„Manifestul cărții” propus de Vasile Ernu

Scriitorul Vasile Ernu publică pe VOXPublica „Manifestul cărţii” în care încearcă să depisteze problemele profunde ale cărții din Româniă și să propună unele soluții.

Ernu vorbesțe despre „carte” într-un sens larg, considerînd-o cel mai bun, sigur şi ieftin instrument de educaţie şi, de aceea, şi cel mai important. Manifestul trebuie neapărat citit în întregime, discutat și transmis mai departe.  În descrierea situației actuale   a cărţii la noi se pomenește evident şi despre  situația bibliotecilor. Aș vrea să mai subliniez doar câteva declarații din acest manifest deoarece ideile acestea au mai fost discutate pe acest blog.

Datele minime de care dispunem ne arată că numărul cititorilor scade, bibliotecile dispar, librariile de stat au devenit mai întîi papetării sau ABC-uri, după care, sedii de bancă. Librării private s-au deschis doar pe Magheru şi în centrul cîtorva oraşe mari. Pentru achiziţia de carte pentru biblioteci nu sînt fonduri, iar profesorilor le-a fost tăiat fondul pentru achiziţa de carte.

Aşa că, draga mea nouă Patrie, intrată în NATO şi UE, ai luat-o într-o direcţie greşită. Secolul XXI e în direcţia opusă. Noii politruci, chiar dacă nu le pasă de această problemă, ar trebui să pornească de la abordarea pragmatică: pentru a avea un stat prosper sau măcar pentru a a-şi spori propriile averi, au nevoie de oameni educaţi.

Observația că „dispariţia unor şcoli, biblioteci, librării poate duce la dispariţia unor comunităţi” este un adevăr atât de bine înțeles la nivel intuitiv de cei implicați în educație (deci și bibliotecari) dar atât de greu de inclus în politicile noastre …

Analiza cuprinde şi  situația cărții în curtea editurilor românești dar și în mass- media. Vorbind despre genurile literare, marea durere spre care arată scriitorul este literatura pentru copii.

Una din cele mai delicate probleme este însă literatura de copii. Atît editurile, cît şi scriitorii se fac vinovaţi de a nu lucra cu acest „gen minor”: editurile susţin că din cauza preţului ridicat şi a pieţii mici, scriitorii, fie din ignoranţă, fie din dispariţia unei tradiţii fragile sau interes general, fie din ideea deseori vehiculată cum că acest gen ar fi foarte pretenţios. Însă lipsa unei investiţii în producţia autohtonă de carte pentru copii, cu eroi şi problematici autohtone, va duce la dispariţia viitorilor cititori de literatură autohtonă. Nu poţi să laşi copiii pe mîna industriei de carte de tip „Disney”. Cu tot respectul pentru această industrie, rostul ei nu e să educe copiii să citească, ci să privească, iar asta este o industrie concurentă. Cu ea ne batem. Ele trebuie să coexiste paşnic, însă acum cartea este cea în pericol, nu filmul. Situaţia se poate rezolva în acest domeniu numai cu intervenţii financiare serioase din partea statului. Nu trebuie să ne temem de ideea de „Comandă de stat”. Nişte fonduri pentru acest domeniu (scriere şi ilustrare), aşa cum este în industria filmului, ar putea duce la apariţia unor bijuterii. Sînt edituri care au început să facă cărţi frumoase pentru copii şi ar trebui sprijinite: Nemira, ART, Cartier, Corint etc.

Situația traducerilor în literatura și în politicile  editurilor de la noi este atent analizata şi ea. O propunere excelentă este ideea de a susține o campanie de „Piraterie Națională” pentru „punerea în format digital a unui număr cît mai mare de cărţi, iar baza de date să poată fi accesata şi utilizata liber de către orice cetăţean. Toate cărţile care se editează pe hîrtie să se producă şi în format digital.” Frumos că un scriitor are astfel de gânduri legate de „stânguri de autor”🙂

Vasile Ernu privește atent  la  librării, uniuni, campanii de lectură dar mai înainte vorbeşte despre  biblioteci.

Mai întîi trebuie făcuta o analiză a situaţiei bibliotecilor din ţară. Ce a mai rămas din bibliotecile construite în anii de dinaintea tranziţiei? După care ar trebui regîndit un proiect care să aibă două priorităţi: reabilitarea, renovarea şi redeschiderea unor noi biblioteci, pe de o parte, şi crearea unui fond de carte care să funcţioneze după nişte mecansime transparente. Pentru a eficientiza aprovizionarea de carte şi reducerea costurilor, se pot pune la dispoziţie bibliotecilor cărţi digitale şi instrumentele necesare pentru a putea fi citite. Nu contează ce fel de biblioteci avem: clasice sau digitale. Ambele trebuie dezvoltate, fiindcă o Bibliotecă este un „terminal” în care se stochează cărţi în diverse formate.

Bibliotecile clasice şi bibliotecarii nu trebuie să se teamă de toată această digitizare, de Internet şi de apariţia unoi noi suporturi. Bibliotecarii nu sînt nişte hamali care cară cărţile dintr-un depozit în altul, ci nişte specialişti. O bibliotecă virtuală nu este un depozit imens în care sînt aruncate cărţi la grămadă, ci un loc bine structurat, aranjat după criterii raţionale şi clare. Bibliotecarii sînt cei care pot să contribuie imens la această nouă formă de organizare. Împrumutul interbibliotecar ar trebui să se generalizeze între bibliotecile universitare şi cele judeţene, pentru ca nimeni să nu fie lipsit de posibilitatea de a citi.

Există o abordare conservatoare la noi, conform căreia Internetul şi diversele suporturi digitale sînt privite cu suspiciune şi ca o formă de lux. Digitizarea nu este un lux, ci un mijloc mai ieftin de educare, informare şi acces la carte. Şi încă un lucru foarte important: bibliotecile nu pot fi privatizate, eficientizate în sesul înţeles acum în economia de tip liberal. Lor nu li se poate schimba destinaţia. De asemenea, nu putem accepta descentralizarea. Da, descentralizarea e la modă, însă Biblioteca are nevoie urgentă de centralizare: are un centru de comandă şi se decide de sus, pe criterii clare şi transparente, cum şi ce se achiziţionează, care sînt priorităţile. În România, proiectele mari şi importante nu se pot realiza decat la nivel centralizat, cu un şef cît mai sus pus şi care să se supună direct „Înaltei Porţi”.

ANBPR și ABR ar trebui să urmărească atent ecourile acestui manifest și să trimită mesaje prin care să se știe totuși că se ocupă cineva și de biblioteci și că specialiștii bibliotecari există și vor să participe la această discuţie.

Mulțumesc Vasile Ernu. Ca bibliotecară şi iubitoare de carte iau acest manifest ca pe un mărţişor.

12 Răspunsuri

  1. Multumirile mele pentru postare si pentru faptul ca existati…

    va invidiez pentru meserie … cu toate ca stiu prin ce probleme mari treceti..

    cu simpatie si respect
    Vasile Ernu

  2. Si eu multumesc pentru ca ati initiat aceasta discutie despre carti si ca apreciati bibliotecile. Chiar daca pare ciudat, nu multi scriitori vad in acelasi fel bibliotecile si munca bibliotecarilor.
    Spor pe mai departe.

  3. Excelenta radiografie a Situatiunii …

    Dupa o prima lectura, imi rezerv dreptul de a reveni.
    Sub 200 de cuvinte, Cunoscatoarele Cestiunii stiu de ce …Pana atunci, cand voi posta de mai multe ori, pentru a respecta Regula de Aur a celor 200 de cuvinte, imi permit a spune ca, la un Manifest s-ar cadea mai mult Spirit Revolutionar, mai mult avant incriminator intru a arata Cauzele Regretabilei Situatiuni …

    Tinand cont ca vine acum Aprilie, cred ca daca dvs. domnule Emu doriti, pot face rost de un automobil blindat, ca sa manifestam de pe dansul, automobilul blindat, ca doi Lenini
    (orisicat, doi fac mai mult decat unul, in orice Situatiune…)
    in Fata Guberniului, expunand Tezele dvs., tot in Aprilie, ca si Lenin …

    Cred ca am numai bani de chiria pe o luna, si Capitalistii Astia Lacomi, sunt in stare pentru bani sa isi sape singuri Groapa, asa cum au facut si cu Lenin, pe care l-au finantat din gros in 1917.

    Daca vom reusi sa montam pe automobil si un Aruncator de Idei
    (ca astea „e” mai periculoase decat gloantele si rachetele cu ghidare prin laser)
    nu o vor mai duce mult.
    Si, in clipa cand se vor preda Revolutiei Intelectualilor sa ii intrebam, scurt, precum Pristanda :

    „CE ATI AVUT BEY, MUSIU, CU BIBLIOTECILE ?”

    Si sa ii trimitem in Gulagul Cartilor din depozitele imprastiate ale Bibliotecii Nationale a Romaniei sa le oranduiasca si repare, fiecare carte in parte, la reducare, sa sii condamnam la munca grea, sa le citeasca pe fiecare, sa recupereze acum ce au scapat in Vremea Scolii, chiulind de la scoala, dar luand, desigur, note mari, ca erau toti Copii de Stabi Comunisti, sa aiba si ei o calificare, precum au facut Chinezii cu Ultimul Imparat, Aitin Pu Y, de a ajuns un onorabil Gradinar cu Diploma …
    Au avut un umor subtire Chinejii astia !

    Uite, acum se verifica Dialectica, adica Negarea Negatiunii.
    Ati negat Cashile Cartilor, uite ca acu’ Ideile din carti va neaga pe Voi !
    „Desi ati copilarit si adolescentit cu Dialectica si Materialismul Dialectic, nimica nu ati inteles ”
    „Le-ati tradat far’ de Rushine cu Lascivu’ Capitalismus si cu Zburdalnica Democratie ” …

    Si sa ii tragem un alt manifest, Manifestul Partidului Cartilor :

    O STAFIE UMBLA PRIN ROMANIA !

    Stafia Cartii …

    Asta este mai tare decat Comunismu’ …

    Stiu ei ce stiu, chiar daca numai instinctiv, prin instinctul de clasa, cand prigonesc Cartile si vor sa fure si Casa Nationala a Cartii, Sediul in constructie sisfica de 20 de ani al Bibliotecii Nationale a Romaniei.

    Dvs. veti fi Teoreticianul Revolutiei Cartiillor, „Lenin”.
    Eu voi fi Practicianul Tacut si Rabdator, „Stalin”.
    Pana vom Instaura Dictatura Cartilor, eu voi face rost de bani pentru revolutie, spargand bancile care au luat locul librariilor, jucand la Cazino si facand diverse trafice, (ca si Stalin, care spargea banci), ca banii nu au miros si avand relatii neprincipiale cu Politia, tot ca si Stalin, nici o Revolutie nu reuseste atlfel.
    Apoi, va voi sapa constiincios, ca sa va pot pune in practica Ideile, asteptand sa va retrageti la Mausoleu … …

    VA URMA !

    Comentariul serios si atent al Manifestului dvs. sa nu se ingrozeasca domnisoara Claudia …

  4. Preiau cu incantare ideea dvs. domnule Emu

    „Noii politruci, chiar dacă nu le pasă de această problemă, ar trebui să pornească de la abordarea pragmatică: pentru a avea un stat prosper sau măcar pentru a a-şi spori propriile averi, au nevoie de oameni educaţi.”

    pentru ca este din aceeasi familie cu ideea mea mai veche, de vreo douazeci de ani, anume ca,

    „Noi, Romanii nu ne mai putem permite luxul sa fim prosti”.

    Sa o luam incet, chiar daca indelung si staruitor, cum ne place noua cu frenezie neinfranata, nu avem voie …
    In urma cu douazeci de ani, copiii mei, patru erau elevi de Scoala Generala.
    O Scoala Generala „captusita” cu copii de stabi si stabuleti post-lovilutionari …

    Copii mei invatand usor si fara a-i medita nici macar eu,
    (desi am fost meditator de Matematica, Fizica, Chimie)
    i-am incurajat sa participe la Olimpiadele scolare.
    Am vazut acolo niste „Cestii care m-au scandalizat” mai rau decat pe Toparceanu, la tara, vara, „pe’nserat , unde ale satului mari fete …”

    „Furaciune” la note in toata regula …

    La Olimpiadele de Fizica, Matematica si Chimie ajunsesem un fel de Spaima Hotilor de Note, ca ii prindeam far’de gres scormonind cu Mana ‘n’ Caramanu’ Sufletului de Copil …
    Atunci am realizat una din cauzele Raului Romanesc, peren, perpetuu din 1959 si pana in prezent …

    Selectia Inversa a oamenilor, in toate regimurile politice din 1859 si pana in 1989 …

    Dupa 1989, desigur, nu s-a mai vazut un caz.

    Atunci, punand cap la cap notiuni „achiesate” din lecturile mele istorice, indelungi, foarte staruitoare, am inteles ca

    Noi, Romanii suntem prea mici ca teritoriu, numar de oameni, resurse,
    pentru a ne mai putea permite Luxul Costisitor de a fi Prosti,
    adica inculti si needucati la nivel de masa si impostori, sfertodocti si zmekeri la nivel de elite politice, administrative, economice, stiintifice.

    Tarile Mari pot face si fac, toate Prostiile Posibile.
    Au de unde pierde, teritorii, oameni, resurse materiale si naturale.
    Noi, Romanii, nu mai avem de unde pierde, ca am tot pierdut, de vreo 18 secole …
    Iata principala cauza a inversunarii mele

    (analoga invesunarii in tratarea pana la epuizare a Subiectelor)
    in Cestiunea Bibliotecii Nationale a Romaniei.
    Daca in ansamblu, eliminand eceptiile clasa noastra politica ar fi de calitatea necesara Romaniei,
    ar fi facut de mult Biblioteca natioanal a Romaniei

  5. Preiau cu incantare ideea dvs. domnule Emu

    “Noii politruci, chiar dacă nu le pasă de această problemă, ar trebui să pornească de la abordarea pragmatică: pentru a avea un stat prosper sau măcar pentru a a-şi spori propriile averi, au nevoie de oameni educaţi.”

    pentru ca este din aceeasi familie cu ideea mea mai veche, de vreo douazeci de ani, anume ca,

    “Noi, Romanii nu ne mai putem permite luxul sa fim prosti”.

    Sa o luam incet, chiar daca indelung si staruitor, cum ne place noua cu frenezie neinfranata, nu avem voie …
    In urma cu douazeci de ani, copiii mei, patru erau elevi de Scoala Generala.
    O Scoala Generala “captusita” cu copii de stabi si stabuleti post-lovilutionari …

    Copii mei invatand usor si fara a-i medita nici macar eu, (desi am fost meditator de Matematica, Fizica, Chimie)
    i-am incurajat sa participe la Olimpiadele scolare. Am vazut acolo niste “Cestii care m-au scandalizat” mai rau decat pe Toparceanu, la tara, vara, “pe’nserat , unde ale satului mari fete …”

    “Furaciune” la note in toata regula …

    La Olimpiadele de Fizica, Matematica si Chimie ajunsesem un fel de Spaima Hotilor de Note, ca ii prindeam far’de gres scormonind cu Mana ‘n’ Caramanu’ Sufletului de Copil …
    Atunci am realizat una din cauzele Raului Romanesc, peren, perpetuu din 1959 si pana in prezent …

    Selectia Inversa a oamenilor, in toate regimurile politice din 1859 si pana in 1989 …

    Dupa 1989, desigur, nu s-a mai vazut un caz.

    Atunci, punand cap la cap notiuni “achiesate” din lecturile mele istorice, indelungi, foarte staruitoare, am inteles ca

    Noi, Romanii suntem prea mici ca teritoriu, numar de oameni, resurse, pentru a ne mai putea permite Luxul Costisitor de a fi Prosti, adica inculti si needucati la nivel de masa si impostori, sfertodocti si zmekeri la nivel de elite politice, administrative, economice, stiintifice.

    Tarile Mari pot face si fac, toate Prostiile Posibile.
    Au de unde pierde, teritorii, oameni, resurse materiale si naturale.
    Noi, Romanii, nu mai avem de unde pierde, ca am tot pierdut, de vreo 18 secole …
    Iata principala cauza a inversunarii mele

    (analoga invesunarii in tratarea pana la epuizare a Subiectelor)
    in Cestiunea Bibliotecii Nationale a Romaniei.
    Daca in ansamblu, eliminand eceptiile clasa noastra politica ar fi de calitatea necesara Romaniei,
    ar fi facut de mult Biblioteca Nationala a Romaniei

  6. Foarte bun document! Foarte dens si cuprinzator, sesizeaza atent o realitate care adesea ne scapa in goana nebuna a vietii si in dorinta de a ne face datoria zilnic. Textul manifestului necesita disponibilitate si multa atentie la lectura. Ar trebui, asa de bine structurat cum este, sa fie citit si insusit de toate forurile raspunzatoare din toate directiile vizate.

    Generatiile ajunse acum la maturitate, instruite in alte timpuri, asa cum observa autorul, dispar, si este imperios necesar sa fie inlocuite. Educatia este domeniul in care se investeste acum pentru rezultate care devin vizibile in 20 de ani. Daca investitia in educatie e constransa si determinata de prioritati de moment, rezultatele, deocamdata neclare pentru multi dintre noi, vor fi vizibile tot in 20 de ani.

    Copiii prescolari de acum stiu de Bakugan, dar putini stiu povesti ca Punguta cu doi bani si Capra cu trei iezi. Pentru ei si pentru parintii lor este mai usor sa tasteze si sa acceseze bakugan.ro, de exemplu, decat sa mearga impreuna la biblioteca publica.

    Tristetea creste odata cu varsta. Studentilor de azi le este mai usor sa caute in Google rezolvarea temelor primite la curs, decat sa citeasca, sa-si insuseasca o bibliografie si sa produca o tema in care sa se regaseasca amprenta personalitatii lor. Astfel ca nu poate decat sa te surprinda si sa te incante o lucrare in care nu e evidenta operatiunea copy-paste, uneori lipsita de orice editare ulterioara. Norocul este ca exista, totusi, exceptii, care trebuie incurajate.

    Putina lume stie, din pacate, ca, asa cum bibliotecarii nu sunt doar caratori de carti, de la raft la utilizator si invers, informatia pe care ti-o ofera biblioteca are un avantaj suprem fata de informatia, aparent exacta si usor de obtinut din Google: este structurata. Pentru a se ajunge la acest tip de informatie disponibila in cataloagele de biblioteca, bibliotecarii desfasoara o munca nevazuta dar intensa si consumatoare de efort intelectual si timp. Munca lor se bazeaza pe instruire serioasa, nu numai in domeniul strict al bibliologiei si stiintei informarii dar si in multe alte discipline ale cunoasterii. Daca s-ar face cunoscute asemenea amanunte din activitatea bibliotecarilor, probabil ca lucrurile s-ar vedea mai bine de sus, de acolo unde se iau decizii.

  7. Foarte frumos comentariul doamnei Victoria Francu.
    Are multe directii de gandire si de …comentarii temeince, epuizante, de subiecte care asteapta, imbietoare, desigur,. a fi epuizate …..

    Din partea mea, va asigur ca de acum inainte, toate comentariile vor fi mai mici de 200 de cuvinte.
    Dar, am gasit calea sa ma pot desfasura, respectand si aceasta regula (este drept, impusa numai pentru mine, dar nu fac un caz …).
    Cum ? Dreptul de autor al modalitatii alese nu imi da voie sa nu o divulg prematur …

  8. Sper ca domnul Vasile Emu a preluat Gluma mea Literara ca atare si nu s-a speriat …

    Dar Aruncătorul de Idei este singura Arma eficace care poate scoate pe Conu’ Dracul (Răul) din Oameni.

    Iar Bibliotecile sunt Depozitele de Armament Ideatic (atenţie, am zis „ideatic”, nu „ideologic”, sa nu se interpreteze …).

    Ideaţia este una, Ideologia Alta.
    Ideologia este o Ideaţie Antrenata anume, ca un soldat disciplinat ….

    O Ideaţie Disciplinata si Penetranta, de Shock …

    *
    Cartile sunt Grenadele …

    Ideile sunt Schijele subsecvente exploziei Grenadelor lansate de Aruncătorul de Idei, alimentat de Servanţii de Serviciu ( Serviciile de Baza ale unei biblioteci, Depozitari, Custozii, Adminstrativi,etc.) si Infanteriştii din Trupe Speciale (Bibliotecarii) care aduc „Muniţia ” (Cartile) din Depozitele de Armament (Bibliotecile) Tunarilor de Idei, Cititorii Vechi si Avizaţi, de peste 40 de ani in Biblioteci ….

    A ! A ! A !
    Am găsit explicaţiunea rezervei domnului Vasile Emu :
    S-a îngrijorat puţin de Ideea Retragerii in Mausoleu …
    Nu trebuia, eu as fi fost un Stalin modern, as fi aşteptat cu răbdare ca totul sa se desfăşoare natural …
    Stalin cel real, a cam grăbit un pic retragerea lucrurile,”retrăgându-l” pe Ilici o ţâră
    prea devreme …
    De retras, se retrăgea oricum, ca avea sechele (grele) de sifilis …
    Erau alte circumstanţe …

    Theodor Constantinescu

    257 de cuvinte !

    Pentru prima oara si întâiaşi dată după atenţionare
    (numai Io, din tot Boboru’ de ProLibrosis, aşa sunt Io, mereu mai simpatico decât alţii …)
    sper sa mi se ierte depăşirea Numărului PatProcustian de Cuvinte Permise …

  9. Vasile Ernu, despre care stim ca s-a nascut in URSS, are o tema care se repeta in Manifest si anume faptul ca lipsa de proiect cultural al Statului Roman in perioada de tranzitie a fost ascunsa printr-o falsa solutie de “privatizare” a activitatilor culturale. Va mai amintiti ca ministrul culturii in functie vorbea de “parteneriatul public-privat”. Am observat ca functionarii romani sunt vrajiti de aceasta sintagma. Cand vine vorba de buget si de finantare invariabil functionarul va gasi o ocazie pentru a demonstra ca stie cum se poate rezolva totul adica printr-un mai strans parteneriat public-privat. Cultura si educatia insa, in mare parte, nu se preteaza la aceasta rezolvare. Motivele sunt expuse de Vasile Ernu foarte bine. Statul trebuie sa fie cel mai important investitor si dirijorul in domeniul cultural pentru motive de coerenta, de acoperire, de impartialitate, de sustinere continua si neconditionata. Mai ales intr-o societate destructurata in care mecanismele sociale si culturale nu se articuleaza bine. Cultura si educatia sunt domenii strategice care nu pot fi lasate la voia intamplarii si la cheremul unor mecena. Statul, cred si eu, este cel care trebuie sa-si asume responsabilitatea de a investi in cultura in mod rational, eficient si echidistant. Si uneori nu atat de a investi, cat de a organiza, a incita, a echilibra, a fi creativ, a avea initiative, a avea un proiect si principii, a avea autoritate si o buna expertiza.

  10. 1.Functionarilor culturnici le este „Foame” …

    „Foamea” sub toate formele sale, Foamea Sociala, Foamea Alimentara, Foamea De Orice Fel se lăfăie toate pe un pat germinativ numit Destructurare Sociala, Statala, Politica, Economica, de Moravuri, Educaţionala, de Identitate Naţionala.
    La rândul lor Mulţimea Foamelor induc Destructurare PoliValenta.
    Aceasta induce Foame …
    Si, Ciclul de reia, perpetuu, precum Circuitul Apei in Natura …

    2 Mieux vaut tard que jamais …

    După 20 de ani se aud încet- încet, sfios, intr-o doară mici piuituri sfioase despre Rolul Statului in diverse cestiuni …
    Mai bine, orişicât, mai târziu, decât niciodată.
    Si, pentru ca uneori, se induc oarece corelaţii temporal-cauzale de anume demersuri, sa facem si noi, la rândul nostru corelaţii.
    a) Nu se mai vorbeşte despre „Statul, cel mai Prost Administrator”
    b ) Se vine cu căciula in mana la Domnu’ Statu’,sa ii ceara banii furaţi de bancheri, ca, vezi Doamne, daca se falimentează băncile, nu mai se poate finanţa economia, deci, nu mai sunt slujbe …
    c) Se revine la Ideea Culturii Plătită de Domnu’ Statu’ Mai ales, Actorii ştiu de ce …

    Si, in fine, separat CoRelaţia Finala

    Toate acestea DUPA Criza Financiara Mondiala.
    Obiectiva, desigur, nu zicea Marx cum ca Dansle Crizele, sunt fenomene obiective ?
    Zicea !

    Sunt Bancherii foarte scolii pe la Harvard, Yale, unde invata serios „Das Kapital ?”
    Sunt !

  11. Din categoria „nervi de primăvară”.

    Am citit cu interes „Manifestul cărţii” al scriitorului Vasile Ernu. M-a impresionat radiografia amplă, acoperirea largă, mulţimea informaţiilor şi observaţiilor dar… mi s-a părut că adie la partea de soluţii propuse o boare de utopie.

    De atâtea ori, pe ProLibro, s-a întors pe toate feţele problema lecturii, găsindu-se noi şi noi puncte de abordare, dată fiind realitatea în continuă schimbare! Distrugerea infrastructurii şi lipsa de proiect au ajutat la demolarea nivelului cultural, dar nu sunt singurele cauze. Dar dacă asistăm la un fenomen mai amplu, un mers al omenirii într-o direcţie care, chiar dacă nu ne place, e de neoprit, la naşterea unei altfel de lumi, pe care schimbările în comunicarea informaţiei o favorizează?

    Să zicem că s-ar pune în aplicare toate soluţiile propuse în Manifest, ar începe toată lumea să citească şi să se instruiască? Câţi ar putea fi câştigaţi?

    Şi nu sunt prea convinsă că statul are nevoie de mase largi de cetăţeni instruiţi mai mult decât să pună ştampila pe buletinele de vot şi uşor de manipulat. „Ţara te vrea prost”, spun Sarmalele reci, de ce nu i-aş crede?

    În urmă cu mai bine de zece ani, am primit cărţi prin Ministerul Culturii. Ne-am bucurat şi nu prea. Am fi preferat să ni se dea liste de unde să ne alegem noi cărţile.

    M-am înspăimântat când am citit într-un articol semnat de Mihai Goţiu, asociat Manifestului:

    Siberia se află în Europa. Ioan Chirilă a scris “Un veac de singurătate”. Din URSS făceau parte următoarele state: Polonia, Cehia, Iugoslavia…

    Acestea sunt doar câteva dintre perlele de care m-am “bucurat”, vara trecută, la examenul de final de an al studenţilor din anul I de la “jurnalistică”.

    M-am simţit, în schimb, măgulită de aprecierile la adresa bibliotecarilor. Dar apoi m-am gândit oare chiar aşa stau lucrurile? De ce ne-am închipui că bibliotecarii se sustrag acestui fenomen de pauperizare culturală, că fac excepţie (în afară de motivul că tot trecând printre cărţi, te mai şlefuieşti). Uneori am simţit un puternic imbold de a cerceta fişele de lectură ale bibliotecarilor, pentru că softul nostru reţine istoricul împrumutului, să elimin lucrările împrumutate evident pentru diverse servicii în familie şi să văd ce rămâne. Dar mi-a fost jenă şi oricum se vede şi cu ochiul liber.

  12. Multumesc tuturor pentru comentarii..
    Pregatesc un material mai amplu. Am nevoie de un Bibliotecar care sa poata scrie un text (sau sa raspunda la niste intrebari). Vreau pe cineva competent si familiarizat cu gravele probleme din domeniu.
    Poate cineva sa-mi recomande 1 persoana concreta?
    emailul meu este v_ernu@yahoo.com
    Mersi
    vasile ernu

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: