Ruda saraca din provincie

S-a incheiat Saptamana Nationala a Bibliotecilor.
Una dintre cele mai sensibile puncte a fost evaluarea activitatii bibliotecillor si premierea celor mai merituosi bibliotecari. Acesta este un demers in care fiecare are dreptul la o evaluare corecta, la evidentierea a tot ce a facut bine in decursul unui an. Daca eu ca evaluator nu sunt suficient de atent risc sa pierd respectul si colaborarea partenerului pe care contam.
Desigur nu toata lumea va lua premii sau diplome, dar eforturile fiecaruia trebuie respectate.
La nivel de filiala ANBPR si de bibliotecar metodist care lucreaza cu bibliotecile din judet incerc sa parcurg acest demers cu cat mai multa transparenta .
Ma intreb cum  se face  aceasta activitate la nivel national.
Anul acesta , am aplicat pentru un premiu ANBPR pentru filiala ANBPR Bihor.
Am incercat sa respect toate conditiile impuse de regulamentul de participare si am avut surpriza sa   nu aparem nici macar pe lista posibililor candidati la un premiu.
Nu ma asteptam sa primim ceva, dar ma asteptam sa fim evaluati corect in raport cu ceilalti. De cateva zile   ma simt ca ruda saraca, care indiferent ce ar face nu este bagata in seama.
Sunt foarte mandra de evolutia pe care a avut-o filiala ANBPR Bihor in ultimul an. Asta insemnand efortul cumulat al tuturor membrilor ei. Si aici nu e vorba doar despre Biblionet ci de multe alte activitati care fac viata unei filiale.

Daca cei care ne reprezinta la nivel national au ales sa nu ne bage in seama asta e problema lor. Ar fi foarte bine   sa se respecte principiile de comunicare si corectitudine pe care verbal  si le asuma toata lumea.

Anunțuri

11 răspunsuri

  1. Delia, cum suna in scris, in regulamentul de functionare al ANBPR si in descrierea concursurilor organizate de asociatie, aceste principii de comunicare?

  2. Articolul 13 din Statutul ANBPR nou ar acoperi temele de comunicare la nivel general.
    http://www.anbpr.org.ro/images/pdf/statut/Statut_ANBPR-sediu_nou.pdf
    Regulamentul concursului spunea sa trimit pana la o data de…la o adresa ….un pachet electronic care sa contina documentele necesare inscrierii in competitie .
    Am respectat toate conditiile si am ajuns la rezultatul dat.

    Acum dupa ce am aflat ca nici macar nu s-a mentionat inscrierea noastra a Bihorului, am intrebat persoana caruia i-am trimis materialele ce s-a intamplat.
    Am intrebat acum 3 zile, nici pana acum nu am primit un raspuns.

    • cred ca nu este momentul, dar as fi in stare sa va spun cum se acorda aceste premii. In principiu, oricine poate spera, dar nu toti castiga!

      • Nici cand dam noi premii nu castiga toata lumea, dar fiecare premiu e insotit de motivatia de excelenta pe care o identificam in anul acela.

        Referitor la principii , am observat ca avem o tocana nationala din ele, cel mai valabil ramanand ” scopul scuza mijloacele.”

      • @Mihai
        Cand crezi ca ar fi un moment potrivit sa vorbim despre asta?

  3. Au americanii o vorba cu privire la chestiile astea de „principii”: „Trust no one”.

  4. Multumesc pentru incurajare. Atunci de ce sa ne mai jucam de-a asociatia?
    Din Codul etic al bibliotecarului consider ca in ultimul an am respectat Obligatiile fata de profesie. Dorim reciprocitate.

    • Delia, vrajitorul nostru are dreptate, ideea e ca daca transparenta nu este specificata clar, cu detalii in regulamentele de functionare interioara, nu poti sa te bazezi ca va fi respectata. Cel mai adesea nici atunci cand este clar stipulata nu poti sa te bazezi ca va fi respectata insa macar ai cum sa ii tragi la raspundere pe cei care ar fi trebuit sa le respecte.

      De aceea nu trebuie sa ne jucam doar de-a asociatia ci sa contribuim la formularea de regulamente care sa vina in ajutorul membrilor si sa contribuie la dezvoltarea noastra profesionala.

      Chiar, ai primit raspuns la mailul tau despre aplicatia Bihorului?

      • Da Claudia , am primit.Cum am postat acest articol, aici, speram sa primesc si 2 randuri de raspuns pe blog.Nu atat pentru mine cat pentru colegii pe care ii anuntasem de toate demersurile facute. Inca mai sunt 70 de oameni care vor sa stie cum am fost apreciati in raport cu altii.

        Raspunsul a fost ca persoana care centraliza datele nu a primit mesajul.

        Cel mai simplu din lume, cel mai greu de verificat, cel mai in afara oricaror banuieli de rea vointa, si cel in care poate fi data vina pe expeditor, de ce nu am solicitat confirmare?

  5. Cred ca ANBPR ar trebui sa ne reprezinte si sa ne prezinte interesele in forumurile decizionale vis-a vis de breasla noastra din toate punctele de vedere, asa cum fac sindicatele pentru cei din invatamant, nu? Eu cred ca noi „nu suntem nici in caruta nici in teleguta” cum spune o veche vorba din popor! Sa speram totusi ca va rasari soarele intr-un final „si pe strada noastra!”. Multumirea noastra, a bibliotecarilor este ca avem un rol cheie de jucat in sprijinirea educatiei in sensul ei cel mai larg, ca suntem sustinatori ai dreptului la informare, inovatori, etc. Cu sau fara premii, ramanem sufletul unei comunitati, iar o societate fara suflet este ca si inexistenta!

    • Tema mea raman premiile. Eu vad povestea cu premiile una de relationare.O poveste foarte serioasa in a primi confirmare ca ceea ce faci e bine. Mai ales cand ani de zile nu ai fost pe niciunde.

      Cand am instaurat la noi premiile au fost voci care au spus, un trofeu si pentru comune si pentru orase? Pai comunele nu au nici o sansa.S-au inselat, anul trecut trofeul l-a luat o comuna, anul acesta comunele au fost la infime diferente de punctaj de orase.Iar eu pot sa spun, uite aici a fost diferenta, aici poti sa lucrezi mai mult.

      Degeaba esti sufletul comunitatii daca din cand in cand nu primesti confirmare si incurajare.Oricata energie ai avea nu esti pasare Phoenix sa te reaprinzi mereu din propria cenusa si din nefericire sunt destui care vor sa ne vada cenusa- pe noi bibliotecarii.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: