Și bibliotecile citesc în (unele) orașe alături de Lecturi Urbane

În timp ce bibliotecile ieșene au schimburi de replici dure cu conducerea Consiliului Județean Iași, tinerii din acelasi oraș se pregătesc de zor pentru prima ediţie Lecturi Urbane Iaşi.

De pe situl lor aflăm: „se caută voluntari, se fac ultimele pregătiri pentru ca pe 5 iunie 2010 acţiunea să se desfăşoare în Piaţa Unirii, începând cu ora 13:30. Până atunci, va puteţi implica donând cărţi la următoarele puncte din Iaşi: Librăria Humanitas din Felicia- Monica Liuţă sau în Căminul T4- Lavinia Biberi. În plus, puteţi lua legătura cu oricare dintre organizatori pentru a dona o carte, două, trei sau cât de multe.” Tinerii ieșeni s-au întâlnit deja și și-au pictat tricourile pentru această ocazie specială.[sursa imagine iasi.orasulciteste.ro]

Întâlnirile prilejuite de  Lecurile Urbane oferă  bibliotecilor locale ocazia să arate că sunt cu adevărat implicate în comunitate și atente la cum pot să ajute publicul. Așa s-a întâmplat până acum în unele orașe, nu în toate.

Ce se întâmplă în rest? Ce ne pot spune cei care au fost deja implicați în aceste proiecte?

12 Răspunsuri

  1. Mesajul de pe blogul celor de la Iasi la care te referi este de antologie istorica a bibliotecilor de aceea am sa-l preiau si aici ca sa nu se piarda. Oricum mergeti si la ei pe blog pentru a citi comentariile.

    „Bibliotecarii au o misiune dificilă cu domnul Simirad

    Când am început să citim răspunsul dumneavoastră, domnule Constantin Simirad, ne-am bucurat. Am zis: Stai! Se pricepe! Îl interesează, și se pricepe! Apoi, la final, printre versuri și prelegeri profesionale, am trăit confirmarea unei vechi dezamăgiri! Dezamăgiri date de omul politic, de președintele Consiliului Județean, de autorul Constantin Simirad. Textul e confuz, plin de contradicții. Ba, mai mult, de rea-credință!

    S-o luăm pe rând.

    Unu. Atacul șmecheresc, miștocăresc (parafrazăm și noi, scoțând din context, doar n-o fi numai privilegiul politicienilor) la adresa fostei noastre colege Angela Traian. E adevărat că dumneaei a fost pe lângă subiect din multe puncte de vedere. V-ați fi putut lega de faptul că își scuza intervenția din ziar, calificând-o ca trafic de influență (sic!). De lipsa de viziune profesională care răzbătea la fiecare rând. De stilul confuz: când era scrisoare deschisă, când rugăminte fierbinte, când apel profesional, când șantaj emoțional… Și de multe, multe altele ați fi putut s-o acuzați. În schimb, ați ales s-o desființați, catalogându-i pledoaria ca, cităm, manea culturală. Fără a defini însă termenul, fără a explica ce înțelegeți prin el, ci pur și simplu lipind o etichetă, un abțibild, categorisind și expediind ceea ce era, până la urmă, un apel sincer. S-ar putea să ne pripim puțin și definiția termenului să fie prin vreo carte de-a dumneavoastră, dar sunt atâția clasici (chiar și în viață) care ne așteaptă pe noptieră, încât credem că era musai să ne fi explicat în amănunt ce înțelegeți prin acest abracadabrant concept de manea culturală. Nu de alta, dar, așa cum ați schițat dumneavoastră, mulți vor spune că v-ați încadra de minune la categoria asta.

    Doi. Nici noi, bibliotecarii Bogdan Ghiurco și Mihail Grinea, nu am fost mulțumiți de ce conținea scrisoarea deschisă a doamnei Angela Traian. Suntem conștienți că, de cele mai multe ori, într-o călătorie, e mai bine să fii singur, decât prost însoțit. De aceea am și trimis Ziarului de Iași acel articol, dorindu-l a fi mai degrabă o replică, nu atât o continuare. O replică în care să demonstrăm că rolul Bibliotecii nu poate fi restricționat la acela de Lăcaș de Cultură, ci că Biblioteca are în comunitate un important rol formator și educativ, inclusiv (nu! nu ținem să vă omorâm, dar o susținem în continuare) pentru cei care nu știu să citească. Oare nu tocmai cei bolnavi au nevoie mai mare de doctor?… Acuma noi știm că, prin faptul că nu au dreptul la vot, soarta preșcolarilor s-ar putea să nu vă intereseze, dar, da!, ei nu știu (încă) să citească. Pot în schimb să vină la Bibliotecă să se joace. Să învețe prin joc. Să asculte povești, să vadă filme pentru copii, să participe la spectacole. În bibliotecile din județ avem așa numitele jucărioteci (ludoteci, dacă-i să fim scrupuloși), spații în care se găsesc jocuri și jucării, ce pot fi împrumutate acasă. Spun avem pentru că și prin strădania noastră, a celor de la Asistența Metodică, au luat naștere. În multe familii, cartea a pătruns prin intermediul copilului preșcolar: adultul care l-a adus la bibliotecă s-a familiarizat cu acest spațiu, evoluând, dinspre pura curiozitate, către împătimirea cu care parcurge tabletele celui mai citit cotidian local… Apoi, din rândul celor care nu știu să citească, ar mai fi și puținii, e drept, analfabeți, care pot veni la Bibliotecă pentru a-și afla pe internet, cu ajutorul bibliotecarilor, un loc de muncă sau, mai știm noi, o bucată de pământ de cumpărat pe care s-o lucreze. Să nu-i uităm în final pe nevăzători. Știați, domnule Simirad, că Biblioteca Gh. Asachi are o filială pentru persoanele cu handicap vizual? Și că în cadrul acesteia funcționează un centru de internet (cu soft-uri speciale) și un studio de înregistrat cărți-audio? Știați?… E foarte bine că știați, fiindcă la asta ne-am referit când am spus că Biblioteca se adresează inclusiv celor care nu știu (nu pot!) să citească.

    Trei. Sigur că oamenii bibliotecii înțeleg și se bucură pentru consolidarea Palatului Culturii. Dar una este strâmtorarea temporară, care înseamnă să te limitezi la un spațiu impropriu, ori să te muți în spații mai puțin funcționale, și alta e să te axezi, așa cum recomandați, pe consultanță pentru bibliotecile județului. De unde să facem consultanța, de acasă? Și așa Serviciul de Asistență și Coordonare Metodologică, prin specialiștii săi – deh!, și în biblioteconomie există diverse specializări – își desfășoară cum poate activitatea. Ba chiar obține rezultate excelente, coordonând bibliotecile ieșene (90 de comunale, 3 orășenești și municipala Pașcani) de pe Messenger, de pe e-mail, de pe telefon, fiindcă fondurile pentru deplasări nu există! Nu-i de-ajuns? Acum mai trebuie s-o facă și de-acasă? Nota bene: Coordonarea activității bibliotecilor prin e-mail este posibilă fiindcă tot noi am reușit să aducem internet și calculatoare în 47 de comunități ale județului, grație programului Biblionet, finanțat de Bill Gates! 47, deocamdată! Programul continuă!

    Patru. În aceeași problemă a Palatului Culturii, care este un spațiu minunat de bibliotecă. Dar pentru anii 60… O bibliotecă cum e cea a județului Iași trebuie să aibă, potrivit Legii, un minimum de 4600 mp. În timp ce, în Palat, Biblioteca Asachi dispune doar de 3500 mp (dintre care 600 mp la subsol). Aici nu se vor putea amenaja în veci spații deschise pentru accesul liber al utilizatorilor între servicii, nu va exista o sală de manifestări, nu vor funcționa servicii auxiliare (cafenea literară, cenacluri, spațiu verde de lectură etc.). Peste tot în țările civilizate (s-o fi numărând și Cuba printre ele?), spațiul unei biblioteci este un model de arhitectură, o atracție turistică, nu o anexă a unei clădiri, altfel remarcabile. Dar, desigur că, până la urmă, în lipsa altui spațiu adecvat, revenirea în Palat este de dorit. Niciodată, însă, în ochii unui conducător responsabil, această revenire nu va putea fi altceva decât o soluție învechită și improprie.

    Cinci. Spuneți că faceți enorme eforturi pentru continuarea activității Bibliotecii. Mai mult, cităm, susțineți: câteva luni vor trece repede și oamenii acestei biblioteci vor avea condiții excelente de muncă. Nici că se putea amenințare mai grea. Să-i întrebăm pe ieșeni cât de repede au trecut (și trec în continuare) cele câteva (ups!) zeci de luni de la închiderea Filarmonicii și a Teatrului Național? Ar avea, credem, dreptul la un răspuns, dacă ținem cont că ați fost primar al Iașilor atâta amar de vreme, iar acum sunteți președinte de C.J. Nu?

    Șase. Vorbiți de numărul mai mare de cititori care au împrumutat cărți în epoca de aur. Hai, hai! Nu e cazul să devenim nostalgici. Sunt multe lucruri care erau mai mari pe vremea lui Ceaușescu. Casa Poporului, de exemplu. Sau producția la hectar. Dumneavoastră știți mai bine că, dacă nu se opreau prin telefon de la partid, riscam să ajungem, pe hârtie, cu însămânțările de toamnă tocmai hăt, în Bulgaria. Iar, ca să revenim la situația Bibliotecii, diferența dintre atunci și acum e dată de lecturile impuse, de conspectele pentru ședințele de partid, de problemele din culegerile de Gheba și de Petrică – pe de o parte – și de apariția presei libere, a internetului și a libertății de a veni la Bibliotecă de plăcere – pe de cealaltă parte.

    Șapte. Deplângeți faptul că noi i-am tăvăli prin noroi pe scriitorii care nu sunt citiți, când, de fapt, ceea ce facem noi este să deplângem soarta banului public, care în mult prea multe rânduri a fost cheltuit iresponsabil pe lansări de cărți ale unor autori (nu scriitori) pe care nu-i cumpără nimeni. După cum scria și Alex Ștefănescu recent, într-un articol din revista Biblioteca (ne-am făcut temele!), în vreme ce Statele Unite și Japonia lansează sateliți și rachete, noi, românii, lansăm autori. E plin spațiul aerian al României de cărți lansate. Nu și citite. Asta e durerea.

    Opt. De ce credeți, dumneavoastră, domnule Simirad, președinte al Consiliului Județean Iași, că vă pricepeți la biblioteci, mai dihai decât bibliotecarii, și ne îndopați cu sfaturi profesionale? Pentru că sunteți autor? Pentru că aveți și ați citit 7.000 de cărți? Aproape că întrebăm: și, la ce v-a folosit? Fiindcă nouă, e clar, nu ne-a folosit! A citi și a afirma că ai citit 7.000 de cărți, oricum am întoarce-o, obligă! E de preferat să nu spui la nimeni că ai făcut-o, decât să nu confirmi creșterea presupusă de un asemenea act. Cultural?

    Nouă. Insistați că singurul scop al Bibliotecii este Măria Sa Cititorul, asta după ce, mai sus, ne-ați confirmat concluziile că rolul Bibliotecii trebuie oarecum redefinit (adică să se revizuiască, primesc, dar…). Cititorul nu este un scop al Bibliotecii. Servirea sa în cele mai bune condiții, da! Fapt care, în prezent, nu se întâmplă tocmai din cauza proastei gestionări a situației, pornind chiar de la nivelul Consiliului Județean. Și nu ca urmare a faptului că noi, bibliotecarii, nu ne cunoaștem rolul și menirea! Iar apoi, nici nu poate fi vorba de Cititor, ci de Utilizatorul serviciilor bibliotecii, fiindcă, așa cum am mai arătat, funcțiile și misiunea bibliotecii publice sunt mult mai complexe și nu se limitează doar la lectură.

    Zece. Ar mai fi multe de contestat la lovitura de rever (sub centură) a domnului Simirad, dar ținem să încheiem cazul prin tăria propriilor noastre argumente, și nu prin vorbele lui Eminescu. Găsim că e mai elegant să lupți cu armele din dotare, decât să cauți alibi în vorbele unor oameni care nu se pot apăra de folosirea lor abuzivă.

    În concluzie, vă mulțumim, domnule președinte Simirad pentru sfaturile dumneavoastră de a ne axa în primul rând pe elevi, studenți, iubitori de cultură. Nu se aplică unei biblioteci publice! De a ne axa pe calitatea informațiilor oferite și pe serviciile aduse la informarea unui om complet. Pe asta, de la noi ați preluat-o. Însă dumneavoastră trebuie să puneți la dispoziție banii necesari, nu să ne țineți lecții! Vă mai mulțumim și pentru sfaturile de a salva Biblioteca: asta încercăm să facem, s-o scoatem de sub puterea celor care au confiscat-o. Poate cu ajutorul Ziarului de Iași, într-o serie de dezbateri pe tema Bibliotecii Gh. Asachi, între ce este și ce ar trebui să fie, a structurii serviciilor pe care (nu) le oferă, a noilor angajați veniți de la Consiliul Județean, sau cu rude pe-acolo, a politicii de achiziții, vom reuși să redăm ieșenilor o bibliotecă pe care o merită și un sediu de bibliotecă ce nu a existat cu adevărat niciodată…

    Acestea și altele sunt destule teme de presă, care nu trebuie confundate însă cu eventuale scandaluri, ci cu – ceea ce ați spus dumneavoastră – salvarea bibliotecii publice.

    Mihail Grinea și Bogdan Ghiurco, bibliotecari cu răspunsul la ei.”

  2. Marin, mie luarea de pozitie a ANBPR publicata pe acelasi blog mi se pare mult mai importanta.

  3. Ba da, mi se pare interesant totul. Si fara precedent in lume, cred.

  4. Dragii mei,

    Răspunsul domnului Simirad arată că are încă o problemă de rezolvat cu propria sa conştiinţă. S-ar putea, ca în curând, să asistăm, la sinucideri în lanţ în rândul decidenţilor de la nivel republican şi judeţean. Nu este o glumă. A sosit timpul decontărilor pentru cei care şi-au bătut joc, timp de 20 de ani, de poporul român, lăsându-i instituţiile comunitare civilizatoare în paragină. Ca şi dl Simirad (profesor universitar !?!), nici alţii ajunşi în funcţii cheie pentru asigurarea evoluţiei României şi a comunităţilor locale, nu înţeleg cauzele la ceea ce se întâmplă ACUM. Dacă le-ar înţelege, demisiile ar curge zi şi noapte. Dar cum onoare nu există …
    Aceşti indivizi au ratat mari oportunităţi, în cei 20 de ani, fapt pentru care mulţi merită a fi împuşcaţi (sic !).
    Pentru câţiva creiţari şi diverse facilităţi, autoacordate, au scos la mezat o ţară în care procesul de involuţie a atins cote mai mult decât alarmante.
    Nu-i pun pe toţi în aceeaşi oală, cum suntem tentaţi să o facem, întrucât avem şi câţiva semeni, chiar preşedinţi de consilii judeţene, care s-au implicat pentru binele public. A se vedea, în acest sens, noile spaţii de biblioteci judeţene la Maramureş, Sibiu, Piteşti, Râmnicu-Vâlcea, Constanţa …
    Cum procedează dl prof. univ. Simirad e caracteristic şobolanilor roşii.
    Somn uşor, domnule Constantin Simirad !
    Nici nu bănuieşti ce coşmaruri te aşteaptă !

    Sergiu Găbureac

  5. „În timp ce bibliotecile ieșene au schimburi de replici dure cu conducerea Consiliului Județean Iași…”
    Cred că ar fi fost corect, din punct de vedere al adevărului istoric, să se spună ceva de genul: În timp ce Biblioteca Iași nu are sediu… Căci acesta e esențialul. (N.B. Curentul electric a fost tăiat în Palatul Culturii, angajații împrăștiați pe la filiale și într-o școală ce nu are încă internet, unii colegi și-au luat concediu de odihnă etc.) Apoi ați fi putut adăuga orice doriți dumneavoastră, nu contează… Sau, și mai bine, ați fi putut să nu ne menționați deloc, decât s-o faceți peiorativ. Asta e, n-o să vrem să vă urmăm sfaturile prea curând. Sunt nerealiste, neadaptate la situația din Iași (din țară), date în necunoștință de cauză, pe lângă subiect (numai în viziunea dv. scrisoarea noastră deschisă și Lecturi Urbane se exclud). Îmi pare rău că spun asta. Dar, sincer, mai mult încurcați decât ajutați… Dacă asta e până la urmă ceea ce vreți să faceți, și nu să vă recunoaștem din oficiu statutul de guru al biblioteconomiei și să ne încredem, necondiționat, în indicațiile dumneavoastră. Deh, vorba ceea, doar mai știm și noi puțintică franceză, nu primim lecții gratuite…
    Cât despre scrisorile ANBPR… Le mulțumesc mult. Efectul lor a fost, din păcate, necunoscut spre zero, dacă e să ținem cont că au fost trimise (fără a fi destinate publicului) încă de la începutul lunii mai (eu am publicat-o pe blog, depășind, oarecum, protocolul, dar mizând pe libertatea circulației informației). De altfel, oricine a avut de-a face cu Simirad știe că omul nu poate fi mișcat de nimeni și de nimic, indiferent ce spun manualele de advocacy și lecturile motivaționale din alde Dale Carnegie. Cu atât mai puțin pot face o asociație profesională de care el n-a auzit sau un președinte ca Liviu Dragnea din partidul rival.
    Până la urmă, nu ne facem iluzii, scopul nostru nici nu este acesta, de a-l influența. Ci de a atrage atenția opiniei publice din oraș că o astfel de problemă există. E singura noastră șansă, ca soluția să vină ca o consecință a presiunii publice.
    P.S. În urma schimbului de replici, la 4 zile, ni s-a acordat (ca bonus) un spațiu de depozitare propriu… Dar mai e mult până departe. Adio, stimată Claudia S.

    • Biblioteciiesene, faptul ca voi vreti ca biblioteca sa nu-si intrerupa activitatea (un deziderat legitim si nobil) si ca stiti sa definiti biblioteca mai bine decat o face Consiliul Judetean (ar fi ciudat sa nu fie asa), nu inseamna ca aveti dreptate in tot ceea ce spuneti si faceti. Sunteti voi cavalerii cruciati ai bibliotecii, dar nu si intangibila sursa a tuturor adevarurilor. Noi nu avem de ce sa va ridicam slavi neconditionate aici cum va doriti. Putem sa va compatimim. Putem sa fim uimiti de violenta discursurilor (ceea ce semnalizeaza o lume in care conflictele se regleaza cu cutitele adjectivelor si cu inscenari dubioase). Dar atat. Noi nu suntem intre Simirad si Bordeianu ca voi. Vedem lucrurile mai cu detasare, dar asta nu inseamna ca automat nu le vedem bine deoarece voi ati pus stapanire pe toate explicatiile valabile. Stati linistiti in privinta asta!

      Claudia, cred ca in filmul Nostalgia al lui Tarkovski era o scena a carei rezumat e urmatorul (nu mai imi amintesc detalii fiindca l-am vazut acum multi ani): Cineva vede cum un altul se afla intr-o situatie de pericol. Se arunca dupa el, se lupta si il scoate unde era in siguranta. Cel salvat, dezmeticindu-se, intreaba: ce faci, de ce m-ai adus aici? Salvatorul ii spune: pentru ca acolo erai in pericol si ti se putea intampla ceva rau. La care cel salvat raspunde: dar eu acolo traiam, du-ma inapoi.

      • 1. Răspunsul dumneavoastră e o negație la niște afirmații pe care nu le-am făcut niciodată. Acelea că „noi am urmări să ne ridicați în slăvi”, că am „avea dreptate în tot ceea ce spunem”, că am fi „sursa intangibilă a tuturor adevărurilor”. Fals. Unde ați găsit așa ceva în comentariul nostru?!? Noi am cerut (se poate verifica în comentariul de mai sus!) să fie respectat adevărul, esențialul. Care era, în cazul de față, faptul că Biblioteca din Iași nu are un sediu, nu că are „schimburi de replici dure cu conducerea Consiliului Județean Iași”.
        2. Folosiți, în favoarea dumneavoastră, dar în defavoarea logicii, „argumentul” de excludere. Spuneți: „Vedem lucrurile mai cu detasare, dar asta nu inseamna ca automat nu le vedem bine”. Dar, la fel de „automat”, nu înseamnă nici că le vedeți bine. Mai mult, frânturile de logică indică exact contrariul…
        După cum se observă, toate referirile noastre la comentariile dumneavoastră au fost cu citate, între ghilimele. Am expus faptele și le-am interpretat. Am spus lucruri pe care nu mi-ar fi rușine să vi le spun și în față, între patru ochi. Asta e, cred, esența dialogului pe blog.
        Dumneavoastră, în schimb, ați folosit un stil foarte personal, apelând, ca data trecută, la jicniri și la (pre)judecăți foarte generale și nerespectând niciuna din regulile dezbaterii (stabilite de la Popper încoace). La fel a făcut și doamna Claudia S.
        Cât despre scena din Nostalgia… Aș folosi ca răspuns un citat dintr-un alt rus celebru, mult mai apropiat spiritual de felul dumneavoastră de argumentație, Brejnev. El spunea: „Nu poți băga omenirea în Rai cu forța și să pui tunuri la porți ca s-o păzească.”
        Nu puteți să ne spuneți dumneavoastră ce să facem. Oricât de bine, la modul general (chiar și particular, fie) ați cunoaște situația. Fiindcă decizia nu vă afectează pe dumneavoastră.

      • Să nu uit să semnez: Bogdan Ghiurco, bibliotecar – Biblioteca Județeană Iași.

      • Eu zic sa trecem peste acest malentendu fiindca ajungem sa avem o controversa absurda, fara obiect.

  6. La Iasi, de ani buni, Biblioteca judeteana este implicata in colectarea cartilor pentru bibliotecile publice din judet; atat de la populatie, cat si de la edituri. Cea mai mare donatie a fost de la Polirom, de peste 24.000 volume de carte noua, de la Sedcom Libris, de la Evenimentul, in prezent. Repet, carte noua. Numarul volumelor era si este ata de mare, incat problema cu care ne-am confruntat era repartitia lor pe cele 90 de biblioteci publice si depozitarea lor pana la preluare… drept pentru care, la Asistenta metodica, ne-am facut mobilier adecvat, cu casete pentru fiecare biblioteca din judet.
    E foarte frumos ca si altii, fac asemenea colecte. Pentru biblioteci publice, sau scolare? Cum le vor repartiza? Au cunostinta de lipsurile din colectia fiecarei biblioteci unde vor sa trimita carti? Daca au nevoie de consiliere ca sa faca o treaba buna, ii ajutam cu placere. Daca nu… au mai bifat si ei o actiune… a mai scris si Claudia S niste comentarii… Altfel, cine sa stie de ei?

    • Dragilor, eu am senzatia ca ne inflamam inutil – spiritele sunt incinse, discutiile se poarta „in doi peri” si mereu uitam de ce ne strangem aici:
      Sa revenim la obiectul/subiectul acestui post – unde este biblioteca partener cu LECTURI URBANE, care e o initativa civika, un proiect fain, si, de obicei e cu folos. E un proiect complex inceput in Bucuresti, care s-a extins de anul asta in toata tara, spre bucuria mea, si cred ca si a multor altora.
      Presupune si colectare de carti, dar nu pentru a le imparti apoi catre biblioteci, ci pentru a le imparti oamenilor, pe strazi, in piete. In doua-trei vorbe e o chemare la lupta, dar de alt tip: „Cititi, mai oameni! E fain sa citesti, dupa cum vedeti!”
      In rest, PACE!!! Eu una chiar nu’nteleg cum se ajunge la certuri intre „semeni” (mai ales ca eu va stiu pe amandoi, Bogdan si Marin, si bag mana’n foc ca daca ati vorbi de-adevaratelea voi doi ati deveni prieteni in maxim 10 minute).
      Pace, da?

      • OK! Pace.

        Mi-a ramas totusi sa raspund la o intrebare. Ce as face eu in locul lor? Altfel spus „ce e de facut cand nu mai e nimic de facut”? Pai daca ai epuizat toate optiunile diplomatice nu-ti ramane decat sa lupti cu creativitate, cu naturalete, cu inocenta, cu deschidere pentru o cauza morala. Sa te distantezi de obtuzitatea, de aroganta, de cabala si de ineficienta adversarului. Sa vii cu un comportament public si institutional alternativ, emancipat. Mi-au placut initiativele de mobilizare online sau de solidarizare a cititorilor. Buna si incercarea de a da vizibilitate mediatica, lamentabila insa scena consumata intre directorii bibliotecii si pres. CJ. Nu m-as lua de cei de pe prolibro care isi consuma unii dintre ei timp pretios in care ar putea sa faca multe lucruri mai interesante si cu toate astea vor sa faca un film si sa atraga atentia asupra subiectului. Gratis, fara nici un interes, nu lucreaza in sistemul de biblioteci de la noi si nici macar nu stau in Romania. Jignirile aduse Claudiei au fost pt mine ininteligibile si m-au deranjat foarte mult. Nu m-as lua nici de ANBPR care, chiar daca Simirad nu a auzit de ea, este o asociatie foarte serioasa si influenta si care a trimis o scrisoare foarte buna dupa parerea mea.

        Toate astea le spun cu prietenie si cu respect pentru curajul acestor oameni. Cu Bogdan si eu cred ca m-as intelege perfect.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: