Cum să descarci un site și să-l vezi offline?

Aceasta era întrebarea la care am căutat un răspuns deoarece vroiam să fac un fel de bibliotecă digitală de site-uri destinate imigrației. E vorba de site-uri foarte efemere, bloguri, forumuri, etc., informație care dispare brusc și fără urmă.

Din fericire există o aplicație simplu de instalat, gratis și foarte eficienta care merge si pe Linux și pe Windows și care se numește WebHTTrack Site Copier.

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Foarte interesant, multumesc pt. aceasta informatie. Ma intreb insa daca se pot crea probleme legate de respectarea (sau nerespectarea) drepturilor de autor in cazul cand eu alcatuiesc o antologie de websituri consultabile offline utlizand acest software.

    • Nu stiu daca e o respectare riguroasa a drepturilor de autor. Dar atunci cum ar trebui facut? Cred ca nu suntem destul de constienti de cata informatie se evapora zilnic de pe net: e vorba de site-uri de asociatii de imigranti, bloguri personale de imigranti, forumuri, etc. Daca cel care avea site-ul nu mai plateste factura, site-ul e inchis automat si adio.
      Ce sa mai spunem ca nici macar bibliotecile nu pastreaza istoricul site-ului propriu.

  2. Cine lucreaza in permanenta cu risorsele online e mai mult decat constient de efemeritatea multora dintre acestea, mai ales cand le catalogheaza si trebuie sa le actualizeze URL. Dar in munca „institutionala” (si mai putin in cea privata) este esential si obligatoriu sa fie respectata legislatia drepturilor de autor, tot mai mult de la 2000 incoace. In Italia bibliotecarii si responsabilii de sectoarele privind resursele online fac multa formatie si actualizare profesionala in materia dreptului de autor (DA) tocmai ca sa evite amenzi substantiale si sa interpreteze corect modul de tratare a websiturilor, si mai ales a periodicelor online. Construirea bibliotecilor digitale se confrunta permanent cu aceasta problematica (sa ne amintim de situatia lui Google Books, acuzat de a fi ignorat in Europa legislatia DA si obligat sa plateasca despagubiri non indiferente pentru digitalizarea cartilor publicate originariamente in tari europene). O rezolvare acceptabila o va constitui, desigur, exercitarea depozitului legal pentru resursele digitale, inclusiv websituri (si diversele lor versiuni), de catre bibliotecile nationale. Dar timpul trece si siturile dispar, asa cum, pe drept, Marin Pruteanu semnaleaza, si ne trezim in fata „gaurii negre” de care se plang si englezii care deja se ocupa de depozitarea siturilor web in Internet Archive – WayBackMachine: http://www.archive.org/
    Oricum, am sa recitesc legea italiana a drepturilor de autor privind Internetul – si am sa revin pe Prolibro. E de studiat insa si legislatia romaneasca si cea spaniola, dar cred ca sunt similare. E de sperat ca aceste legislatii sa devina mai „blande” fata de utilizatorii Internetului, dar deocamdata nu e asa.
    Oricum, trebuie cultivata cunoasterea si respectarea acestei legislatii (macar ca sa stim cum sa evitam neplacerile, facandu-ne in acealasi timp si treaba), nu e o chestiune de neglijat, ba din contra.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: