Două interviuri

Nu pot rata să remarc aceste interviuri, chiar dacă ar fi și numai pentru dezinhibiția plină de farmec a autoarei care, în mod paradoxal, deși critică constant bibliotecile din România se bucură de un important capital de simpatie și respect printre bibliotecarii români.

Interviu: „Bibliotecile din România se consideră în continuare depozitare ale culturii naţionale, ale neamului” (semnalat de dul Robert Coravu)

Dr.Hermina Anghelescu: În România, publicul este perceput ca un fel de inamic al bibliotecii (interviu)


Un rezumat al ideilor expuse cu referire la bibliotecile din România:

1 în România biblioteca este considerata o „institutie savantă” și nu un centru de informare de uz curent unde poti afla „de exemplu cum să scoți o pată de ketchup de pe pantalon”

2 un anumit grad de amatorism datorat deprofesionalizării din perioada comunistă, sechelă se pare irecuperabilă; cum spunea Zoe Petre: „ce au reuşit comuniştii a fost distrugerea clasei de mijloc a intelectualităţii: profesori de liceu, bibliotecari, secretare.”

2 lipsește „mentalitatea serviciilor” – zambetul pe buze – sau cum spun francezii: SBAM-ul (Sourire/Bonjour/Au revoir/Merci)

3 relația cu utilizatorul este văzuta de bibliotecari dintr-o perspectiva comodă, de administrator de spațiu și nu de comunicare și de expertiză în vederea regăsirii de informație intra- și extra-muros

4 dacă bibliotecarii din România nu bat pasul pe loc, atunci bibliotecarii din Republica Moldova sunt cu un pas înaintea celor din România

5 între biblioteci lipsește încrederea și o cultură a colaborării, „bibliotecile acţionează foarte individual”

Și puțină hermeneutică:

„Mie bibliotecarii îmi dau cărţi de vizită pe care scrie tot felul de năzdrăvănii: profesor, scriitor, orice. Dar rare ori îmi dau bibliotecari o carte de vizită pe care scrie bibliotecar. Le este ruşine de meseria lor, pentru că care vizibilitate foarte scăzută în societate.”

%d blogeri au apreciat asta: