Conferinţa BIBLIO 2010

În perioada 3-5 iunie 2010, Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” Braşov, în parteneriat cu Biblioteca Universităţii Transilvania Braşov, organizează Conferinţa Internaţională de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, cu tema Inovare în Bibliotecă. Programul conferinţei este disponibil la adresa http://but.unitbv.ro/biblio2010/PROGRAMUL%20CONFERINTEI%20BIBLIO.pdf

Participarea dumneavoastră la aceste lucrări sprijină efortul comun al profesioniştilor în ştiinţa informării de a promova soluţii aplicabile, inovatoare.

Anunțuri

15 Răspunsuri

  1. […] al profesioniştilor în ştiinţa informării de a promova soluţii aplicabile, inovatoare. […] Ultimele articole despre A Posted in Stiri Tags: 2010, BIBLIO, Conferinţa « Mii de oameni protestează astăzi […]

  2. Poate mi-a scapat anuntul despre conferinta aceasta pana acum insa mie una mi-ar fi placut sa fi aflat despre eveniment macar cu o saptamana inainte.
    Asteptam detalii despre prezentari de la cei care sunt prin Brasov.

    • Draga Claudia, anunţul a fost postat de prin februarie pe site-ul bibliotecii noastre, al bibliotecii universitare, există şi un site dedicat acestei conferinţe, aşa încât…sigur e o scăpare. Eu am revenit cu anunţul pe prolibro tocmai pentru ca s-a scurs destul de mult timp de la anunţarea acestui eveniment.

      Altfel, sigur că veţi avea multe informaţii şi imagini.

  3. Z Spot Media va prezenta in cadrul Conferintei Biblio 2010 ce are loc la Universitatea Transilvania Brasov, scaner-ul de carte „e-scan”, veniti sa-l testati !!!

  4. Dacă e să respectăm adevărul istoric, nu Biblioteca Județeană din Brașov organizează Conferința BIBLIO 2010 în colaborare cu Biblioteca Universității Transilvania, ci invers. Conferința BIBLIO a fost inițiată de Biblioteca Universității Transilvania în 2002 și continuată până în prezent. Așa cum am spus și în alte ocazii, este cea mai bine organizată și cea mai substanțială conferință de biblioteconomie din România. Voi reveni cu impresii din timpul derulării lucrărilor.

    • Este perfect adevărat ceea ce spune dl Coravu, Conferinta BIBLIO este brandul bibliotecii universitare. Îmi cer scuze dacă am lăsat altă impresie. Fiind angajat al bibliotecii judetene eu anunt evenimentele bibliotecii noastre, nu-mi permit sa ma fac purtatorul de cuvant al altor instituţii, cred ca de aici confuzia. Inca o data scuze.

  5. Pe scurt despre BIBLIO 2010, cu bune și cu mai puțin bune…
    Bune:
    * cea mai importantă participare din străinătate de până acum. De remarcat în mod deosebit prezenţa lui James Rettig, preşedinte ALA între 2008-2009, a lui Rejean Savard, preşedintele Asociaţiei Internaţionale Francofone a Bibliotecarilor şi Documentariştilor (AIFBD), a lui Wolfram Neubauer, directorul Bibliotecii ETH Zurich, şi a lui Bela Mader, directorul Bibliotecii Universităţii din Szeged
    * colaborarea dintre Biblioteca Universităţii „Transilvania” şi Biblioteca Judeţeană „G. Bariţiu” din Braşov în organizarea conferinţei, colaborare începută anul trecut, este evident benefică, resursele umane şi financiare puse în comun dând o altă anvergură manifestării
    * volumul de comunicări a fost alcătuit şi tehnoredactat cu mai multă acribie decât anul trecut
    * dintre autorii de comunicări pe care i-am urmărit, câţiva mi-au trezit interesul în mod deosebit:
    – Rejean Savard, care a prezentat un studiu privind relaţia dintre valorile profesionale ale bibliotecarilor şi schimbările produse în bibliotecile publice din Canada (din păcate nu a prezentat şi rezultatele studiului, care este încă în derulare)
    – Tristan Muller, care a vorbit despre (şi a pledat pentru) sistemele automatizate de gestiune de bibliotecă „libere” (Koha, Evergreen, OpenBiblio, WebLIS, Gnuteca, Infocid etc.)
    – Andrada Fătu-Tutoveanu, cu lucrarea „Minor culture and research in social and human sciences today”
    – Ivona Olariu, cu un foarte interesant studiu privind utilizarea serviciilor bibliotecii ş a resurselor electronice de către utilizatorii BCU Iaşi. În categoria studiilor privind utilizatorii se mai înscriu şi lucrările „Users’ initiation within university library in informational culture” (sic) semnată de Elena Helerea, Melinda Pajint şi Gabriela Mailat (bănuiesc că persoana care a făcut traducerea articolului, aflând că termenul care a început să se impună la noi ca echivalent al „information literacy” este „cultura informaţiei”, l-a… tradus în engleză) sau „New dimensions in user-library relationship based on information literacy concept” semnată de Gabriela Mailat, Magdalena Lateş, Elena Helerea. De altfel, cred că orientarea spre studiile privind utilizatorii ar trebui încurajată, poate chiar prin instituirea unei secţiuni dedicate în cadrul conferinţei – ar fi cazul, în România, să depăşim etapa abordărilor strict teoretice şi să ne dedicăm mai mult timp analizei comportamentului informaţional al utilizatorilor, determinării gradului de satisfacţie al acestora etc.
    Mai puţin bune:
    * programul foarte încărcat. Selecţia lucrărilor trebuie să fie mai riguroasă, pentru a lăsa mai mult timp pentru discuţii (lucru semnalat şi de James Rettig la închiderea conferinţei). Este vorba de o selecţie atât cantitativă, cât şi calitativă. La secţiunea pe care am moderat-o am avut surpriza să constat că una dintre comunicări avea ca temă… ingineria mecanică (!), fără nicio tangenţă cu biblioteconomia…
    Problema cu selecţia lucrărilor am semnalat-o încă de pe la a patra ediţie a conferinţei (aceasta a fost a opta), când am constatat că numărul celor interesaţi să participe cu comunicări a început să crească semnificativ. Volumul de comunicări din acest an are peste 400 de pagini. În ritmul acesta, unde se va ajunge la anul? De selectat, slavă Domnului, ar fi de unde.
    Tot legat de selecţia lucrărilor, ar mai fi ceva de semnalat. Sunt persoane care, an de an, trimit lucrări la conferinţă, ca să aibă ce să-şi treacă în CV, dar nu participă niciodată, sau chiar dacă participă (ca să vezi fatalitate!) exact în momentul în care trebuie să-şi susţină lucrarea nu mai sunt de găsit. Aceste persoane nu procedează aşa doar la BIBLIO, ci şi la alte conferinţe. Poate s-ar putea găsi o soluţie pentru a nu le mai încuraja parvenitismul profesional.
    *ideea sesiunii de postere. În sine bună, ea a căzut în derizoriu, din cauza faptului că doar trei dintre cei selecţionaţi cu postere chiar le-au prezentat în formatul cerut, restul „posterelor” fiind nişte foi A4 cu textul articolelor lipite pe panouri… În plus, s-au produs încurcături, unii autori fiind trecuţi în program ca având comunicare, deşi fuseseră anunţaţi să se pregătească cu poster, iar alţii – invers. Sesiunea de postere trebuie, în opinia mea, să fie inclusă în program şi la anul, dar statutul ei ar trebui respectat.
    Chiar dacă mai sunt suficiente lucruri de îmbunătăţit, conferinţa BIBLIO rămâne, repet, cea mai importantă manifestare ştiinţifică din domeniul biblioteconomiei româneşti.

    • Despre BIBLIO – cu bune si mai putin bune, dar si cu reflectii despre viitor ale moderatorului Sectiunii de istorie a cartii si a tiparului.
      Marele plus al Sectiunii de istorie a cartii din anul acesta, comparativ cu anul trecut, este extinderea ariei de competenta a participantilor: cercetatori de prestigiu din muzee si universitati (Olimpia Mitric, Ioan Oros, Dan Jumara si Vasile Oltean sint recunoscuti si in afara tarii), nu doar din biblioteci, studenti si doctoranzi. De altminteri, la Istoria cartii s-au inscris cei mai multi participanti (10). Din pacate, asa cum puncta si Robert Coravu, nu toti au fost prezenti-fizic acolo. Am avut, in schimb, doua lucrari suplimentare, de la alte doua sectiuni: Doina Ghita – care trebuia sa prezinte un poster despre Biblioteca Omnia din Craiova, dar a preferat sa-si sustina verbal lucrarea, si d-nele prof. Maria Popescu si Elena Helerea cu o lucrare privitoare la Armonizarea indicatorilor de performanta ai bibliotecii universitare cu cerintele din universitati (lucrare pentru care, de altfel, conducerea facultatii mi-a si „confiscat” volumul, sa citeasca pe indelete!).
      Pot sa fiu de acord cu Robert ca volumul tiparit arata mai bine. Am, insa, un repros pentru comitetul de recenzie: la Istoria cartii a figurat o lucrare cu un titlu „curios” – nu zic de-a dreptul gresit, din cauza ca autoarea nu a venit sa o sustina si, cine stie, poate avea o explicatie. Initial am presupus ca e o greseala de traducere in pliant, dar in volum am gasit tiparit cu totul altceva chiar si decit „curiozitatea” din program.
      Ajung, astfel, la principala chestiune pe care o supun reflectiei: obligativitatea de a discuta in limbile franceza sau engleza. Sectiunea de Istoria cartii si a tiparului s-a desfasurat in limba romana. Vreau sa fiu onesta de la inceput si sa spun ca, timida fiind, nu sint un orator „de cursa lunga” (cei care ma cunosc stiu ca vorbesc prost chiar si in limba romana…). Fireste, o limba straina este instrumentul de comunicare interumana fara de care, pur si simplu, sintem handicapati; pe de o parte, exista rigori si uzante internationale in materie de comunicare stiintifica; pe de alta, avem standarde impuse de Agentia Nationala pentru Cercetarea Stiintifica. Regulamentul de acreditare a conferintelor impune folosirea limbii engleze. Numai ca, daca nu gresesc, precizeaza: „(în limba română şi/sau în limba engleză)”. Parantezele sint in textul documentului oficial, care mai jos prevede si: „traducere simultana” – in cazul in care se opteza pentru limba straina, traducere care la Brasov a fost intr-o oarecare masura. In mod evident, unul din scopurile unei conferinte de prestigiu este acela de raliere la cele mai inalte standarde profesionale. Cred, insa, ca ar trebui sa tinem seama realitatile noastre: biblioteconomia romaneasca vine dupa multe decenii in care n-am avut scoala in domeniu. Din fericire, s-a recuperat destul: avem citeva promotii de bibliotecari cu studii superioare, masteranzi si chiar doctori in biblioteconomie. La Conferinta de la Sibiu (si nu numai) s-a vorbit despre o strategie de promovare a culturii informationale, de invatare a cercetarii etc. Dar ar trebui urmarita si cultivarea abilitatilor de comunicare a ceea ce stim si ce facem. Aceasta finalitate a evenimentului stiintific mi se pare ignorata. Din pacate, multi bibliotecari si chiar universitari de diferite grade nu stapinesc acel tip de comportament intelectual presupus de un astfel de eveniment: obisnuinta (si, de ce nu? chiar curajul!) de a formula o intrebare la finele unei expuneri, de a aduce o completare sau de a face un comentariu scurt si pertinent. Or, pusi in situatia de a se manifesta intr-o limba straina, e si mai greu. Am vorbit cu colegi moderatori, buni profesionisti si cu multa experienta chiar internationala, care spun ca „nu se simt in largul lor” in limba engleza, ca li se pare „un snobism ingrozitor” sa vezi pe cineva care se chinuie, realmente, din cauza emotiei, sa se exprime; o colega mi-a marturisit ca a repetat acasa „de nenumarate ori” textul pe care l-a citit in engleza, ceea ce, nu e un lucru rau, fireste, dar a a fost paralizata de spaima sa nu fie intrebata ceva din sala si a rasuflat usurata ca nu s-a intimplat. In destule locuri, moderatorul si participantii merg pe linia „minimei rezistente”, nu spun decit: „mister / madam / questions ?/ no / thanks” si o zi intreaga nimeni nu vorbeste cu nimeni. Si e pacat, pentru ca, Slava Domnului, facem multe lucruri bune, in multe locuri, iar astfel de intilniri sint prilejul cel mai nimerit de a spune si de a auzi cit mai multa lume. Nu venim la conferinte ca sa invatam meserie, stricto sensu, ci mai degraba ca sa facem schimb de experiente unii cu altii. Ca pledoarie pro domo sua, imi face placere sa aduc ca exemplu de intrebare / raspuns / completare plina de miez, discutia de la Istoria cartii dintre directorul Casei Pogor din Iasi si d-na prof. Helerea, la finele careia am aflat ca la Brasov, bibliotecile universitara si judeteana au un parteneriat de colaborare cu Muzeul Muresenilor. Ne explicam, astfel, de ce BIBLIO iese bine… Tot la Istoria cartii, Ioan Oros si-a prezentat volumul care tocmai i-a aparut, iar parintele Vasile Oltean a venit cu o relicva tipografica: matrita unei foi volante. La o adica, ar fi putut s-o faca si in engleza sau franceza, dar deocamdata, mi se pare mai folositor ca acolo unde exista posibilitati tehnice de traducere simultana, acest lucru sa se intimple, pentru ca oamenii sa comunice mai usor, decit sa se urmareasca cu rigiditate „bifarea” unei conditii dintr-un formular. Las la o parte observatia dura a lui Phillippe Loubiere in plenul Conferintei, care cere alta discutie, de alta natura…

      • Multumesc pentru impresii despre conferinta Biblio si comentariile pertinente. Intr-adevar, participarea la o conferinta internationala nu presupune doar prezentarea unei lucrari in limba engleza, in fata unui public care vorbeste tot felul de alte limbi. Intrebarile de la final fac parte din „scenariu” si pot fi foarte utile si pline de continut si inspiratoare. La fel si discutiile din pauzele de cafea, care, asa cum se stie, pot fi considerate a doua conferinta. Stapanirea limbii engleze se dovedeste, iata, a fi nu doar un moft, ci o conditie sine-qua-non pentru tinuta vorbitorului, participant la conferinta si autor de lucrare.
        M-ar interesa doua lucruri: curiozitatea din titlul lucrarii despre cartea veche si care a fost observatia dura a lui Phillippe Loubriere din plenul conferintei.

  6. Putem afla si noi, cei care am ratat conferinta, care a fost „observatia dura a lui Phillippe Loubiere in plenul Conferintei”? Dar Imagini, inregistrari si prezentari de la conferinta se gasesc pe undeva online?

    • La Sectiunea istoria cartii s-a inscris Cornelia Cocan, lector la Universitatea Transilvania din Brasov, fata de care imi cer scuze anticipat pentru toata discutia generata in jurul numelui domniei sale. Nu o cunosc si se poate sa fie chiar un bun profesionist si sa fi avut argumente pentru lucrare, doar ca, iata, o greseala aparent minora, se razbuna. In program figura cu: Student’library, a means of keeping and cultivating romanian national entity. Documentary writing from the end of the sixth century.
      Entitate (unitate?) nationala romaneasca si scrieri documentare de la sfirsitul secolului SASE!!!.
      Mai intii: unitatea nationala este un concept istoriografic pe care specialistii il folosesc de la a doua jumatate a secolului al XVIII-lea inainte. Pina atunci, se opereaza cu „unitate de neam”, „constiinta de neam”, „neamul” nu „natiunea”, care este o constructie moderna. In istoriografie, la fel ca de altfel in toate domeniile de cercetare, cunoasterea terminologiei de specialitate si respectarea proprietatii termenilor este foarte importanta.
      Apoi: SECOLUL SASE – istoriceste vorbind inseamna anii 501 – 600, adica in plina epoca a migratiilor; pe la 270 – 275 abia se retrasesera romanii din Dacia, sub imparatul Aurelian. Sub nici o forma in secolul VI nu vorbim de „poporul roman”, cu atit mai putin de „unitate nationala”. De aceea, am presupus ca o fi fost o greseala de traducere: sixth century in loc de sixteen –XVI si ca autoarea avea o explicatie pentru „unitatea nationala”, fie ea si din secolul XVI. Numai ca, in volum, sub acest titlu, s-a tiparit o lucrare in care se vorbeste despre dascalul Urs si scolile graniceresti din Transilvania, intre anii 1870 – 1880.
      N-am nici o indoiala ca de azi inainte Cornelia Cocan nu se va mai inscrie niciodata la o Conferinta fara sa se duca…
      Si de asta spun ca adoptarea mecanica a limbii engleze ca limba de conferinta doar pentru ca asa cere un formular imi pare o forma fara fond. La o reuniune stiintifica sau profesionala, limba trebuie sa fie doar un instrument de comunicare, nu scopul in sine, cum se intimpla pe alocuri (si tin sa ii asigur pe colegii de la Brasov ca nu ma refer „cu tinta” la dinsii; pur si simplu, intimplarea face sa fie cea mai recenta deplasare a mea).

  7. Remarca dura a domnului Loubiere s-a referit la faptul ca domnul director al Bibliotecii Academiei Romane a vorbit in limba engleza si nu in romana la deschiderea conferintei.

    Anul acesta calitatea lucrarilor a crescut si comunicarile sustinute in sesiunile plenare au fost cu adevarat interesante. Din pacate, vechea problema din trecut a chiulangiilor conferintei, inscrisi in program si cu materiale publicate in volum, a revenit. Nu se respecta programul, ceea ce ma deranjeaza enorm. Sigur, selectia mai riguroasa este solutia. Exista conferinte in Romania care limiteaza numarul lucrarilor. Poate este bun si un angajament prin care cei inscrisi in program confirma participarea la lucrari. In cazul in care nu pot fi prezenti, sa opteze pentru sesiunea de postere. Dincolo de toate acestea, esential este sa isi faca fiecare treaba cu profesionalism si sa participe doar cei care au lucrari interesante, documentate, pentru care au muncit.

    Privitor la limba comunicarilor conferintei, colegele mele de la Biblioteca Judeteana Brasov s-au straduit sa asigure o versiunea in power point in limbile romana si franceza la sesiunea plenara de dimineata, care a rulat in paralel cu slide-urile invitatilor de pe cadranul central. Adevarat ca ecranele pentru variantele in romana si franceza au fost plasate prea jos. Este loc si de mai bine. Ar fi bine sa existe instalatie de traducere simultana si angajati traducatori profesionisti, asa cum Consiliul Judetean Brasov dispune de o asemenea instalatie.

    O ultima observatie se refera la faptul ca au lipsit intrebarile, comentariile si discutiile. Cu unele exceptii, inclusiv la sesiunea pe care am moderat-o unde participantii si publicul si-au depasit bariera psihica si chiar lingvistica. Chestiunea este de atitudine, trebuie cultivat acest spirit al curiozitatii intelectuale, incurajat chiar de moderator. Lipsa discutiilor greveaza asupra calitatii unei conferinte.

    • Spuneam la finele primului comentariu ca discutia despre Philippe Loubiere este de alta natura. Am preferat sa ma mentin pe linia abordarii “pedagogice” a reuniunii profesionale – a-i ajuta pe oameni sa stapineasca la un nivel profesionist comunicarea stiintifica in limba noastra si sa folosim adecvat limba straina, doar ca pe un instrument util. Am facut-o deliberat, pentru ca aspectul strict profesional e mai important pentru biblioteconomia romaneasca decit cel politic; politica ma poate impinge foarte usor in zona contestabilului, dar, se pare ca “diplomatia” nu e de mine… colegii nu-si spun parerea. In fine… interventia lui Philippe Loubiere comporta mai multe paliere. El vine din Franta, de la Universitatea Paris – III, este un bun cunoscator al culturii romane, face parte dintr-o asociatie de traducatori ai literaturii noastre in franceza, vine des pe la noi si ne este prieten. Face parte insa, si dintr-o asociatie de aparare si promovare a limbii si culturii franceze, din partea careia a si venit la Brasov. Se stie ca Franta duce o politica sistematica, internationala de promovare a francofoniei, Academia Nationala a Frantei are chiar o sectie specializata de aparare a culturii franceze, cunoastem si noi tot felul de asociatii francofone. La BIBLIO, Philippe Loubiere si-a rostit comunicarea in franceza, dar la un punct s-a oprit si a spus, intr-o romana perfecta, ceea ce a rezumat Ruxandra, dupa care si-a continuat excursul in franceza. Prin urmare, poate ca omul si-a indeplinit misiunea lui de francez, aruncind o sageata in contra limbii engleze. Mai important mi se pare insa palierul cultural al chestiunii: Phillipe Loubiere este si un promotor al culturii romane, prin traducerile pe care le face; cu Franta – in general – avem legaturi culturale trainice si vechi. Ca sa ramin strict in domeniul nostru, Biblioteca Nationala a Frantei are o sectie consistenta de carte romaneasca, la care lucreaza o echipa de buni specialisti plecati din tara in decursul timpului: Monica Breazu, Rodica Paleologu, Doina si Stefan Lemny… Din pacate, nu prea ii invitam la intilnirile noastre; singurii care pastreaza legatura cu dinsii sint bibliotecarii din sistemul public. Dl. Florin Rotaru de la Biblioteca Metropolitana ii aduce sistematic acasa, Rodica Paleologu, noua sefa a sectiei, a fost Conferinta Nationala de la Suceava… Ca sa revin, si din acest ultim punct de vedere, Phillipe Loubiere a avut dreptate sa il admonesteze pe dl. Filip, din cauza ca exista uzante protocolare in materie de reprezentare culturala. Cu siguranta, domniei sale asa i s-a cerut sa vorbeasca, iar intelectualul Florin Filip se exprima foarte bine si in franceza, poate si in alta limba. Doamna Frincu are si dinsa dreptate: in pauzele de cafea ne facem prieteni si construim relatii. La Viena, Atena sau New York folosesc instrumentul lingvistic sa imi expun lucrarea si sa ma pot intelege. Numai ca la Brasov (sau oriunde in tara), reprezentatul Academiei romane ar fi trebuit sa aiba tactul sa refuze sugestia organizatorilor de a vorbi in engleza si sa-si rosteasca alocutiunea in limba nationala. Nu vreau sa intru in zona “contestabilului”, ma multumesc doar sa zic ca in aceste vremuri tulburi, in care cultura este agresata sistematic in presa, in politica, pe strada, cind noua lege a educatiei are destule prevederi antinationale, si ma opresc aici cu exemplele, macar noi, oamenii cartii si ai scolii sa fim atenti cu prezentul si posteritatea noastra. Nu e prima data cind asist la asemenea scene, cu alti straini si cu alti oficiali. In istorie exista asa numita teorie “a dezvoltarii in spirala”, conform careia lucrurile se repeta ciclic, dar la nivele superioare. Am senzatia ca ne aflam azi intr-o etapa similara celei din a doua parte a secolului XIX, cind se vorbea de adoptarea fara discernamint a “formelor fara fond”. Nu conteaza ce spunem, important e sa fie in engleza! De aceea, subscriu observatiei Ruxandrei Nazare de a folosi mai mult traducerea simultana, pentru ca toata lumea sa comunice mai usor, sa observam lucrurile interesante si sa evitam greseala.

  8. Cred că domnul academician Filip a căzut la mijloc într-o dispută între francofoni şi anglofoni. Domnia Sa a avut politeţea şi modestia să se conformeze condiţiilor impuse de organizatori. Mă întreb dacă domnul Loubiere i-ar mai fi reproşat ceva dacă şi-ar fi susţinut intervenţia în limba franceză în loc de engleză…
    Dacă aş fi în locul organizatorilor, aş stimula cât mai mult feedback-ul post-conferinţă. Se desprind idei interesante, care se pot exploata la următoarele ediţii.

  9. Cateva poze pentru cei care nu au fost la Brasov
    http://www.facebook.com/home.php?#!/album.php?aid=6984&id=100001020335476&ref=pb

    Si o mica filmaret:

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: