Avem nevoie de parerea voastra ca sa luam o decizie

Dupa cum poate se stie, pe Prolibro nu obisnuim sa cenzuram mesajele celor care au ceva de spus in legatura cu bibliotecile. In ultimele zile insa am fost asaltati de comentarii care, desi in mod normal ar fi de interes pentru cititorii blogului nostru, noi simtim ca, prin stilul abordat, lungimea si repetitivitatea mesajelor schimba modul in care acest blog percepe comunicarea profesionala. Este vorba de comentariile domnului Theodor Constantinescu.

Am vrea sa cerem ajutorul publicului Prolibro pentru a hotari ce masuri sa luam, daca trebuie sa luam unele, pentru a ne sigura ca Prolibro va ramane un loc unde bibliotecarii (si nu numai) se simt bine sa vina, sa se informeze si sa comenteze.
[Sondaj incheiat ]
Folositi optiunea „Other” daca nici una din variantele de raspuns nu vi se pare ca va reprezinta parerea.

Va multumim.

Editat 10 martie 2010–––––-
Rezultate sondaj
Intrebare:
Dragi cititori si colaboratori Prolibro, ce parere aveti despre comentariile domnului Theodor Constantinescu?
Raspunsuri:
Sunt foarte bune si se potrivesc pe acest blog.
9% (4 voturi)
Sunt bune insa ar trebui sa fie mai compacte pentru a aparea pe Prolibro.
6% (3 voturi)
Sunt interesante insa nu cred ca Prolibro este locul cel mai potrivit pentru ele.
30% (14 voturi)
Nu sunt de interes pentru noi.
43% (20 voturi)
Nu am citit comentariile domnului Theodor Constantinescu.
6% (3 voturi)
Nu ma intereseaza acest sondaj.
0% (0 voturi)
Alte pareri (Other)
6% (3 voturi)

Total voturi exprimate: 47

28 Răspunsuri

  1. 1. Judecând după insultele si insinuările directe apărute imediat ce am postat la Subiectul „Biblioteca arde, dar tace”, este clar ca Undeva, Cumva, am deranjat …
    Daca acestea, cele scrise de mine si de soţia mea sunt Minciuni, de ce nu se demontează Nicăieri in Textele Contrarii, „Minciunile” noastre …
    Adică, de ce nu se răspunde de Nimeni, da; de „Nimeni”, ce potrivire „potrivita” de termen si sens, pe puncte, aşa cum prezentam noi afirmaţiunile noastre ?

    2. De ce se simte nevoia sa se facă sondaje ?
    Procedeul mai fost încercat in anul 2006, când, „uniţi in cuget si simţiri”, Grupe, Grupe de Salariaţi Indignaţi au sărit,la fel, in ajutorul Victoriei Prezumate a Dir..G’eal de atunci, al BNaR,domnul Ion Dan Erceanu …
    Unii, care lipseau fin varii motivatiuni, au aflat venind la serviciu ulterior, ca au votat prin telefon, semnăturile fiind superflue …
    Victoria o fi fost dansa Prezumata,
    dar din Motivatiuni Înalte, la care nu avem noi doi nici un fel de „vina”, declaram modeşti, ci numai faptul ca Ailaltă Tabăra, a Ministrului de atunci al Culturii a câştigat, nu ma îndoiesc, tot printr-un fel de votare, in nu ştiu ce fel de cercuri, ca „se sparie Gândul …”
    Victoria a rămas încremenita in Proiectul Prezumat si nu si-a mai schimbat statutul nici pana azi, domnul Ion Dan Erceanu fiind destituit …
    Sa le fi văzut figurile Onor Indignaţilor in Grup ……
    Spăsite, spăsite, plouate, pleoştite, degonflate, mai ales degonflate, adică, privind in jos, ruşinate si far’de vlaga … …
    A fost ceva nemai văzut vreodată :
    Degonflate s-au mai văzut (Figuri, Persoane, adică, desigur …),
    confruntate cu Cestii Intimidante
    (la Ministeriu, de o pilda, secretarul de stat si ministrul, ambii in Plenitudinea Potentelor si Competentelor Legale, generoase, s-au degonflat deodată, brusc, instantaneu …)
    Dar, atunci, in 2006, sa fi văzut zeci de …da, desigur, Figuri Degonflate, la fel de brusc, deodată, instantaneu, era un Spectacol in sine … …
    Tragic sau Amuzant, depinde cum considerai Cestiunea Degonflării Oamenilor supuşi unor lefi…

    3.”Nu obisnum sa cenzuram …”.
    dar, adaug si eu in sensul dvs. doamna Claudia, daca este Cazu’, ce sa facem, sacrificam Totu’, convingeri, demnitate,etc., si tot ce ne deranjează „into own career” si O comitem …
    Da, ştiu si am mai scris-o undeva, am uitat unde si cui, ca este greu
    „Prima Oara si intaiasi Data”, ca după, merge din ce in ce mai uşor si, devine, intr-un fel, plăcut. ..
    Ba, in timp, chiar avantajos, la modul cel mai abstract, Banii fiind Abstracţiunea cea mai pura a tot felul de Cestii Concrete, care devin concrete având Banii …
    Dar, ne mai având Alte Cestii care raman pierdute definitv …
    Nu mai ştiu cui, am uitat, de, 65 de ani ! ii spuneam a zice, totuşi, de foarte curând :
    Tudor Calarasu, total lui Marin Preda, prototipul lui Ilie Moromete zicea, profund autentic, profund subtil, profund adânc :
    „Domnule, io toata viata am fost un Om Independent ! ”

    4.Faptul ca doamna Claudia este pusa sa facă acest sondaj spune mult „on dit long ça”:

    TU AI INDRAZNIT SA II ADUCI PE ASTIA DOI CONSTANTINESCU PE SITE POSTANDD POZELE CU CARTILE DISTRUSE (nişte „destructurate”, acolo…)
    TU SA II DAI AFARA DE PE SITE, FOLOSIND INTELIGENT SI EFICACE ARMA SONDAJULUI BOBULAR …

    Zicea Zoe câtre Caţavencu :
    Conduci Muzica ?
    Conduc !
    Conduci demonstraţiunea in cinstea catindatului partidului, Gagamitza Dandanache ?
    Conduc !
    Aşa sa faci si.. mai sunt si Alte Camere

    5. In aceste condiţiuni, adică acţionând amplu, îndelung, stăruitor si deci, temeinic, epuizând Subiectu’, pot, in fine, a zice, liniştit si convins „

    Nu exista nici o Îndoiala asupra Rezultatului Sondajului …
    a) Am apreciat mereu Lipsa de Îndoiala,la Caracter,desigur …
    b) Nu are importanta Cine si Cum votează …
    Important este Cine număra Voturile
    6. Sunt un Om Rău, funciar rău !
    In loc sa plec demn, sigur de rezultatul sondajului, care in mod neclintit, neabătut si inebranlabil va fi comme il faut, la fel ca Unanimitatea UTC-ista sau PCR-ista …raman pana la „Votarea”Afişata …
    D’aia sunt Om Rău !
    Pentru ca ii silesc pe Autorii „Votării” sa se dea in stamba, ridicol, pana la capăt …

  2. MULTA DREPTATE AVETI, DOMNULE CONSTANTINESCU! VA SUSTIN!

    • Eu am trimis acest comentariu, (care apare in caseta precedenta) ca va sustin, azi dimineata, cand a aparut pe Biblos, in spatiul pentru raspunsuri, dar nu stiu de ce aici apare ca si cum l-ati fi scris d-voastra…Imi pare rau, dar cred ca e o scapare a sisteului….

      • Asa sunt anumite sisteme …
        Mai scapa cate ceva ne mai vazut si ne mai facut …
        Sa trecem si sa le intelegem …
        Sunt suparate, Sistemele !
        Cum este posibil sa vrea Unu’ acolo, Biblioteca Nationala a Romaniei ?
        Cine este el, Ala?

  3. La un moment dat frustrarile depasesc puterea noastra de control.Atunci avem nevoie sa ne revarsam undeva.Cautam un spatiu si nu-l gasim.
    In spatiile neutre nu putem sa o facem eficient , dorim reactie si aprobare. In spatiile noastre profesionale ne simtim amenintati.
    Am cautat un astfel de spatiu, si nu am gasit.

    Timpurile pe care le traim ne incearca rabdarea si intelepciunea in multe feluri.

    • Adânc, profund, subtil …
      Vreţi a va spune eu, ca sunt foarte impresionat de putinele dvs. lecturi de psihologie, aplicate cu o morga mult prea mare fata de penetraţiunea lor reala, in Cestia in Discuţie aici, disproporţie dimensionala de natura a va trimite in oarece, nu mult, da’ sigur, Ridicol…?
      Nu pot sa fac aceasta …
      Niciodată Ridicolul nu m-a impresionat…
      M-a emoţionat, in sensul compasiunii

      Motivaţiuni
      1. In ceea ce mă priveşte si, matematic, ca un corolar implacabil, prin natura relaţiunilor fireşti soţ-soţie, si pe soţia mea, Vali, nu am nevoie sa „revărs” nimic, am unde si o fac amplu, stăruitor si frecvent …
      Deci, ne mai având ce sa mai „revărs”, înţeleg ca înţelegeţi ca revărs pe acest site, afirmaţiunea ca ar fi vorba de frustraţiuni de orice natura, vreţi dvs. a zice, sublimate in activitate civica, iarăşi înţeleg ca vreţi a zice, este o afirmaţiune in afar’ de Cestia Discutata, adică
      Starea Generala, proasta la extrem, vecina cu disoluţia, cu eliminarea Cestiunii Deranjante a BNaR, adică Starea Generala a Bibliotecii Naţionale a României, Instituţiune Culturala sabotata sistematic, de 55 de ani,
      Cestie Ruşinoasă la extrem, existenta numai in România si, faţa de care, chiar si nişte frustrări
      (sesizate doar de dvs. in virtutea unor lecturi precare de psihologie si prezentate cu prea-grăbire pe site …)
      care s-ar revărsa in valuri, sublimate in nobila activitate civica in favoarea Dânşii, a BNaR, ar fi de lăudat.
      Al cărui Sediu Nou devenit Vechi se tot construieşte sisific de 20 de ani …
      Scriind, fie si sub protecţiunea anonimatului,
      IN Cestie ,
      NU in afara Cestiei cunoştinţele dvs. de psihologie, fie si la nivel de amator, rău direcţionate moral si anemic prezentate spiritual, ar fi avut, totuşi o alta relevanta si un alt respect …
      Nu dorim neapărat reacţie si aprobare, ca leac alunei frustrări inexistente si cu prea mare plăcere sesizata de dvs., cu vigilenta …
      Existente doar in Mintea Chitita NePotrivit, in ceea ce ne priveşte, a celor care, ne receptează in mod greşit ca Duşmani sau PrePuşii concurentei la construcţia sisifica de 20 de ani a clădirii Noului Vechi Sediu al BNaR …
      Si care îşi trimit comilitonii sa facă parada de psihologie ieftina pe site…

      Dorim ca Romanii sa aibă Biblioteca Naţionala, o pavăză necesara, nu singura, dintr-un Complex de Apărare Inexpugnabil in fata ofensivei devastatoare si mortale a pierderii Identităţii Naţionale Romaneşti…
      Este de datoria noastră, a Romanilor sa păstram Limba si Tara, a Noastră, in primul rând, fara sa eliminam pe Alţii, care ar trebui sa ne respecte, rămânând fiecare cu Identitatea Naţională proprie.
      Este exact ceea ce fac Maghiarii in Ardeal …
      Memoria Milioanelor de Morţi Români, morţi apărându-si Tara,in cele 17 secole scurse de la începutul etnogenezei româneşti …
      Nu sa ii facem „Prăşitorii de Fasole de la 1600”, aşa cum face, fie un Prost Mare, fie un Duşman Mare pe un site …
      Este pe Biblosu’ o postare ampla, ce tratează SI cazul individului …
      Prostia se tratează cu Informaţiune, deci Înainte, Marsh ! la BNaR, chiar aşa cum este Dansa in prezent….
      Duşmănia Gratuită, cu nimic, nu are leac pe Lumea Asta, dar se plăteşte implacabil de un fel de”SuperComputer Celest”, .care nimic nu uita si iartă ….
      Sa ştiţi ca soţia mea nu se simţea ameninţată de nimic si de nimeni in spaţiul ei profesional, adică la Serviciul Clasificare Indexare al BNaR…
      Ar fi fost benefic sa se simtă „ameninţată” de mai mulţi oameni de valoare suficienţi ca număr si competente lingvistice si profesionale deosebite, ca in anii ’80, când a venit in Clasificare ,in urma cu 26 de ani …
      Erau au cel puţin 20 de persoane la acest serviciu …

      Timpurile pe care le trăim sunt astfel, grele, tocmai pentru ca atât Poporul, cat si Elitele ar putea fi mult mai instruite, singura garanţie de Existenta Independenta a unei Tari Mici ca număr de oameni si resurse de orice fel.

      SUNTEM MULT PREA MICI PENTRU A NE MAIPERMITESA FIM VULNERABILI PRIN EDUCATIE INSUFICIENTA PROVOCARILOR EXTERNE.

      Sa lăsăm in seama Tarilor Mari Luxul de a face Prostii Gratuite …
      Au de unde pierde ca număr de locuitori, teritorii, resurse …
      Noi, Romanii nu !
      Am terminat „‘Pierdutul”, am tot pierdut permanent, multe, vreme de 17 Secole.

      Reţin ca trebuie sa fim Răbdătorii si Intelepti …
      Dar nu numai noi doi …

  4. Am citit zilele acestea aproape tot ce s-a postat si prin Biblos si pe Prolibro, despre drama prin care trece familia Constantinescu. Am fost mereu tentata sa imi adaug comentariile, chit ca sunt prea departe ca sa conteze ce as putea eu face sau spune despre asta. Nu fac parte din colectivul BNaR, sunt doar o bibliotecara din tara. Doua lucruri nu reusesc sa le pricep nicicum:
    1. Daca dl. si d-na Constantinescu fac parte din BNaR si acolo sunt atit de multi colegi de ai lor, DE CE nu se gaseste nimeni sa le ia partea? De frica concedierii? Tacerea spune de la sine foarte multe. Ridicati-va, oameni buni, si tineti-le partea, daca au dreptate! Scrieti articole la ziar, sub protectia anonimatului. Dar faceti CEVA, pentru oamenii astia…. Oare nici un pic de omenie nu mai exista in tara asta? Nici o constiinta nu va fi afectata daca – avind dreptate – oamenii astia vor suferi cumplit, macar din lipsa voastra de sustinere?
    2. Iubesc Grupul Prolibro si pe oamenii sai, imi place foarte mult tot ce se intimpla in aceasta comunitate virtuala, dar SINCER, oameni buni, ar trebui sa aratam si putina COMPASIUNE pentru semenii nostri din breasla! Daca ei nu stiu sau nu vor sa se exprime concis sau pe placul unora dintre noi, poate ca ar fi momentul sa ii acceptam asa cum sunt, ce ziceti? Mie mi se pare destul de riscant sa traim intr-o reverie a faptului ca totul este minunat si ca aici trebuie sa discutam doar partile frumoase ale meseriei noastre. Ginditi-va ca ORICINE dintre noi ar putea trece prin asa ceva sau ceva asemanator…. Puneti-va in locul acestor oameni disperati, ginditi-va la virsta si experienta lor… Daca nu ii doriti pe acest blog sau credeti ca devin incomozi pentru reveria celorlalti, macar dati-le solutii, din OMENIE ! Nu as vrea sa fiu in locul lor pt nimic in lume, si sincer nu stiu ce sa le spun – cel putin din lipsa experientei de viata, dar poate ca o asociatie profesionala sau o fundatie ar putea sa ii ajute sa le ofere un avocat competent care sa ii ajute sa isi rezolve problema. Sunt semenii nostri, ce Dumnezeu….

  5. Domnule Theodor Constantinescu, stimati colegi,
    Urmaresc inca de la inceput discutiile generate de situatia din BNaR, dar si de problema pensionarii sotiei d-voastra, asadar am citit toate postarile pe care le-ati facut, atata pe Biblos, dar si pe Prolibro. Am vazut ca reactiile din partea colegilor bibliotecari lipsesc cu desavarsire!!! In acest moment, d-voastra si sotia sunteti: „SINGURI IMPOTRIVA TUTUROR!”. Eu asa va percep. Apreciez felul in care o sustineti si ii sunteti aproape (de fapt, este absolut normal sa o sustineti, atata vreme cat sunteti o familie). Dar nu ma pot opri sa ma intreb: de ce aceste probleme, desi intens argumentate prin postari repetate nu au starnit nici un fel de reactie in randul colegilor bibliotecari??? Este intr-un fel o situatie similara cu cea de acum vreo doua luni cand d-na prof. Micle Maria, de la Univ. de Vest a fost pe nedrept acuzata ca nu are activitate de cercetare si publicare in domeniul biblioteconomiei. Dumneaei a dat adresa la care se gaseste toata activitatea de cercetare si publicare, care pana la urma a infirmat acuzatiile aduse. Dar n-am vazut atunci, cum nu vad nici acum, nici o reactie din partea comunitatii bibliotecarilor din Romania, dar (cel mai trist) – din Timisoara. Erau persoane care o cunosteau bine pe d-na profesor, colegi din BCUT in primul rand, apoi colegi cadre didactice de la Sectia de biblioteconomie in care preda, dar si cateva generatii de studenti pe care cu rabdare ii instruise…NIMENI NU A SPUS NIMIC, NU A TRIMIS UN RAND… in conditiile in care acuzele – s-a si dovedit – au fost nejustificate. De aceea, dati-mi voie sa intreb si acum: unde este reactia colegilor d-nei Vali Constantinescu??? A persoanelor care o cunosc, ii cunosc activitatea, dar si aceste probleme? De ce nimeni nu scrie un rand? Oare colegii din BNaR nu au adrese pe Biblos? Nu urmaresc postarile? Exista JENA, RUSINE, FRICA???!!!
    Vedeti, dragi colegi, care este cel mai mare neajuns pentru comunitatea bibliotecara? Dar si – extrapoland – a romanilor? Nu exista SOLIDARITATE, EMPATIE, COMUNICARE! Aceasta trebuie sa avem mai intai si pe urma cu siguranta bibliotecile din Romania vor avea mai mult decat acum: baze de date stiintifice, calculatoare bune atata cat sa sustina un soft de biblioteca, acces la documente full-text, sali de lectura ca-n occident, depozite in care documentele sa nu mucegaiasca, sedii de biblioteci adecvate, servicii de referinte functionale, bibliotecari competenti, dar si amabili etc etc etc…
    Constantin Elena-Laura

    • In toate actiunile mele, dar intotdeauna, am luat-o ierarhic, incetul cu incetul , dar niciodata nu am rezolvat nimic, decat ca mi-am periclitat situatia in BNaR :

      1.În 22 iunie 2002 am prezentat in scris ziarului „Adevarul”, decizia Guvernului PSD de insusire a sediului (acelasi de care vorbim si astazi, dupa 8 ani fiind in aceeasi stare) destinat Bibliotecii Nationale din Bdul. Unirii pri H.G. 578/2002. Au urmat manifestari de strada ale bibliotecarilor din BNaR, ale bibliotecarilor din tara, ziaristi, scriitori. Bibliotecarii au castigat atunci.

      2.Din 2003-2004 m-am opus manierei de lucru a Proiectului RAMEAU. Nu eram de acord cu numirea pe criterii obscure a coordonatorilor RAMEAU, precum si a managerului Tabita Chirita. Nimeni nu vazuse vreun Proiect-RAMEAU, marca Tabita Chiriţă. Ea nu facea altceva decat sa imparta materialele xeroxate si sa preia materielele traduse.
      Unde este RAMEAU astazi ? Cine a avut dreptate ? Au trecut 6 ani de la predarea traducerii RAMEAU si nu se stie nimic clar …

      3.În anul 2006 am atras atentia ex-conducerii BNaR, Erceanu si Rodica Maiorescu despre activitatea profesionala din Prima Biblioteca a tarii. A aparut un articol in ziarul „Ziua” , articol oprit sa apara cu vreo doua luni inainte de catre ex-directroul Erceanu.
      Vezi ZIUA 16 august 2006 :
      http://stiri.kappa.ro/magazin/16-08-2006/situatia-incredibila-a-bibliotecii-nationale-102383.html

      4.In iunie 2009 am rugat verbal si scris pe Dir. Gen., Elena Tirziman sa aprobe continuarea activitatii mele in Biblioteca Nationala intrucat ii permitea si Contractul Colectiv de munca al BNaR, inca valabil cu inca doi ani, adica pana in mai 2010.
      I-am explicat directoarei Bibliotecii Nationale a Romaniei, Conf. Dr. Elena Tirziman, rugand-o, implorand-o, spunandu-i ca am nevoie neaparat de acest an de munca, si nu as fi solicitat daca as fi ocupat locul unui tanar.

      Legea permitea (lege 329/2009), in BNaR este nevoie de specialisti, serviciul Indexare are nevoie de indexatori. Nu a vrut sub nicio forma, iar replicile Dir. Gen. Elena Tirziman vor face sigur istorie, indiferent de ce se va intampla cu situatia mea
      ”Situatia servicului Indexare – BNaR este problema Directiei, nu a dvs.”
      si „Dupa desfacerea contractului de munca, puteti sa va duceti si la Basescu, nu mai puteti face nimic.”

      Dupa depunerea dosarului de pensionare in august 2009, au urmat rugaminti, cereri scrise catre Dir. Gen. al BNaR pentru mentinerea mea in BNaR. Neinduplecata, doamna Director !
      Consider ca ar fi acceptat pe oricine, dar eu am suparat prin insistenta mea relativ la inexistenta sediului unei Biblioteci Nationale functionale, au deranjat criticile mele . Scuzele dansei cu anul de criza (1) sau lipsa unui cadru legal (2), nu se confirma cand au plecat peste 40 de persoane din BNaR dupa iunie 2009, cand doamna Dir. Gen. a facut angajari in acest an de criza, cand sunt atatea nereguli in BNaR.

      Lista memoriilor de acum, din anul 2010, catre forurile superioare Bibliotecii Nationale a Romaniei, memorii ramase fara raspuns.

      1. Memoriu doar de o pagina catre secretarul general din minsiterul Culturii, domnul Vasile Timis, care mi s-a parut ca m-a inteles si care-mi spunea ca nu i se pare o situatie de nerezovat . Nici un raspuns. 18 IANUARIE 2010.

      2. Memoriu scurt de o pagina catre ministrul KELEMEN HUNOR, cu solicitare de audienta. Nici un raspuns 19 IANUARIE 2010.

      3. Revenire cu inca un memoriu mai detaliat, catre ministrul KELEMEN HUNOR, cu solicitare de audienta. Detaliam problemele din BNaR si scriam in special de lipsa specialistilor din biblioteca, recte, serviciul Indexare. Nici un raspuns . 21 IANUARIE 2010

      4. Solicitare de audienta Ministrului Culturii, cu promisiune ferma de accept din partea ministrului Culturii, domnul Kelemen Hunor. Solicitare in scris si in ianuarie 2010 si in februarie 2010 (de doua ori) si verbal, in holul Ministerului Culturii, direct domnului Ministru Kelemen Hunor. Nimic pana la acesta data, 09 MARTIE 2010.

      In luna februarie 2010 am purtat doua, trei conversatii telefonice, atat eu cat si sotul meu, am schimbat si cateva emailuri cu doamna Consilier Guvernamental, Simona Tanasescu.
      Ne-a promis implicare la Ministerul Culturii, prin analizarea situatiei mele. La minister asa cum spuneam mai in gluma, mai in serios : „Minsterul Culturii se face mic, mic, in fata Dir. Gen. al BNaR.”

      Nu mi s-a spus ca nu este adevarat ce am scris in memorii, sau ca nu am dreptate, nu !
      Mi s-a dat de inteles ca „e criza, ca nu e cadru legal, ca Biblioteca nu poate”, dar nici un raspuns scris, concret, legal la ceea ce am cerut.
      Consider ca aici este dovada ca mi se aplica o pedeapsa pentru actiunile mele din 2002, 2006 si ulterior pentru ca un raspuns legal ar putea fi atacat mai usor in justitie. Asa se explica si tacerea ilegala timp de 50 de zile a Minsterului Culturii.

      5. Email pe Intranet – BNaR. 01 martie 2010

      6. Email pe Biblos si ProLibro, liste de dsicutii ale bibliotecarilor. 01 martie 2010

      7. Sesizare catre doua televiziuni si trei cotidiene, toate stopate eficace dupa o discutie cu Dir. Gen. al BNaR.

      Colegilor mei, ce sa le fac ?
      Nu-i inteleg, dar nu-i pot acuza.
      Le este frică …

      Daca inca 5-6 persoane care „au si patit-o” de la Dir. Gen. ar vorbi, poate, i-ar face si pe altii sa spuna.
      Dar, toti tac.

      Aceasta si pentru ca până acum Dir.General al BNaR nu a dovedit altceva decât talente deosebite intru a reprima eficace pe cei care i s-au opus, fie chiar iniţial protejaţii dânsei …

      De aceea ma intreb : „CAT DE MARE TREBUIE SA FII CA SA FACI DISTINCTIA CLARA INTRE BINE SI RAU ?”

      • ABR-ul lipseste din aceasta lista. Asociatiile profesionale nu ar trebui considerate pentru a obtine sprijin in chestiuni legate de profesie?

  6. Hai, sa stam stramb si sa judecam drept. Despre ce situatie vorbim?

    Un bibliotecar din BNaR descrie, pe baza unor observatii, niste probleme existente in BNaR, altor bibliotecari din diverse colturi ale Romaniei. OK. Insa se pare ca, deocamdata, exista doar o singura opinie si anume cea a bibliotecarului mai sus amintit (si a sotului dansei, care, desigur, ii este alaturi). Nu avem absolut nicio alta parere care sa sustina sau nu cele relatate de cei doi soti. Asa cum s-a spus: sunt SINGURII. Ce ar trebui sa facem in acest caz? Dansii sunt convingatori si perseverenti, dar nu este de ajuns ca noi, ceilalti sa tragem o concluzie ca este asa cum sustin ei ori putin altfel.

    Nu stiu cati ar aproba, din prima, astfel de acuze serioase, fara sa mai auda si alte pareri pe aceea tema, mai ales atunci cand nu au nicio legatura cu subiectul in cauza.
    Mi se pare ciudat sa ni se ceara sa luam atitudine fata de orice ni se prezinta, fara sa stim daca ceea ce se sustine este 100% adevarat. Sa nu uitam ca, pe langa interesele BNaR, e vorba si de niste motive strict personale (mentinerea in campul muncii)

    Alt aspect: bun! sarim toti bibliotecarii, din spirit de fronda. Nu credeti ca in cazurile prezentate, nu noi suntem cei care vom decide ce se intampla la BNaR, ci legea? De exemplu, conflictele de munca se rezolva numai si numai in instanta. De ce nu au ales calea aceasta, oare?

    Sunt incalcate atatea si atatea? Numai organele in drept si legea poate deslusi situatia, nu o mana de bibliotecari care sunt sau nu de acord cu problemele prezentate. Fam. Constantinescu, daca are atatea probe, dovezi, mai bine si-ar concentra energiile, nu scriind epistole interminabile pe diverse liste, bloguri etc, ci sprijinind diverse cercetari asupra celor relatate cu dovezile pe care le detin.

    Faptul ca se merge mai mult pe castigarea simpatiei prin diverse “petitii” si „denunturi” mi se pare foarte nefiresc. Am senzatia, si poate, in realitate, chiar nu este asa, ca, de fapt, in fata legii nu prea au cu ce sa se prezinte in mod concret, ci doar cu diverse presupuneri.

    Nu vreau ca din randurile mele sa se traga concluzia ca fam. Constantinescu ar avea sau nu dreptate, dar… au ales o metoda gresita, ineficienta si incorecta de a-si sustine cauza. Nu cred ca vor obtine ceva astfel. Cel mult vor reusi sa ne exaspereze, pentru ca, de inteles am inteles din prima ce vor dansii sa ne comunice, nu este nevoie de reluat totul in atatea si atatea misive.

  7. Propunere de sondaj :

    1. Ce parere aveti despre situatia unei colege de breasla din Biblioteca Nationala a Romaniei, Vali Constantinescu, situatie expusa dupa 01 martie 2010 pe listele de discutii ale bibliotecarilor din tara si de peste hotare, Biblos si ProLibro ?

    2. De ce credeti ca nu scriu nimic colegii ei si de ce nu-i sunt alaturi ?

    3. Problemele bibliotecarilor, altele decat cele profesioanale, se pot discuta pe un Blog precum ProLibro ?

    4. Ce se poate face legal avand un Director abuziv intr-o institutie bugetara, asadar a statului ?

    5. Este adevarat ca publicatiile BNaR stau stivuite, rupte, distruse, umede, mucegaite, la libera vedere pe un santier in lucru ?

    6. Este adevarat ca in mai 2009 au luat foc publicatii expuse la vedere din sediul in constructie al BNaR ?

    7. Este adevarat ca se vrea a se face un Mall Cultural in Sediul in constructie al BnaR ?
    Mall Cultural fiind altceva decat Biblioteca Nationala, obiecitv clar pentru care s-au luat banii de la Banca Mondiala …

    8. De ce nu se infiormeaza cetatenii despre mersul lucrarilor din Santierul BNaR?

    9. Are Romania Biblioteca Nationala functionala ?

    10. Isi indeplineste Biblioteca Nationala a Romaniei functiile expuse pe site-ul BNaR relativ la Misiune,Viziune ?

  8. 1. E o situatie comuna prin care trec foarte multi colegi ajunsi la aceasta varsta- e o realitate.
    2.Pana nu esti acolo , nu stii despre ce e vorba.
    3. Da , cu siguranta.
    4.Foarte multi din directorii institutiilor Romanesti nu ar avea ce cauta in functiile respective.Suntem departe de normalitate.Politicul dicteaza , nu avem ce face.
    5.-8.Nimic nou pentru Romania.
    9. Nu.
    10. Nu.

  9. Doamna Vali Constantinescu este un nume cunoscut în lumea clasificatorilor din bibliotecile româneşti. Este autoare de articole publicate, participă la simpozioane, este de o viaţă clasificator la Biblioteca Naţională a României.

    Peste toate acestea, doamna Vali Constantinescu are curajul exprimării opiniei proprii, chiar şi atunci când este conştientă că deranjează, că poate suporta consecinţe negative, că îşi periclitează situaţia la serviciu.

    Am citit articolul Situaţia incredibilă a Bibliotecii Naţionale, publicat în ziarul Ziua, în august 2006. Sinceră să fiu, am admirat-o pentru curaj.

    În aceste condiţii, doamna Vali Constantinescu este, categoric, genul de om extrem de „incomod” pentru (aproape) orice manager de instituţie bugetară
    (aşa cum văd eu această instituţie:
    opinii separate + atitudini critice + afirmare profesională = persoană neagreată de manager).

    Când vine momentul pensionării, acest fel de persoane sunt pensionate urgent. Din câte ştiu, legea permite prelungirea contractului de muncă, dar nu obligă, deci totul rămâne la latitudinea managerului.

    În ultimii ani am asistat la un adevărat festival al pensionărilor în instituţiile bugetare, legat şi de ieşirea la pensie a primelor generaţii de bibliotecari absolvenţi de şcoală tehnică de biblioteconomie. Unii au stat ani de zile după vârsta de pensionare, alţii au fost pensionaţi urgent!!! (în maniera ruşinoasă „de cinci minute ţi s-a împlinit termenul de pensionare, încă n-ai plecat?”) deşi „s-au rugat” să rămână.
    Criteriile după care s-a făcut diferenţa mi-au rămas obscure (aici spun o minciună).

    Familia Constantinescu duce o luptă inegală, împotriva tuturor. Caută un sprijin, au scris şi pe Pro Libro. Poate ar fi fost recepţionaţi mai bine dacă nu amestecau lucrurile, dar nu prea au avut de ales pentru că lucrurile sunt fatalmente legate între ele. Primele reacţii au fost, cumva ciudat, legate de chestiuni de procedură, de stil, şi discuţia a degenerat. Oricum, din câte am văzut, pensionarea e un moment tare dificil. E păcat, totuşi, că pentru un om cu o asemenea vechime în muncă, specialist în domeniul lui, nu poate fi găsită puţină înţelegere şi trebuie să părăsească locul de muncă de o viaţă cu atâta frustrare şi amărăciune.

    PS.
    1. Aş fi aşteptat o minimă reacţie din partea BNaR, care să clarifice lucrurile.

    2. Dacă integritatea catalogului topografic al BNaR e afectată, aşa cum spune doamna Vali Constantinescu, în condiţiile în care fondul nu este integral introdus în bazele de date, situaţia este deosebit de gravă. La dimensiunea fondului, mi se pare imposibil ca inventarul să se facă după registrele inventar, rămânând catalogul topografic ca bază de inventariere, ceea ce însemnă că, în momentul de faţă gestiunea este scăpată de sub control. Dacă adăugăm că nici un control financiar nu este apt să intre în detaliile şi specificul gestiunii de bibliotecă, se creează condiţii propice producerii de pagube ireparabile şi depistabile peste cine ştie câţi ani, când fondul va fi integral introdus, iar cei responsabili se vor fi pensionat de milenii. (Nu se poate estima când ar putea să se întâmple acest lucru, dat fiind faptul Că BNaR nici măcar nu are sediu).

    3. Şi, nu în ultimul rând, nu doresc cenzură pe ProLibro, în afară de cea clasică (xenofobie, rasism, vulgaritate etc.). Urăsc cenzura. Avem libertatea să alegem ce citim din ce se publică. Până la urmă, lucrurile neinteresante se „cenzurează” ele singure. Pro Libro a mai trecut prin situaţii mai delicate, iar observaţiile de bun simţ ale administratorilor au reuşit să tempereze lucrurile.

    • Aveam nevoie de un asemenea raspuns. Mi-ar fi placut sa vina de la una din colegele mele, din Indexare, sau din Biblioteca Nationala, dar … asta e.

      Cu cate dintre ele nu am discutat despre toate acestea …

      In afara de faptul ca este un raspuns omenesc, nu comandat, vine de la un profesionist, un bibliotecar indragostit de meseria de clasificator, iar problemele legate de profesie pot fi intelese cel mai bine si foarte corect de unul care stie ce inseamna.
      Ati „vazut” exact, exact.

      In timp, voi mai arata si cate altele decat cele expuse, ce am am mai facut in BNaR timp de 42 de ani.

      1. Dar, ceea ce este si mai curios este ca multe, foarte multe actiuni le-am facut singura, neajutata de nimeni, parca, dorindu-se sa nu reusesc. Am fost chiar brimata, impiedicata sa fac cate ceva. Am facut cereri scrise, ca sa se lege cate ceva, sau am intreprins multe de una singura fara sa mai cer ajutorul cuiva. Odata incheiata actiunea, ori nu se spunea nimic, ori era bagatelizata, desi toata lumea beneficia.

      – Am luptat sa existe un site ABBNR,

      – sa avem o revista a Asociatiei Bibliotecarilor din BNaR.. Vezi revista Bibliopolis a ABBNR : http://abbnr.bibnat.ro/publicatii_abbnr.htm
      – am luptat sa existe in on-line, sa-i schimbam formatul, sa-i marim periodicitatea. Am primit si felicitari din partea colegilor din tara pentru revista, chiar era citita, s-a cumparat la Targurile de carte atunci cand a fost expusa, era rasfoita la salile de lectura de catre cititorii BNaR.

      Dupa primul numar, care relata mai mult actiunea noastra din anul 2002, de a nu ceda sediul BNaR in constructie din Bdul.Unirii, toate numerele ulterioare, din anii 2003-2004 precum si numarul 1/2005, imi apartin in totalitate. Am dorit sa facem si noi cei din BNaR o revista a noastra, a asociatiei bibliotecarilor, sa aratam ca avem oameni care scriu, ca avem cu ce sa ne laudam. Am dus o lupta permanenta pentru a publica anumite articole (stopata chiar de cei din echipa de conducere a ABBNR), dar pana la urma am reusit sa dau o forma revistei, sa introduc teme, sa maresc numarul de pagini de la numar la numar, sa-i dau un continut ca pentru o Biblioteca Nationala. De la cateva pagini cat avea primul numar am ajuns la 50-60 de pagini pe fiecare numar in parte. Ce folos ! De la doua numere pe an, a inceput sa apara doar cate un numar pe an, iar de trei ani, adica din 2007 revista este „moarta”. Desigur, in acest timp, BNaR a scos si alte reviste, dar Bibliopolis trebuia sa sucombe …
      – am initiat multe actiuni precum‚ „Premiul Bibliotecarului anului”, „Premiul cititorului”, etc. insusite de altii, s-a uitat rapid de unde s-a pornit …

      Oricum oamenii Bibliotecii spun ca singurii ani in care Asociatia Bibliotecarilor din BNaR a avut activitate, s-a simtit ca BNaR are asociatie profesionala a fost numai timp de 4 ani, atunci cand Vali Constantinescu a fost mai intai secretar(2003/2004) si apoi vicepresedinte (2005/2006).

      Ca niciunul dintre colegii mei nu o spun acum, cu voce tare, este treaba lor.

      Iar eu a trebuit mereu sa lupt, sa conving, in loc sa fiu lasata sa muncesc si sa-mi pun in aplicatie ideile.

      2. Exact cum spune Ioana Dragota mai sus : „Unii au stat ani de zile după vârsta de pensionare, alţii au fost pensionaţi urgent!!! (în maniera ruşinoasă “de cinci minute ţi s-a împlinit termenul de pensionare, încă n-ai plecat?”) deşi “s-au rugat” să rămână.
      Criteriile după care s-a făcut diferenţa mi-au rămas obscure (aici spun o minciună)”.
      – Intocmai si in BNaR au fost persoane care au stat si 5 ani pana sa li se depuna dosarul de pensionare. Mai mult au stat si in cumul, dupa sosirea pensiei. Pana aici nimic rau. Foarte bine ca acesti specialisti au avut atatia ani prelungire, dar in acest timp ei trebuiau sa pregatesca generatia de maine. Pentru ca la acest capitol, Biblioteca Nationala era deficitara. Daca acelor specialisti nu le pasa, poate din dorinta de a li se crea un statut de neinlocuit, este una, dar managerul sa nu-si doteze serviciile de baza cu specialisti, sa nu se ingrijeasca de existenta discipolilor, este alta si este grav.

      Eu am spus-o de multe ori si acestor colegi ai mei, aflati in prelungiri, iar unii puteau s-o faca fiindca aveau functii de conducere. dar s-au multumit sa taca. Iar eu nu eram ascultata.

      Am facut o propunere simpla la Clasificare : in cadrul servciului Clasificare/Indexare celor 4-5 persoane care erau in pragul pensionarii sa li se alature 4-5 persoane tinere care doresc sa devina clasificatori si sa fie invatati, stiindu-se ca unui clasificator ii trebuiesc ani buni pentru a invata clasificare.

      Numai prin absolvirea unei facultati de biblioteconomie nu poti sa faci clasificare.

      Daca numai si din anul 2008 se incepea acest lucru, acum „pepiniera” de clasificatori era creata. Dar, care manager al BNaR s-a interesat vreodata de servciile de baza ale Bibliotecii ?
      Nici unul !

      Pur si simplu serviciile de Catalogare si Clasificare din BNaR se prabusesc.

      Sa fie foarte clar, aproape toti cei care lucreaza in acest moment in aceste servicii sunt persoane capabile, pregatite, dornici sa invete, dar este suficient ? Cine sa-i invete ? Dupa cateva luni de munca in aceste servicii in care experienta, rutina au rostul lor, ei sunt pusi la norma !

      Noii veniti in Clasificare si Catalogare BNaR nu sunt specialisti, au o pregatire, teoretica, unii sunt foarte buni, altii chiar doresc sa stie, sa invete, personal am tinut sa le arat si frumusetea actului de clasificare, nu numai dificultatea clasificarii.

      Dar ei sunt inca invatacei, bajbaie, si apoi ne miram de o descriere sau alta, de o clasificare sau alta.
      Iar managerul BNaR, Elena Tirziman imi spune, extaziindu-se in iulie 2009 odata cu repartizarea a doua persoane, in cadrul servciului Clasificare/Indexare din BNaR : „ati vazut cate persoane sunt in serviciu ?”
      ”Situatia servicului Indexare-BNaR este problema Directiei, nu a dvs.” (Elena Tirziman).

      Fiind vorba de doua persoane total novice in ale clasificarii. Gata, era rezolvata problema, puteam iesi linistita la pensie, Directia BNaR rezolvase problema clasificatorilor in BNaR !
      In plus, nu se stie daca toti cei noi vor ramane in aceste doua servicii.
      Unii, spunand clar ca nu le place si vor pleca cu prima ocazie.

      Chiar la Clasificare prin luna mai 2010, o colega (culmea, cea mai buna dintre cei noi veniti la Clasificare) va pleca in concediu de nastere. Asadar, se creaza din nou pentru acest serviciu atat de vitregit inca din anul 2005 prin „decapitarea” sefului de serviciu, Mioara Stancescu inca un gol, dar si un loc liber la Clasificare-BNaR.

      Aici vreau sa arat ca daca s-ar dori, sunt posibilitati de munca in Biblioteca, dar nu se vrea ca Vali Constantinescu sa mai ramana in BNaR.

      „Dupa desfacerea contractului de munca, puteti sa va duceti si la Basescu, nu mai puteti face nimic.”(Elena Tirziman)

      Acesta-i management ?
      Este un management in interesul institutiei ?
      Management acceptat de colegi, de Ministerul Culturii …
      Probabil ca „asa-i trebuie” Bibliotecii Nationale ….

      3. Este purul adevar cu Catalogul Topografic. Specialistii stiu corect ce inseamna Catalogul Topografic. Pana a se face reconversia, numai Catalogul Topografic este evidenta clara a cartilor Bibliotecii. Ori, catalogul a fost imprastiat pe culoarele bibliotecii din localul din strada Ion Ghica nr. 4, iar cand am intrebat de el, toata lumea inalta din umeri si chiar mise raspunde ca nu ne mai trebuie.

      Registrele de inventar exista si, dupa cate stiu eu sunt toate sub cheie, acestea nu s-au imprastiat, dar orice om pregatit din Biblioteca stie ca registrele inventar au carentele lor. Poti gasi o carte numai daca ii cunosti numarul de inventar…

      Se mai stie ca s-au facut registe de inventar local, cu ce s-a gasit intr-un depozit, intr-o sala de lectura, in momentul in care cineva era nou angajat. Asta chiar este o mare grozavie. Oare nu ar fi treaba Auditului ?
      Intr-adevar gestiunea BNaR este scapata de sub control.

      – Spun ca odata imprastiat Catalogul Topografic, in curand va fi decalarat si pierdut, intrucat in aceeasi maniera s-au aruncat la gunoi si alte cataloage ale Bibliotecii Nationale precum Catalogul geografic, Catalogul de gen literar, Catalogul de manuale/invatamant, Documenta Romanie (Documenta Romanie, asa este frumos si corect spus, nu „Românica” …), si altele (Directia BNaR pana-n 1996), iar in toamna lui 2007 „speciaisitul” BNaR Victor Dutescu (studii PL) a incercat sa arunce si ce mai ramasese.

      Astfel a ajuns la cosul de gunoi Catalogul de Colectii al Romaniei. Intrigate de acest lucru, Mioara Stancescu si cu Vali Constantinescu i-am reprosat actiunea, facandu-l demolator. Acest catalog era munca clasificatorilor, chiar nu era treaba lui. Va dati seama ce bogatie reprezenta acest catalog ? Orice manager de biblioteca ar fi trecut imediat in on line aceste tipuri de fisiere.

      Asa „am tinut cu dintii” sa nu se arunce Catalogul de Teze de Doctorat (043), Catalogul de Biografii (929), precum si Catalogul Literatura pe titlu (Beletristica), singurele ramase. Cataloage foarte importante si utile beneficiarilor, importante deseori pentru o indrumare de calitate, pe diverse teme. Numai dupa ce publicatiile BNaR vor fi trecute in on-line, toate publicatiile se vor putea strange la un loc. Pana atunci aceste cataloage trebuiesc ocrotite si folosite.

      Am solicitat actualului Dir.Gen. Elena Tirziman sa trecem in on-line catalogul de beletristica (literatura pe titlu de opere literare: poezie, roman, teatru, povestire, nuvela, etc. indiferent de limba si literatura romanesca sau straina), dar trebuie o echipa, nu pot face singura acest lucru (este vorba de 216 sertare, poate 100.000 fise, poate mai mult). Raspunsul Dir. General, Elena Tirziman : „V-ati asumat raspunderea, faceti-o, ati lasat pe la Sala Cataloagelor niste fisiere care stau si incurca; v-ati asumat raspunderea !”

      No comment !

      Am mai spus-o si o repet : numai si un singur adevar sa fie in tot ce am scris, dar este adevarat totul, si tot nu ar merita sa patesc, ce patesc. Dupa o viata de om (42 de ani) intr-o institutie si in care ”nu ai dormit”, ba dimpotriva ti-a placut sa muncesti corect si frumos, ti-a placut lucrul bine facut, nimeni nu merita un asemenea tratament.

      Raspunsul meu de acum, de aici, este pentru toti
      adevaratii oameni si profesionisti care au raspuns in cadrul acestui topic. Ei inteleg exact ce se intampla in BNaR.

      Ioana Dragota, Elena Laura Constantin, o „Voce” si Claudiei Serbanuta .pentru ca a facut posibil acest dialog prin postarea fotografiilor incriminante ale cartilor („descructuratelor ! „) distruse din BNaR.

      Multumesc tuturor !

      • Va trimit un text, având ca autor o colega de serviciu de a mea, din BNaR, actualmente pensionata, doamna Virginica Iamandi, Sef de Serviciu „Dezvolatrea Colectiilor” si înainte de 1989 si după 1989.

        Om de biblioteca, cu cunostinte solide de catalogare.

        Procedez astfel cu acordul doamnei, pentru ca nu este inca logata la acest site.

        Ştiţi ca unii sau alţii, apăruţi spontan si comentând in afara subiectului

        (adică insultându-ne pe noi, pe mine si pe soţul meu)

        au reclamat si faptul ca nimeni din BNaR nu scrie …

        Am spus-o mereu ca unii din BNaR nu scriu, pentru ca sunt Oamenii Mariei Sale …

        Alţii nu scriu de frica de a fi concediaţi.

        Alţii au fugit din bugetar si nu vor sa se mai intereseze de biata BNaR.

        Mai ales ca au văzut, atât tăcerea brusca si instantanee a unor ziarişti, desigur intamplatoare, cat si logistica formidabila (pentru cat timp, inca ?) a Dir. General al BNaR …

        Uite ca, încet, încet, unii pensionari care multe ştiu ei

        ( de aceea s-a si grăbit pensionarea mea, eu fiind de 42 de ani in BNaR)

        dar aceştia inca nu ştiu ca trebuie sa spună ceea ce cunosc.

        Sa vedem daca onor publicul universitar ProLibro se va da indignat si de postările acestor pensionari, care au lucrat in BNaR, si nu sunt, ca soţul meu, Simpli Cetăţeni care au asimilat Spiritul Participativ European la treburile obşteşti, cerând cu Sfânta Mânie Proletara cenzurarea lor, aşa cum s-a procedat cu soţul meu …

        Pardon, Sfânta Mânie Capitalista, deşi ei, indignaţii disciplinaţi de profesie sunt aceeaşi.

        Urmează textul doamnei Virginica Iamandi.

        „Ultimele impresii din Biblioteca Nationala a Romaniei”

        In viata fiecaruia dintre noi se petrec evenimente pe care trebuie sa le trecem.
        Asa se intampla si cu vremea pensionarii!

        Da, dar cand acest moment de bilant al vietii si activitatii unei persoane, deloc vesel, se rezuma la o atitudine agresiva si insultatoare, atat din partea conducerii institutiei, dar si din partea „noilor vlastare” care vin sa ne inlocuiasca, totul este pierdut si grav pentru o societate care se vrea innoita si europeana.

        S-a indus voit ideea, prin sedinta extraordinara convocata de managerul bibliotecii ca, numai pensionarii si pensionabilii aduc atingere bunei desfasurari a activitatii si dezvoltarii stiintifice a Bibliotecii Nationale a Romaniei, ca ei sunt raul cel mare care le reduce bibliotecarilor veniturile, ca ei sunt o frana in promovarea noilor doctori si doctoranzi (ca in ultimii 3 ani avem doctori pe banda rulanta! ) si bibliotecari cu studii superioare si masterate „fara numar”.

        In Biblioteca Nationala a Romaniei nu mai intalnesti oameni fara studii superioare si masterate, platite si chiar unele suportate din bugetul bibliotecii, pentru ca daca nu le faci esti dat afara (si…unde credeti ca se fac aceste cursuri…la Universitatea Bucuresti – Facultatea de Biblioteconomie unde d-na Elena Tarziman, manager al Bibliotecii Nationale a Romaniei este conf. Dr.)

        Si atunci, cum sa nu dai afara pesionarii „retrograzi”, fara doctorate si masterate, cu studii universitate de lunga durata absolvite inainte de 1989 cand, pentru a trece examenul de admitere la facultate trebuia sa te lupti cu vreo 10 candidati pe loc?!

        Cum sa nu dai afara pensionarii care au muncit, in conditii nu tocmai favorabile, pentru a mentine o institutie de rangul Bibliotecii Nationale a Romaniei la nivel international, recunoscuta si apreciata de partenerii cu care colabora pe relatii de schimb international!?

        Cum sa nu dai afara, chiar somati si amenintati, sa paraseasca institutia cu scrisori trimise acasa, chiar daca ei erau la serviciu, aceste persoane care de-a lungul anilor petrecuti in bibliooteca au contribuit la modernizarea si automatizarea ei (fiind prima biblioteca din tara cu sistem dedicat de biblioteca si asta se intampla in 1978 -1979 dupa modelul British Library si care functiona excelent) ?

        Apoi, in 1996 s-a implementat un soft, tot marca British Library, lasat voit sa moara, ca sa innoim noi, ştiinţificii de azi biblioteca, sa ne facem utili si importanti, sa cheltuim sute de mii de euro pe un nou soft, dar fara a raspunde la toate aplicatiile specifice unei Biblioteci Naţionale si al carui service, intretinere si actualizare va costa enorm !?

        Cum sa nu-i dai afara pe cei care, datorita cunostintelor si experientei acumulate, isi puteau exprima un punct de vedere pertinent, documentat si sustinut dar, adevarat, opus dorintelor celor puternici… azi ?

        Nu se judeca propunerea, ci omul care, daca nu era cu ei era impotriva lor!

        Si faceau tot posibilul sa afli ca esti indezirabil.

        Si…. cum sa nu-i dai afara?

        Si i-au dat, iar ei au plecat…. Ce a ramas? O biblioteca fericita si cu „politele platite la zi”!

        Un lucru trebuie transmis salariatilor Bibliotecii Nationale a Romaniei de azi, ca locurile lor de munca au fost innobilate, pastrate si dezvoltate de cei pe care ei, cu o ura nedisimulata, i-au considerat izvorul tuturor relelor.

        Acestea sunt ultimele impresii ale unui pesionar, fost salariat al Bibliotecii Nationale a Romaniei.

        Virginica Iamandi

    • Ioana, pt mine ai creat o situatie dificila in sensul in care apreciez mult opinia ta.
      Eu sunt pentru „cenzurarea” dlui Constantinescu ale carui comentarii le voi sterge daca vor fi la mesaje postate de mine sau vor fi raspunsuri la comentarii facute de mine.
      Vali Constantinescu nu este lipsita nici de curaj si nici, poate, de profesionalism. Situatia ei poate sa fie injusta. Insa scopul depinde foarte mult de mijloace. Ei nu pot castiga continuand sa acumuleze antipatie. Adevarul, in ziua de astazi, nu mai necesita martiri. El trebuie sa fie rezultatul unui acord. Intrebarea mea este, bazata pe sondajul facut de Claudia, de ce nu reuseste familia Constantinescu sa obtina acest acord in nicio comunitate inteligenta, rationala si educata?

      • Marian, la rândul meu apreciez şi respect opinia ta, aşa că nu văd dificultatea. Am învăţat (şi mi-a luat mult timp), că nu e obligatoriu să am dreptate şi că dreptatea e solomonică. Diversitatea opiniilor este pentru mine ceva extrem de reconfortant (am prins şi vremuri în care era un delict).

        Îmi pare rău că există legătura asta aşa de strânsă între formă şi fond, dar aşa e lumea făcută, nu e vina nimănui. Eu am văzut, dincolo de cuvinte, drama unui om care suferă şi care se simte nedreptatit. Dar cu cuvinte nepotrivite poţi demola o cauză justă, la fel cum cu cuvinte potrivite poţi câştiga pe nedrept. Din păcate, însă, după cum înţeleg eu că merg la noi lucrurile, mă tem că familia Constantinescu nu avea şanse de câştig, indiferent ce formă ar fi dat demersurilor lor. Aş vrea să mă înşel şi mi-aş dori să aflu deznodământul acestui conflict.

        PS.
        1. Acei „poate” din textul tău… (cu siguranţă că ar fi dat naştere unei replici ample)
        2. Poţi să ştergi comentariul meu. (Iartă-mă, iartă-mă, nu m-am putut abţine :))

      • Eu nu sunt asa de pesimist ca tine, Ioana. Ar fi avut macar o sansa.
        De fapt, de la un timp ma gandesc daca radicalismul critic nu este si el daunator. Am ajuns pana acolo incat am scris un articol in care cer clementa critica pt Victor Ponta: http://elrumano.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=6967:victor-ponta-i-reflexul-critic-la-romani&catid=170:de-la-cititori&Itemid=641&lang=es
        Acompaniamentul critic facut de sot in orice caz nu-i serveste dnei Constantinescu careia de altfel nu i-am spus niciodata ca nu ar avea dreptate. Mie mi-ar fi placut insa ca problemele pe care le ridica sa le fi citit pe blogul directoarei bibliotecii, pe site-ul bibliotecii, pe site-urilor altor bibliotecari din Biblioteca Nationala al caror scris se apropie mai putin de Luca Pitu si mai mult de Breban. Dar bine, nu am norocul acestei transparente si a unei „parti bune” comunicative. Aceasta era singura mea plangere.

  10. Din fericire pentru mine, Doamna Dragota (ca si Doamnele „Sanda C.” si „Constantin Elena Laura” ) a scris mai bine decat puteam scrie multi (eu, unul, nu cunosc nici situatia de la BNaR si nu-i cunosc nici pe Doamna si Domnul Constantinescu).
    INSA:
    1. Fiecare trebuie se ne „rationalizam” cumva propriul potop de vorbe off topic pe pustiu de idei on topic; altminteri, vom ajunge sa nu mai vedem Biblioteca din cauza …cartilor citite.

    2. Pentru evitarea (pe viitor) a situatiilor de acest fel, propun sa se procedeze in cel mai la indemana mod cu putinta, deopotriva si „democratic”: un moderator (doi-trei) sa intre zilnic pe Prolibro si sa mute intr-o sectiune „Arhiva” toate postarile off topic; in locul lor sa apara textul „off topic – postare mutata in Arhiva”. Moderatorul (moderatorii) sa aiba prerogative in a da avertismente si chiar a restrictiona posibilitatea de postare, daca va fi cazul.
    Cu timpul, poate ne vom forma toti convingerea ca unele postari servesc la ceva, altele – la altceva, pentru ca o a treia categorie sa nu ajute la nimic, ba chiar sa aduca deservicii breslei bibliotecarilor…

    PS: la sondaj, in virtutea a ceea ce sustin acum, am votat zilele trecute – n-as vrea sa para o sentinta de „judecator” – „Nu sunt de interes pentru noi”.

  11. To remember,

    1. Fals, nu este o Situaţie Comuna …
    Expuneţi un singur caz reala de „încăierare” benefica unei instituţii …
    Nu-i nevoie sa fii acolo,este simplu sa gândeşti …
    Daca VREI si daca POTI ; De Frica de Logistica, Redutabila a Dir.General al BNaR
    – Procese trenante cu mulţi salariaţi
    – Sugrumarea in faşă a unui Ziar, fie si „Ziar de Metrou”
    – Sperierea recenta a unui Secretar de Stat, a unui Ministru si a unui Vice Prim Ministru …
    – Sperierea recenta a „Gândului”, a unui ziar online care încă mai da semne de viata si a Realităţii TV…
    – ImPulsionarea unora pe site, ca „remember'” si „sanda”
    5,6,7,8 sunt expediate de onor. „remember” prea brusc si … global pentru a fi neglijate analizei mele.
    Pentru ca peste tot, aud Aria Ticăloasă a Vinei Absolute si Unice a Romanilor in tot ce li se întâmpla de peste 160 de ani si,in special de 20 de ani ….
    Este ticăloasă, pentru ca induce in mod ticălos si profund nedrept, Ideea Ticăloasă ca am fi un Popor Retardat …
    Daca s-ar aplica de Noi, Romanii la Alte Popoare, atunci aceeaşi indivizi ticăloşi ar sari ca fripţi strigând „corect politic” : Romani Naţionalişti AntiEuropeni,.
    care ascund cadavrul lui Eminescu in debara …..
    Vechea ticăloşie a „dublului standard”.
    5. Nu numai Romanii sunt de vina ca stau cărţile BNaR in halul in care stau …
    De 55 de ani, in ambele regimuri, Şobolani Peren Prelinşi in ambele structuri administrative de după 1944, rod temeinic, îndelung, eficace la
    Edificiul Bibliotecii Naţionale a României …
    SUNTEM SINGURA TARA EUROPEANA FARA BIBLIOTECA NATIONALA FUNCTIONALA COMPLET IN DEFINITIA LEGII

    6.Nu numai Romanii, unii Romani, lipsiţi, in ciuda Instrucţiei Universitare, dar NeAsimilata, sunt de vina împreună cu aceia care, ii dirijează-manipulează,”in orb” sau „pe fata”, fie ca sunt conştienţi de asta (Trădare) sau nu (Prostie) …
    Sunt prostiţi de Unii si de Alţii, care se ascund in spatele intereselor economice capitalist-legitime ale Altor Romani, nu toţi Rai Romani Obiectivi …

    7.Nu Romanii sunt de vina ca se încearcă deturnarea de bani daţi de Banca Mondiala pentru construcţia BNaR, a României intr-un Mall cultural, Cestie Girata cu ruşine si tăcere vinovată de Ministeriul Culturii (poate) pe principiul drag acelor funcţionari decidenţi, al Parteneriatului Publicu’-Privatu’, :Publicu’ adică Noi si Banca Mondiala da Banii, Privatu’ ii ia, (nu de mult timp,numai de 20 de ani …)
    Functionaru’ se bucura, nu prea înţeleg Io de ce, poate dvs.sa mă lamurii, stimaţi cititori din Boboru’ Biblosian si ProLibosian …
    8. Nu Romanii sunt de vina ca nu li se spune nimic…
    Unii Romani dintre ei, care POT si ar TREBUI, dar, NU VOR a le spune …
    Deci, spune-mi, Onor. „remember” cu Cine ţii, ca sa iţi spun Cine eşti …
    Pardon, scuzaţi, tocmai mi-aţi spus, expediind toate cele patru puncte esenţiale, rapid si in afara cestiei, la Porţile Cestiei, comme d’habitude …
    9., 10.Nu ştiu daca „Nu” la 9. si la 10. este o negaţie de satisfacţiune :

    Le-am făcut-o, de 55 de ani, „Prostilor” de Romani !

    Sau, cum mai sper,dezabuzare pe fondu unor Reale Frustrări, de varii sorginte …
    Oricum, nu mă interesează Frustrările, ca pe Matale, Onor.’”remember”, ca ar fi trivial si pervers, ci numai rezultatul lor, adică implicare in Ceva Idealist si Benefic României, ceea ce ar fi InNobilare a unor Suferinţe Personale, poate, nemeritatate, Transcederea in Frumos, ceea ce ar dovedi o Structura Funciara Buna, a persoanei Matale, „remember'”…

    Vezi,nu irosi şansa revelaţiunilor p care ti le-am servit in aceste doua postări …
    Schimba-te si vei fi fericit( a) …

    PS. Alături de cele 10, ar mai fi potrivite si întrebările :

    – Are Biblioteca Naţionala a României suficienţi specialişti in Catalogare si
    Clasificare ?
    – In cat timp se formează un catalogator si un clasificator?

  12. Erata
    Nu am folosit emoticonul in text …
    Se poate sa fie o combinatie nefericita si intamplatoare de taste …
    Nu vreau a crede ca se intervine pe text …
    Ca, daca se ajunge la emoticoane, adica la „‘incaierare”, apoi Boboru’ Biblosian stie ce pot a face, doua maini de ale mele dibace pe tastratura …
    „fondu” se scrie corect „fondul”.
    Je neu veux pas „d’arriver aux mains” avec personne…

  13. Departe de mine gandul de a lua in deradere situatia de la BNaR, dar , parca , uneori ne cream si noi probleme prin incapatanari, prin insistenta de a nu accepta schimbari, prin perseverenta de a face petitii. Sigur ca problemele colegilor e bine sa le cunoastem pentru a putea da un sfat, pentru a sti sa ne ferim noi insine de abuzuri sau situatii conflictuale. Dar, mi se pare ca trebuie neaparat vazute si opiniile adverse pentru a face pe „judecatorii”. Tot ce am citit aici in ultimele zile imi aminteste de o alta situatie , cel putin ciudata, din celalat colt al tarii. Iata ca viata din bibliotecii este destul de palpitanta. Intrebarea mea este:daca se consuma atata energie pentru semnalari de nereguli, pentru plangeri personale, oare nu ar fi mai bine sa se apeleze la sindicat sau sa se duca cei nedreptatiti in instanta?
    In rest, numai bine si sanatate trupeasca si mintala!

  14. Stimati colegi,
    Doamna Vali Constantinescu a dovedit, prin postarea anterioara si prin multe altele ca este un bun profesionist, dar si ca a luat atitudine, atunci cand a fost nevoie. Sa iei atitudine nu e o chestie care se invata, nu tine de puterea obisnuintei, nu e tehnica de biblioteca. Aceasta da plus-valoare unui om. De la oameni ca dumneaei trebuie sa invatam. In structurile de informare-documentare din Romania avem nevoie de profesionisti care spun lucrurilor pe nume, care identifica o problema, dar o si rezolva, nu se limiteaza la a-si lua salariul si atat. (Sunt prea multi in Romania cei care isi fac munca ghidandu-se dupa „principiul”: „lasa, ca merge si asa…”).
    Pe oameni ca dumneaei trebuie sa pastram in institutii, si chiar dupa pensionare, de ce nu?

  15. Doamna Vali Constantinescu se afla in conflict cu managerul BNar de aceea face toate aceste comentarii urate,se simte neindreptatita ca a fost trimisa la pensie.Doamna Constantinescu doar nu credeati ca o ramaneti vesnic pe acel post…trebuie sa lasati tinerii sa faca si ei ceva, sa invete…
    Si in plus, am citit despre accidentul fiului dumneavoastra, ar trebui sa fiti bucuroasa ca acum s-a facut bine ca nu s-a intamplat ceva mai grav si nu ar trebui sa-l maniati pe Dumnezeu cu rautatile astea.
    Din cate stiu eu d-na Constantinescu a „dat jos” fosta conducere si cred ca acum vrea acelasi lucru.
    Linistiti-va doamna si incercati sa va bucurati de nepoti (daca aveti),de alte lucruri frumoase, lasati rautatile la o parte.

  16. „CE MAI LARMA, CE MAI VUIET …”

    Am aflat ca la BNaR s-a iscat o furtuna, urmare, cred a memoriilor mele si a postărilor, mele si ale soţului meu pe ProLibro.

    S-a trecut la aranjarea cartilor in halele care sunt gata ale Noului Sediu din Bulevardul Unirii.

    Rânduri, rânduri disciplinate, muncitoreşti, de salaraiti barbati cu salopete si mănuşi muncesc la Noul Sediu al BNaR. fara deosebire de culoare de instrucţie ( scoală generala, liceu, facultate, Biblioteconomie Obligata etc.).

    Este de aplaudat in mod sportiv aceasta …

    Era mai bine daca operaţiunea se desfăşura mai din timp si fara ca noi sa o fi declanşat, poate.

    Dar se ridica alte si alte întrebări.
    Ce se face cu Unităţile Bibliografice (Carti, Documente, Periodice, etc.) afectate de diverşi agenţi distructivi
    – ciuperci
    – gândaci
    – şobolani
    – praf
    – umezeala
    – inundaţii
    – foc
    – neglijenta
    – rea voinţa
    – lene
    – sabotaj
    prin lipsa de Registre de inventar, sabotaj prin strania idee in anii de început, imediat după înfiinţarea BNaR prin HCM in 1955, de a duce in diverse depozite a U.B. din BCS/BNaR, cum ar fi cele 800 000 de UB duse tocmai la Sibiu (Comuna Saliste, Judeţul Sibiu) si 600 000 de UB in satul Galeş ( Comuna Saliste – Sibiu)
    – sabotaj
    subtil mi se pare si punerea la „S” la secret adică, cenzura mascata in vigilenta revoluţionara a unor opere ca „Istoria Literaturii Romane de la origini si pana in prezent” 1941 a lui George Călinescu, a Istoriilor, cam 10-11 volume ale lui A. D. Xenopol, scrise înainte de … 1900, când comuniştii nici măcar nu se „născuseră” politic in România, Istoriile 10 volume (parca) ale lui N. Iorga si multe altele …

    Toate aceste aspecte adunate pe tot parcursul a 55 de ani de lipsa de simţire de Român, nu numai in ultimii trei ani de directorat al doamnei Dir. General al BNaR, au făcut ca Biblioteca Naţionala a României si a Romanilor sa fie Cenuşăreasa Culturii Romane.

    Pentru ca ne mai existând registre de inventar, fie dosite, distruse, pierdute, se pot oricând prezenta documentele distruse după agentii distructivi de mai sus, ca inexistente, nici măcar urmele …

    De aceea trebuie lăsata presa sa vina la Noul Sediu, sa vadă ce anume se face (pentru ca, oricum, se va afla …)
    Pentru ca este lesne de inteles, ca un comportament global al un Dir. General, descris destul doar prin faptul ca prosteşte o ziarista prezentând la deruta ca „destructurate” nişte documente

    (de pilda, Documente ale Casei Regale, exemplare de Monitor Oficial din interbelic, etc.)

    arse in incendiul tăcut mediatic total din mai 2009, termenul fiind înaintat in sensul fals de „fara importanta”, ridica nişte semne de întrebare care trebuie lămurite de autorităţile competente.

    Este vremea ca aceste autoritati sa isi reintre in competente, executând, măcar acum, in ultimul ceas, un control total la BNaR sub toate aspectele posibile, inca din 1955.
    Si, sa ni se spună.

    1.Când va fi gata complet BNaR.
    2.Daca va fi sau nu Mall Cultural acolo, in Noul Sediu al BNaR
    3.De ce se tace mediatic total despre mersul lucrărilor.
    4.Daca au si daca nu au, de ce nu au acces acolo, in Noul Sediu, ziariştii.
    5. De ce doua ziare si o TV au lăsat subiectul din pixuri ?

    Ne bucuram la aşa o activitate benefica, fie aceasta si târzie.

    Numai ca, problemele BNaR fiind aşa de vechi si de încurcat-voit grele, nu numai in ultimii trei ani, un control total in fata Naţiunii a Situaţiei BNaR se impune cu necesitate absoluta.

    Nu se poate admite ca Biblioteca Naţionala a României si a Romanilor sa se afle in situaţia in care se afla si sa se continue cu acoperirea mizeriei sub covorul indiferentei, relei voinţe si indolentei, sau a, poate, mai multora, despre care noi nu avem cum şti.

    Numai autorităţile, care insa, tac destul de stupefiant, pot si trebuie sa faca acest control.

    Se putea discuta cu mine, daca vroia Doamna Dir. General al BNaR

    Nu a vrut, domnia sa având, probabil, alta Viziune, Misiune …

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: