii suplimentare. Subiectele trebuie ferm, neapărat, neclintit, negreşit, neabătut si inebranlabil stoarse, epuizate, descompuse metodic, după care torc fericite, subiectele, la căldura binefăcătoare a fericirii de a fi lămurite.
    6. Conform dictonului “Un Shut in Spate, un Salt înainte” am si găsit, inca de dimineaţa Soluţiunea de a fi si scurt in texte si complet …lamuritoriu …
    Cum ? Secretul dreptului de autor …
    7. Problema comportamentului domnului Pruteanu nu poate fi lăsata neterminata, mai ales ca eu, întotdeauna termin orice acţiune începuta.
    8. Nu este familia mea sat far’ de câini si ”nasc si la Moldova Oameni” …
    9. Deci, voi continua cu texte scurte, sub 200 de cuvinte de aici înainte, măsurate exact cu Word Count, pana la epuizarea textului început si sfârşit (parţial) cu VA URMA. Nu multe, doar vreo 3 …
    10. Oricum nu trebuie sa va îngroziţi, Chiar daca va îngroziţi preliminar, va va trece imediat ce veţi citi cele scrise…
    Spre marea încântare, sper a simpaticei si plăcutei doamne Anca Rapeanu, care agreează entuziast acţiunile scurte si exact, absolut exact, la obiect …

    Cu multa simpatie si deferenta.

    PS Îmi permit sa prevăd ca, aşa cum v-am receptat eu, nu veţi mai face echipa cu cei doi cu care am conversat „cu lampa in ochi”.
    Fie din proprie iniţiativa, ceea ce ar fi remarcabil din partea dvs., fie fiind obligata, ceea ce m-ar întrista.
    Domnia voastră sunteţi din alt film …
    Bun, autentic artistic !

    • Domnule Theodor, rugamintea mea era de „un raspuns de pana la 200 de cuvinte” dar pentru ca ati muncit deja la text il accept de data asta si in trei parti. Pe viitor as vrea sa respectati totusi regula (pentru a nu fi nevoita sa iau masuri pe care nu as vrea sa le iau). V-as sfatui insa, daca vreti sa continuati cu textele lungi dar „temeinice, straruitoare si, pana la urma complet lămuritoare” sa va creati propriul blog. Avand spatiul dvs. public pe net puteti sa va expuneti ideile asa cum credeti de cuviinta.

      In legatura cu cei doi va multumesc de grija, insa imi sunt foarte dragi si am invatat multe de la ei. Vreau din tot sufletul sa continuam sa facem o echipa, sa avem cat mai multe discutii care sa duca la rezultate pozitive pentru bibliotecile de la noi🙂 .

  14. Dacă Biblioteca Naţională este nefuncţională, potrivit Legii, „proasta parte a BNaR” nu poate fi, in nici un fel de logica, singura persoana care spune, măcar o parte din adevăr, arătând ceea ce restul, adică partea buna a BNaR, tăcând strategic …
    Fie oportun, la fel cum, tot oportun, sare la creasta domnul Pruteanu, insultând repetat.
    Fie, din omenească frica, de a nu fi daţi afara de Dir.General. Dar, in particular spun ca are dreptate si „ii ţin pumnii” lui Vali Constantinescu. Alţii, tineri toţi si cam vreo douăzeci, au preferat fuga din BNaR, nota bene, in condiţii de criza si din sistemul bugetar, totuşi, de unde, in mod normal, nu te da nici un manager autentic afara, decât daca eşti peste măsură curenta, admisa cu largi limite in România, incompetent, mai precis, excesiv de incompetent …
    Daca au fugit cu mare viteza, ca Speedy Gonzales, din BNaR, au fugit de un anume stil de management al Dir.General al BNaR : capricios, aleatoriu, imprevizibil, arbitrar.
    Singurele „calităţi” manifestate clar pana cum …

  15. Cum altfel se poate defini, păstrând decenta in exprimare, un Manager de Instituţie de Cultura care se răsteşte, întrerupe, apostrofează la un candidat la un concurs-examen de post in timpul concursului.
    Imediat, la o jumătate de ora de la terminarea ruşinosului „concurs” candidatul primeşte pe Intranetul BNaR, de la un calculator identificat neclintit, negreşit, neabătut, inebranlabil din BNaR o „felicitare” injurioasa, folosind ca vector al murdarei acţiuni chiar un site de greetings, spre marea stupoare si jena a proprietarilor site-ului, cărora le-am prezentat dovezi (dovezi, doamnă stimata Anca Râpeanu) si care ne-au prezentat cu reciprocitate pagini de scuze, in lumina unor eventuale sancţiuni penale.
    Păstram si vom da pe net paginile respective si imunda „felicitare” …
    Cum altfel se poate defini managementul Dir.General al BNaR daca la un alt concurs a aranjat cu ajutorul unui alt ancilar din BNaR, pensionar acum, ca un candidat foarte bine pregătit in clasificare, sa fie „picat” cu ruşine, fiindcă i s-au dat ca subiecte de examen stasuri si legi …
    Poate ca unul dintre membrii redacţiei dvs.sa stie mai multe despre ruşinosul episod …

  16. Cum altfel se poate defini un concurs de ocupare a unui post in BNaR, acum, când toate posturile sunt blocate, in redacţia revistei „Biblioteca”, concurs desfăşurat la ”secret” adică nu public, aşa cum este legal si in zilele când BNaR era închisa.
    Un concurs daca nu este legal este cu necesitate, ilegal. Din această determinare nu putem ieşi …
    Totuşi, s-au semnat si contrasemnat hârtiile de către, respectiv, Dir.General al BNaR si de către contrasemnatarii regulamentari, Anca Dobre (Harasim) şefă la Resurse Umane şi dl Botezatu, jurist-consultul BNaR …
    Cum poate fi definit un management in care cărţile se distrug din cauza de depozitare incorecta ?.
    Desigur, nu Dir.General al BNaR este de vina ca se distrug cărţile si publicaţiile BNaR, cel puţin nu in mod direct, fiind în funcţie de doar 3 ani, din mai 2007.
    Dar, indirect, prin indiferenta sau frica (de cine ? de ce ?) da !
    Pentru ca, nu se pune in fruntea, fie aceasta frunte chiar si a „părţii bune a BNaR” care tace oportun si face nefăcând, sa se prezinte in delegaţiune la Guvernu’ si sa expună clar, direct, fermă si neclintită, nebătută, sfidătoare chiar, problema stării cărţilor in cam toate depozitele improvizate ale BNaR …

  17. Generalul Ion Antonescu, în calitate de Sef de Stat Major al Armatei Române a avut acest curaj si s-a răstit direct la Regele Carol al II-lea, in cursul unei audiente, când i-a reproşat acestuia starea Armatei Romane si faptul ca a furat banii Oştirii …
    Câinele nu fuge din măcelărie de carne si oase, câinele fuge din măcelărie de bătaie sau otrava …
    Nu cred ca in străinătate, pe la vreun post binişor plătit.
    Plata care, neclintit, neabătut, negreşit si inebranlabil creează anume obligaţiuni de promptitudine si direcţionare, după nevoi.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: