Feedback la Biblionet

Cei de la Biblionet prezintă aici câteva date din sondajele pe care le fac pentru a vedea ce efecte au programele pe care le finantează. Pe lângă exemplele în care se arată cum centrele de informare le schimbă sau le ușurează oamenilor viața (până la urmă acesta este scopul bibliotecilor și a culturii în general: să ne facă viața mai suportabilă), există și patru grafice. Cel mai interesant mi se pare a fi graficul în care sunt prezentate problemele pe care si le-au rezolvat utilizatorii bibliotecii cu ajutorul calculatorului. Pe primele locuri sunt: comunicarea cu rudele din strainătate, problemele de sănătate și referitoare la educație (probabil teme de la școală). Pe ultimele locuri se situează: găsirea unui loc de muncă, achitarea taxelor și turismul. Aproape că aș fi preferat să fie invers. Insă acestea sunt nevoile si biblioteca trebuie să fie pregătită să le răspundă. Mai așteptăm astfel de rezultate. Ele arată cât de interesant e domeniul și de neexplorat.

Anunțuri

14 Răspunsuri

  1. Sondajele, dupa cum bine stim, nu pot fi interpretate corect daca nu exista repere legate de numarul de raspunsuri, numarul total de utilizatori samd. Aceste repere nu sunt necesare doar pentru a stabili daca rezultatele sunt semnificative dpdv statistic ci si pentru a ne da seama cine anume, dintre utilizatori, vorbeste in aceste grafice. O separare intre utilizatori de la sat si cei de la oras ar fi si ea interesata.

    Marin, tu ce probleme personale ai rezolvat in ultima saptamana cu ajutorul internetului? 🙂

    • Nu au făcut o prezentare stiintifica, au exemplificat doar.
      Probabil că urmează să facă o descriere mai completă a rezultatelor. Eșantionul am bănuit că e format din utilizatorii principali ai programelor lor adica oameni de la sate sau orașe mici care utilizează internetul ocazional.

      Ce probleme am rezolvat eu cu Internetul? Păi am cumpărat bilete la autobuz, am căutat informații ca să scriu articolele din ziarul Românul, am actualizat cum se poate vedea blogul si site-ul, am citit în Google reader blogurile la care sunt abonat, am stat pe Facebook să văd ce au mai făcut prietenii noștri și să stabilim întâlniri cu unii dintre ei dar și să citesc informații care apar pe grupurile la care sunt abonat cum ar fi Yo tambien denuncio las paginas racistas sau periodice cum este Diario Publico, am căutat rețete de mâncare, am căutat muzică pe youtube. Din ce îmi amintesc cam asta am făcut.

      Voi ce probleme ați rezolvat cu Internetul în ultima săptămână?

    • Am modificat textul de pe site – sper ca acum e mai clar si care e esantionul si care e metoda de colectare a datelor: e vorba de utilizatori de calculator din bibliotecile echipate prin Biblionet, care au dorit sa raspunda la pop-up surveyul nostru.
      Cifrele:
      Peste 3500 de chestionare completate online
      Data actualizarii: 1 aprilie 2010.
      Scopul:
      „sa ofere utilizatorilor bibliotecilor o imagina asupra modului in care sunt utilizate parerilor lor, sa inteleaga parerea altor utilizatori, fiind strict informativ” – la sfarsitul completarii chestionarului le multumim celor ce ne ajuta si le indicam link-ul unde rezultatele chestionarului sunt disponibile.

  2. Marin, exemplificarea o putem face in nume personal insa daca pe situl unui proiect national se dau statistici cred ca ar fi sanatos sa fie valide stintific si corect/complet prezentate. Da, vrem sa stim ce se intampla cu utlilizatorii nostri, vrem sa aflam ce fac ei pe internet insa vrem in acelasi timp sa putem sa ne dam seama unde, in marea si complexa imagine a utilizatorilor bibliotecilor si a internetului de la noi, se incadreaza aceste date. Nu de alta dar profesia noastra vrea, cred, sa isi recastige un loc recunoscut intre stiintele umaniste de la noi si sa produca noi rezultate de valoare. In plus vrem, cred, sa devenim specialisti in recunoasterea nevoilor de informare ale publicului, specialisti in „cultura informatiei” , nu?
    Avand in vedere ca suntem la inceput de drum totusi, nu mi se pare sanatos sa oferim „povesti”, mai ales sub forma de grafice, procente si numere. Cercetarea cantitativa este foarte dura si in lumea stiintifica, toate detaliile conteaza in interpretarea rezultatelor.

    Exemplificarea de acest tip poate fi utila bibliotecarilor care sunt si ei la inceput de drum si trebuie incurajati, trebuie sa li se arate ca exista nevoi carora biblioteca le poate raspunde (dincolo de a oferi carti) insa tot cred ca valoarea acestor exemple ar fi mai mare daca ar fi prezentate cu tot cu contextul lor stiintific.

    IREX-ul, ca orice organizatie de acest tip, lucreaza mult cu statistici si imi este greu sa cred ca o astfel de exemplificare (prezentata fara cap si coada) ar fi acceptata la nivele mai inalte…

    Interesanta si exemplificarea modului in care ai utilizat tu internetul. Te-ai gandit unde ai pune cautarea de retete online sau ascultarea de muzica daca ar trebui sa raspunzi intrebarilor de pe Biblionet?

    Eu imi fac cam 80% din munca si invatare cu calculatorul si pe internet deci mi-ar fi imposibil sa spun ce probleme am rezolvat sau nu cu aceste instrumente. Cautare de materialele pentru scoala, comunicarea personala si profesionala, luat notite si editat lucrari toate se petrec pentru mine in acest mediu. Uneori chiar si legatura cu biblioteca se face mai mult pe net, pe situl bibliotecii, unde imi caut si comand materialul dorit. Daca materialul nu e in forma electronica atunci astept sa fiu anuntata ca a sosit la sediul specificat de mine si merg sa il ridic de acolo. Daca e in format electronic, de cele mai multe ori il citesc pe calculator fara a-l mai printa…

  3. Am atras atentia si la intalnirea coordonatorilor judeteni de Program Biblionet de anul trecut, am zis ceva si la intalnirea de anul acesta a trainerilor, i-am tot avertizat pe colegii mei bibliotecari din Valcea si am mai scris cate ceva si pe aici, pe Prolibro:
    – prin „Biblionet” cred ca nu se doreste (opinez ca nici nu trebuie sa se incerce macar!) „deturnarea” rosturilor si menirilor intai de toate culturale ale bibliotecii;
    – in aceste vremuri de deruta generalizata – de intreprinderi mai degraba pompieristice, decat in concordata cu adevaratele nevoi si scopuri pentru care exista bibliotecile – e foarte usor de „simtit” si de indus perceptia gresita ca – daca n-ai computer si conexiune acasa – „Biblionetul” e un loc (de)unde „vorbesti” pe „mess” ori Skype, unde gasesti retete de placinta ori iti contactezi medicul de peste ocean (care te trateaza prin corespondenta de lumbago, dupa ce ai renuntat la ciorapul cu sare incinsa).

    Trebuie spus raspicat ca biblioteca, intaia institutie culturala a umanitatii, trebuie sa ramana pe mai departe intaia institutie culturala a umanitatii „doar” adaptandu-se la realitatile modernitatii (noile suporturi ale informatiei, ubicuitatea ei, accesibilitatea de la distanta, capacitatea infinita de inmagazinare, viteza de difuzare s.a.m.d.).
    Sigur ca (de) la biblioteca trebuie si sa se poata comunica, trebuie si sa se poata cauta reteta prescrisa de medic, trebuie sa existe posibilitatea de a plati on-line taxe, impozite etc., dar nimeni nu trebuie sa banuiasca macar ca pentru astfel de trebusoare exista biblioteca, iar cartile, e-book-urile, u.b. electronice, propriile baze de date ca si accesul la baze de date, biografiile, (web-)bibliografiile etc. sunt „accesorii” (eventual pentru „schimburi de experienta” cu civilizatii extraterestre).

    Biblioteca mileniului III nu trebuie nici macar sa ia in calcul ca serviciile pe care le dezvolta pentru public se invart de pilda in jurul „comunicarii cu rudele din strainatate” ori cautarii a nu stiu ce pe Internet sau nu’s carei povesti „de succes”.
    In timp mai scurt decat ne imaginam, comunicarea in Internet va fi la indemana absolut oricui mai ales ca se va efectua aproape gratuit … categoric va fi infinit mai raspandita decat e acum telefonia celulara. Si atunci? In ce fel de institutie va lucra bibliotecarul care a fost „invatat” sa se uite lung dupa „clienti” care vin la biblioteca sa „comunice” sau sa caute retete de papanasi?

    Cred ca ar trebui sa spunem mai multi lucrurile astea, sa nu ne agatam ca inecatul de pai si cu atat mai putin sa ne excitam prea mult de marea realizare ca in/din toate bibliotecile publice romanesti se va putea curand comunica ori naviga pe Internet.

    Colegilor de la IREX – pe care ii consider foarte bine intentionati si evident interesati de buna implementare a Programului Biblionet – le trebuie spus adevarul pe care, cu mijloacele-mi modeste, l-am exprimat mai sus. Ei nu sunt bibliotecari si nu pot sti mai bine decat noi, bibliotecarii, ce fel de „povesti de succes” trebuie sa traiasca bibliotecile romanesti.
    Sau nu sunteti de acord cu mine?

    • Partial de acord.
      Biblioteca nu cred ca trebuie definita intr-un mod care sa-i inhibe pe oameni. In Romania vorbim de o varsta a societatii cunoasterii care presupune multa tatonare si in care esecurile frecvente de documentare sunt normale. Bine, nu peste tot, dupa cum stim exista mai multe Romanii. Parerea mea este ca in domeniul informatiei trebuie sa le dai oamenilor ce-ti cer si treptat ei vor ajunge sa-ti ceara ce trebuie. Daca sunt bine ghidati si daca ai destula rabdare cu ei.
      Eu daca as fi in astfel de centre as face minicursuri de utilizare a aplicatiilor de comunicare online si a retelelor de socializare si cum pot fi ele folosite de familiile delocalizate. As prezenta serviciile de administratie electronica care incep sa se dezvolte si in Romania. As face o colectie de linkuri cu site-uri medicale de incredere si o prezentare a serviciilor medicale online (nu stiu daca la noi exista dar aici poti sa-ti faci programarea la medicul de familie online si sa-ti descarci dosarul medical pe telefonul mobil) si as face si un site al bibliotecii cu o sectiune interactiva de retete de prajituri de exemplu. As invita la biblioteca un intelectual mai nonconformist sa spuna cum se scrie cu usurinta un referat fara sa plagiezi si de ce e de preferat sa faci un referat de 7 decat unul de 10.

      E u cred ca la acest nivel ar trebui sa se miste lucrurile.

    • Ei, eu una nu prea sunt de acord si zic si de ce. Pentru mine, biblioteca publica este un „forum”, este spatiul neutru si public, locul unde un profesionist asista pe oricine ii cere ajutorul sa-si rezolve probleme legate de viata prin acces (asistat) la informatie. Asta inseamna ca, daca la mine in comunitate vad ca e important sa vorbim despre cum se cultiva cartofi mai cu spor, ma pregatesc pe subiect si ajut oamenii sa se informeze cu privire la: daunatori, ingrasaminte, piete de desfacere etc etc etc. Si abia dupa ce rezolv ceea ce doare mai tare (sanatate, familie, impozite) il ung pe om la suflet cu un Beethoven (eventual un Fur Elise interpretat de Claiderman, ca sa fie placut si accesibil) sau cu o Nina Cassian lecturata cu intonatie si, poate, savurata alaturi de o prajitura buna si un ceai aromat. Si daca ii place azi, poate vine si maine, iar poimaine o sa-mi ceara el „cultura” singur.
      Eu, Anca Rapeanu, bibliotecar (nu IRExist) nu vad nicicum biblioteca drept un spatiu al elitelor. Plus ca, elitele, daca le vrem, se obtin in timp …

      • Anca, din doua, una: ori eu nu am fost indeajuns de explicit ori tu, ca si Marin, ma „interpretati” numa’ partial 🙂
        Nu m-am gandit nicio clipa la „elite”, nu am militat ca biblioteca sa devina un spatiu prin excelenta al elitelor intelectuale!!! (in context banuiesc ca la astfel de elite te-ai referit, nu la cele sportive ori politice).

        Prin constructia ref. la “deturnarea rosturilor si menirilor intai de toate culturale ale bibliotecii” exprimam dezideratul ca aceste institutii sa nu devina un soi de „telecentre in vechile biblioteci”, la care populatia sa vina „mai nou” in principal sa „messengereasca” ori sa „gavareasca”, fudulindu-se ca merge „la biblioteca”…

        Prin „cultura” eu nu inteleg doar „cultura” de anumite standarde (cea pentru „elite”, cum o denumesti), ci tot ceea ce inglobeaza intregul care ne defineste cultural, ca natie (de pilda, cand vorbim de Cultura Bugiulesti – localizata in sudul judetului Valcea – ne gandim la unelte cioplite din piatra de prund, fara nicio legatura aparenta cu „elitele” care ciopleau acele pietroaie).

        Pe colegii mei bibliotecari i-am indemnat si ii indem constant sa ii atraga la biblioteca pe si pe mesterii ceramisti din zona Horezu, si pe rudarii care cioplesc troace si linguri de lemn (Sirineasa, Babeni), si pe tigani, si pe culegatorii de zmeura ori afine din zona montana, ca sa nu mai vorbesc de turisti etc. – adica sa-i aduca la biblioteca si sa puna biblioteca la dispozitia tuturor membrilor comunitatii ori celor care vin in comunitate.
        Daca o sa urmaresti materialul video de mai jos, pe care l-am postat pentru Marin, o sa vezi ca sustin exact ce zici tu: biblioteca = „spatiul neutru si public, locul unde un profesionist asista pe oricine ii cere ajutorul sa-si rezolve probleme legate de viata prin acces (asistat) la informatie”

  4. Marin, imi este total straina orice intentie de a defini biblioteca asa cum zici mai sus („intr-un mod care sa-i inhibe pe oameni„)… si eu militez pentru „a le da oamenilor ce-ti cer„, insa pana la un punct: daca, de pilda, incep sa ceara manele la biblioteca si devin „majoritari” in „nevoile” lor (sub-)culturale, este putin probabil ca vor mai ajunge vreodata sa caute „ce trebuie„…

    Departe gandul de a fi autoreferential, insa – legat de tema – uite ce improvizam la o lansare de Biblionet rural (nu sunt „partial de acord” cu ideile tale? 🙂 ):

  5. De fapt stiu ca gandim asemanator, dar in aceasta tema eu sunt mai radical. Eu le-as da si manele. Deocamdata in Wikipedia exista Florin Salam si Sorin Copilul de Aur, dar nici urma de Biblionet sau de Ion Stoica (bibliotecarul). Asa am aflat ca in 2008 Florin Salam a cantat cu Paula Seling iar Copilul de Aur a facut un videoclip la Opera Romana.
    Imi poti spune tu de ce se intampla asta, adica de ce unii sunt in wikipedia si altii care ar trebui neaparat sa fie nu sunt?

    • Si eu am remarcat asta si mi-am pus astfel de intrebari.
      Concluzia la care am ajuns este ca se intimpla asa (Florin Salam sa fie in Wikipedia si Biblionet – nu) pentru ca manelistu’ mentionat unge cu vocea-i de privighetoare sufletele majoritatii care munceste si nu gandeste (ca nu prea i-a placut cartea), in timp ce Programul Biblionet – adresat iubitorilor de biblioteci, deci unor oameni informati – este deja atat de promovat si cunoscut, ca nu mai are nevoie de nicio prezentare, cu atat mai putin in spatiul virtual!
      A scrie despre Biblionet in Wikipedia ar fi un consum inutil de resurse, ca doar toata suflarea omeneasca stie cine suntem si ce vrem! :)) :)) :))

      • Sau e posibil ca manelistii sa fie un grup mai tanar si dinamic, obisnuit cu regulile culturii online ale carei posibilitati le exploateaza firesc pentru a se reliefa si a comunica, in vreme ce bibliotecarii sa fie mai inadecvati acestui mediu, in incapacitatea de a crea o comunitate activa pe Internet.

  6. https://prolibro.wordpress.com
    Ma bucura faptul ca exista acest blog pt a ne exprima parerile. Mi s-au parut interesante comentariile. Poate totusi ar trebui mai multa informatie aici. Mirela & Gianina

  7. […] This post was mentioned on Twitter by Adrian Popovici, baimareanul.com. baimareanul.com said: ce parere aveti de blogul asta? http://wp.me/p2KLw-17y […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: