Câștigători la CPC Biblionet

Din nou Iașiul reușește să scrie un proiect foarte elaborat, uneori cu exces de detalii irelevante, capabil să câștige seria de concursuri Biblionet. Dacă nu mă înșel este al doilea proiect dedicat memoriei patrimoniale și animației culturale a rușilor lipoveni câștigat la aceste concursuri.  E interesant de văzut prin prisma acestor proiecte cum își reprezintă  cei din biblioteconomia județeană prioritățile biblioteconomice locale și modalitățile prin care pot fi ele satisfăcute. Dacă aș preda la biblioteconomie aș încerca să fac cu studenții un studiu plecând de la aceste proiecte. În ce măsură ele evidențiază o concepție limitată asupra propriei dezvoltări documentare și în ce măsură mijloacele prevăzute pentru a acționa sunt inovatoare sau inoportune?

20 Răspunsuri

  1. Interesant ca vorbesti de studiul proiectelor de la CPC. Din cele trei studente care vara asta fac internship la IREX DC, Meghan Gaherty se va ocupa de analiza potentialului parteneriatelor create de biblioteci in comunitate ca urmare a CPC. Propunerea ei ma face curioasa sa vad in ce masura detaliile de abordare a dezvoltarii documentare dar si comunitare, realitatile zilnice de la noi sunt usor de prins si/sau relevante pentru un astfel de studiu.
    Ii apreciez curajul si mi-ar place sa stiu ca si la noi sunt studenti si profesori atat de curajosi si interesati de bibliotecile si comunitatile noastre…

  2. Am și eu niște întrebări, niște curiozități legitime, zic eu.
    Cine e Marin Pruteanu, în afară de ex-bibliotecar BCU, așa cum, cu generozitate, scrie pe site? Ce experiență are în proiecte comunitare? Ce experiență are în bibliotecile publice din România? Ce experiență în asistența metodică îl recomandă pentru a comenta activitatea bibliotecilor județene la nivel de întreaga țară? În ce măsură comentariile dumnealui evidențiază o concepție limitată asupra propriei dezvoltări (printre altele) și în ce măsură mijloacele prevăzute pentru a acționa sunt inovatoare sau total inoportune?

    • P M este specialist in ”biblioteconomie judeteana”! Dar nu stiu in care judet… cine si-l asuma?
      Ma astept sa citesc si ce ar face daca ar fi presedintele UEFA, sau a Românie, sau a unui Consiliu judetean… Ar fi acelasi lucru ca si parerea privind actiunile pe care le-ar urma daca ar fi profesor de biblioteconomie. Mai e mult pana departe

    • Nu fiţi neliniştiţi biblioteciiesene fiindcă nu sunt nimeni important care să vă pună în pericol prestigiul printre fetele din judeţ şi nici nu va pot lua meritele din lupta caraghioasă şi ineficientă împotriva CJ. Nu e nevoie să vă încălziţi creierul cu cine sunt eu şi nici sa-mi purtaţi de grijă.

      Însă, „pentru informarea dumneavoastră” am să vă răspund. Am terminat istoria cu o teză privind istoria femeilor condusă de controversatul Sorin Antohi, care în facultate era un profesor extraordinar, cel mai bun pe care l-am cunoscut si până acum inegalat. Un extras am publicat în cartea coordonată de Alin Ciupală care se găseşte pe site-ul Univ. Buc. http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ciupala/discursuridesprefemeie.htm

      Am făcut un master în istoria ideilor şi mentalităţilor. Era perioada în care se traduceau şi noi citeam cu pasiune la BCU Bucureşti Foucault, Le Roy Ladurie, Lipovetsky, Derrida, Rusen, Fukuyama, Wallerstein, Bourdieu etc. Pe atunci efectiv locuiam în bibliotecă.

      Am continuat apoi cu 2 ani de studii predoctorale, primul în România unde am făcut o lucrare despre Şcoala Sociologică de la Bucureşti. Am făcut şi o cercetare la Nereju, Pe urmele şcolii sociologice de la Bucureşti, din păcate nu am reuşit să public nimic şi cred ca prin Bucureşti mai am şi acum vreo 10 casete de înregistrări. Iar al doilea an în Elveţia unde am studiat multă etnologie şi sociologie. Lucram deja la Muzeul Satului şi pe atunci mă interesau teme precum disticţia dintre curat şi murdar, pur şi impur în societăţile tradiţionale.

      După aceea am plecat de la Muzeul Satului şi am ajuns la BCU Bucureşti. Spre deosebire de etnologie care era o metodă de cercetare prin care speram eu să mă apropii de autenticitate, biblioteconomia a fost pentru mine ceva foarte relaxant, era ca şi cum cineva mă plătea să-mi exersez un hobby. Am făcut o specializare în biblioteconomie la Univ Bucureşti şi doi ani am tinut un seminar al cursului Dnei Prof. Adina Berciu care tocmai a descoperit acest blog.

      Apoi au venit anii emigraţiei cu problemele pe care poate le voi povesti în altă parte. Aici, la început, am lucrat împreună cu o asociaţie culturală românească reuşind să scoatem mai multe numere dintr-o revistă în al cărei supliment cultural pe care îl creasem s-a publicat Gabriela Toma pe care cred că o cunoaşteţi:
      http://forosinergia.es/documentos/supl_nov_07.pdf
      După care ne-am separat şi acum lucrez pentru periodicul Românul http://www.romanul.eu/

      Mă interesează în acest moment mai mult tema migraţiei şi probabil în perioada următoare de asta am să mă ocup mai mult. Dar, dacă îmi permiteţi, fără să am multă experienţă în domenii ezoterice precum proiecte comunitare, biblioteci publice şi asistenţă metodică am să continui să-mi dau cu părerea şi cu privire la biblioteci. Pentru a încheia cu acelaşi clin d’oeil referenţial cu care am început, „cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă”.

      • Așa, buuun. Și care e experiența biblioteconomică?

      • Tu cred ca vrei să ajungi cel mai ridicol om din biblioteconomia românească.
        Ti-am spus: am făcut un an de specializare la secţia de biblioteconomie a Universităţii din Bucureşti, am lucrat un şir bun de ani în Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti la Dezvoltarea Colecţiilor, am fost secretar al Comisiei Interne de Evaluare a BCU şi secretar al Asociaţiei Bibliotecarilor din România în al cărei proces de reorganizare am fost implicat, am fost implicat ca secretar al asociaţiei în organizarea uneia dintre conferinţele naţionale, am fost intr-un timp unul dintre cei mai activi pe lista profesională biblos, am creat mai multe bloguri de biblioteconomie şi am scris, nu mult, e adevărat, am preferat mediul online, în reviste de specialitate din ţară.

        Mult sau puţin, asta e. Sper să fii satisfăcut. Eu cred că în aceşti 10 ani de când mă dedic studiului biblioteconomiei am reuşit să am o viziune asupra subiectului şi să cunosc destul de bine şi mediul biblioteconomic de la noi cu bune şi cu rele. Şi cred că sunt mai multe lucruri bune decât se crede. De ex cineva îmi spunea că cei de la biblioteca publică din Cluj se plâng de sediul pe care eu îl admiram în poze că e nefuncţional. La care eu am răspuns că nu-şi dau seama ce înseamnă să faci o bibliotecă dintr-un spital de la începutul secolului trecut sau într-o închisoare de femei de acum 3 secole care sunt aici sediile Bibliotecii Publice din Valencia şi respectiv sediul Bibliotecii Valenciene.

      • Chiar mă întrebam, Marin:
        Ce cauţi pe blogul pe care împreună cu dl. Kiss Laszlo l-ai înfiinţat, în 2007?

      • Asta mă întrebam şi eu, ce (mai) caut aici? Şi Claudia e martor că mă întreb de mai multă vreme. Cred că e o formă de a menţine o legătură intelectuală cu ţara, cu nişte oameni care te cunosc, te iau în serios şi pentru care reprezinţi ceva.

        Nu mă deranjează că se întreabă şi cei de la Iaşi care par oameni implicaţi şi cu viitor profesional. Mă deranjează că mă întreabă cu maliţiozitate, ca şi cum ar spune că dacă nu putem argumenta împotriva lui atunci cel puţin îl putem decredibiliza. Acest atac la persoană pe care îl montează ei mi se pare penibil.

      • Două dovezi că ești pe lângă subiectul Iași. Despre restul, e treaba ta, nu-mi pasă. Ăsta a fost și rostul intervențiilor mele, de fiecare dată. Prostește-i, nene, pe alții, dă-le sfaturi altora care îți lasă impresia că ești important. Despre Iași, abține-te însă, că nu cunoști. Așadar:
        1. Dacă ai fi spus despre noi că suntem bețivi, ai fi dovedit că știi ceva-ceva despre realitățile ieșene. Dar curvari, așa cum sugerezi că am fi… Nuuu, chiar ești pe dinafară…
        2. Lupta caraghioasă și ineficientă împotriva CJ-ului s-a dus numai în mintea ta și a Claudiei S., care ne împingeați la acțiuni (pe deplin ridicole, cu traversări de stradă) gen Parcul Bordei. Obiectivul disputelor noastre cu Simirad nu a fost să-l îmbunăm, să-l facem să-și schimbe hotărârea. Ci, fiindcă noi știm cum stă treaba în Iași (iar tu, iarăși nu), unde Simirad și CJ-ul nu pot fi înduplecați în veci, obiectivul disputelor noastre a fost să facem cunoscută situația în care se află Biblioteca, să atragem simpatia opiniei publice, să deschidem ochii comunității că încă o instituție publică (după Filarmonică și Teatru) e pe cale să se închidă. Un pic mai subtil, decât ce se vede și se înțelege din prima, nu?
        P.S.: a) După cum spuneam, irelevant, irelevant. Zero barat. Experiența ta în materie de biblioteci publice nu există.
        b) Eu nu practic atacuri la persoană (se pot revizui toate comentariile mele, nu conțin așa ceva). În primul rând, fiindcă ele sunt apanajul unui individ slab, lipsit de mijloacele disputei intelectuale: retorică, ironie (!), argumentație, paralelisme, analogii etc. (în schimb, le-ai practicat tu, din plin, ceea ce…). Și, în al doilea rând, fiindcă eu nu iau disputele astea în plan personal, nu-mi fac prieteni pe site, nu-mi fac dușmani. De exemplu, schimbul acesta de replici, la fel ca și în cazul Simirad explicat mai sus, nu s-a purtat, din partea mea, pentru a te convinge pe tine de ceva. Nu. Ai prea multe certitudini. Eu l-am continuat pentru auditoriu, cu speranța că, dacă măcar unul din cititorii acestui blog își dă seama de impostura celui de la care primesc sfaturi, atunci războiul e câștigat.

      • Încheiere: N-aș vrea să las impresia că experiența ta zero în bibliotecile publice are vreo importanță absolută în prezenta dispută. Dar, în lipsa argumentelor, ea ar fi fost singura care te-ar fi putut salva.
        Așa, cum n-ai de nici unele, faptul că ți-ai construit propriile jucării (Prolibro și alte bloguri de biblioteconomie) nu demonstrează decât că-ți place să te joci. Atât.

      • Bun, eu nu mai mă pun cu voi care probabil aveţi multă experienţă recunoscută în bibliotecile publice. Chiar, voi reprezentaţi biblioteca sau un sindicat şi cum aţi ajuns să fiţi reprezentanţi, aţi fost aleşi?

        Reamintesc doar de la ce a plecat totul. De la faptul că atât Claudiei cât şi mie ni s-a părut ciudat ca o bibliotecă să acţioneze împotriva Consiliului Judeţean cu un plan secret pe care chipurile noi l-am devoalat şi care era de această natură:

        „Vom completa 1000 de mesaje, in 1000 de plicuri, cu un text gen ”Popescu Ion, cu CI seria .. nr. ………, este utilizatorul Bibliotecii judetene si are nevoie in continuare sa foloseasca biblioteca.” Datele vor fi reale, din baza noastra de date. Cele 1000 de plicuri le vom duce in dimineata zilei de sedinta a CJ, cand este adunata acolo toata presa si le vom ”scapa” in mijlocul holului, pentru a fi filmata scena; vom citi cateva si vom solicita sa fie inregistrate toate. In acelasi timp, utilizatori ai nostri, (10 – 12) cu afise pe care este poza lor si un text imperativ vor aparea si ei, cu ”diverse treburi”, pentru a da interviuri; vor avea povesti de succes, bine inteles. Un numar cat mai mare de colegi, cu alte afise, se vor plimba dintr-o parte in alta prin fata sediului CJ. Pana atunci, vom cauta sa avem interventii cat mai comice si mai scandaloase in interviuri la diverse gazete, chiar de scandal.”

        Eu credeam că biblioteca e o instituţie serioasă şi nu se ocupă cu astfel de prostioare. Dar dacă acestea au succes la Iaşi, bine, fie. Lăsăm la o parte că probabil e ilegal să folosești date personale protejate pentru a face cereri oficiale în numele utilizatorilor. Eram în stare să susţinem chiar şi asta dacă cei de la Iaşi nu începeau cu reproşurile chiar în comentariile la mesajul în care Claudia anunţa că-i susţinem. Plecând de aici mie mi s-a rupt filmul. M-am gândit că e ceva în neregulă cu cei de la Iaşi. Ei ori căutau protagonismul cu orice preţ, ori aveau alte interese pe care noi nu le cunoşteam.

        Am rămas şi mai şocat când am văzut cum se confrunta directorul adjunct al bibliotecii cu preş. CJ sau cum biblioteca difuzează un film pamflet contra aceluiaşi preşedinte:

        http://telem.telem.ro/arhiva/?flv=2010/05/06/scandal

        http://vodpod.com/watch/3635757-ce-au-n-comun-hitler-si-simirad?pod=

        Această strategie de ori ei, ori noi mi s-a părut că poate angaja biblioteca pe un drum periculos din care singura condiţie să iasă ceva bun pentru bibliotecă era să fie schimbat Simirad. Urmaşii lui Ştefan cel Mare erau la luptă. Dar cum le plac frazele celebre ar fi trebuit să ştie că s-au câştigat mai multe bătălii cu un zâmbet decât cu spada. Aceste raporturi instituţionale tensionate erau anormale, violente şi politizate, personalizate. Asta cred că nu e bine. Însă cei de la Iaşi spun că tot ceea ce cred eu este fals şi dăunător pentru lupta lor prin urmare îmi recuză dreptul la opinie.

        Al doilea lucru care i-a supărat este că am spus că proiectul câştigat de ei ( http://www.biblionet.ro/upload/documents/librarie/739/pdf/5775/Tezaur%20lipovenesc.pdf ) mi se pare că ar conţine un exces de lucruri irelevante. Oricine îl poate citi şi să mă confirme sau infirme.

        Am mai spus şi că ne putem chestiona dacă proiectele câştigătoare, toate, nu numai al lor, corespund necesităţilor reale. Şi sugeram că în facultăţi s-ar putea face un studiu fără mari greutăţi deoarece corpusul documentar este disponibil şi poate fi exploatat cu uşurinţă şi cu rezultate interesante.
        Iarăşi nu înţeleg de ce pe cei de la Iaşi chestia asta i-a turbat. Cineva care ştie mai multe poate să lamurească toate acestea într-un mod coerent?

      • N-o să mai răspund dezinformărilor şi minciunilor scrise mai sus. Aşa, tu o poţi ţine la nesfârşit. E clar că nu poţi purta o polemică (intelectuală?!), fiindcă nu ai uneltele necesare (argumente, logică, frază, verb, ironie, sarcasm etc.) Tot ce faci e să compromiți discuţiile prin jicniri (l-ai numit pe Mihai Grinea fanfaron, aşa, din prima) prin tot felul de calomnii colaterale (daa! ca șef de sindicat te aleg membrii!), minciuni prin omisiune (ce ai citat tu acolo este o acțiune care nu a mai avut loc şi doar a fost luată în considerare, cândva, ca o variantă), mârşăvii (spui că proiectul e plin de date irelevante, dar, uiţi, ups!, să le numeşti; brava, istoric!).
        La fel de clar pentru mine însă este şi că ţi-e dor de vremurile alea în care blogăreala era o chestie între tovarăși, o ocupațiune cu care vă simțeați şi voi bine, confirmându-vă unul altuia nesiguranţele, neliniştile. Numai că ştii ceva? Nu e încă prea târziu să recuperezi acele vremuri. Eu n-am să te mai deranjez în veac. Doar nu mai vorbi despre Iaşi, tu şi cu Claudia S., pentru că, inventariind articolelor şi comentariile voastre, se poate lesne demonstra că aţi făcut-o de fiecare dată cu rea credinţă şi o maliţiozitate de puştan fugărit de părinţi în casă.
        OK? Acum simţi că îţi capeţi, încet-încet, jucăria înapoi. Hai, nu mai plânge. Doar eşti băiat mare.

      • Păi și nu e fanfaron? Oameni care l-au cunoscut și în care am încredere spun că ar fi.

        Uite ce ne scrie cineva care i-a cerut „asistență metodică” domnului în cauză: „lui Grinea i-am cerut ajutor in diverse contexte si m-a facut sa ma simt ca cel mai mare dusman al universului si mai incompetent om de pe planeta. Avand in vedere vechimea lui, cerusem niste sfaturi profesionale , ghinionul meu, am ajuns sa cred ca eu am o problema”

        Iar presa scrie:
        „Catalin Bordeianu – directorul vostru adică – a demarat o ancheta in randul angajatilor, cerandu-le sa semneze o declaratie cum ca nu au facut niciodata teme cu fiica sa, asa cum era acuzat. Angajatii au semnat ca nu au facut temele in contextul in care, daca ar fi refuzat, ar fi putut avea de suferit repercusiuni din partea conducerii bibliotecii judetene.
        (…)
        Mihai Grinea, angajat sef de serviciu la Biblioteca Asachi, a fost desemnat de Bordeianu sa coordoneze ancheta, pentru a afla sursa care lansat acuzatiile la adresa domniei sale, prezentate in cotidianul BUNA ZIUA IASI. Bordeianu mai este acuzat de faptul ca foloseste angajati ai bibliotecii in interes personal, punandu-i sa redacteze carti, sa faca traduceri, pe care apoi le semneaza cu numele sau.”
        http://www.bzi.ro/ancheta-ceausista-la-biblioteca-asachi-111156

      • Adică tu citezi un tabloid și o bârfă ca fiind două surse credibile. Doamne, dar lecturile tale chiar sunt ciur. Mai mult, spui, în stilul cel mai stalinist cu putință, așa, de parcă ți-ai fi dat licența cu un turnător la Securitate, oameni care l-au cunoscut spun că ar fi într-un anume fel. Ce carieră mișto ai fi făcut acum vreo 30 de ani. Se vede că regreți.
        Și pentru a pune capăt discuțiilor definitiv, am să închei cu ceea ce trebuia să fie începutul, cu o dedicație, care însumează articolul tău jalnic și comentariile josnice. Pentru tine, Marin Pruteanu, individul care nu se simte bine în pielea lui, care nu e nici bibliotecar, dar se visează profesor universitar, care nu e nimic, dar ce multe lucruri ar face el dacă ar fi ceva.
        Scouting For Girls – I Wish I Was James Bond. Dac-aș fi James Bond, să sărut toate fetele. Măcar pentru o zi. […] Am vrut să fiu în locul tău, am vrut să fiu ca tine, am vrut să altcineva…

      • Din păcate Kant nu a scris nimic despre Mihail Grinea.

        Mulțumesc de dedicație. Ați văzut că v-am făcut și eu una.

  3. Observ că ne întoarcem, sub o altă formă, la celebra întrebare „cine sunteţi şi ce-aţi făcut în ultimii cinci ani”… Ce – sau cine – ar trebui să fie Marian Pruteanu, în afară de un „ex-bibliotecar BCU” şi un om pasionat de profesie ca să aibă dreptul la un punct de vedere (care, de altminteri, poate fi pus la îndoială, contestat, combătut etc.)?

    • Nu. Nu e, într-o formă sau alta, întrebarea cine sunteți și ce ați făcut în ultimii cinci ani (de altfel, aceasta se referea la trecutul politic, fapt care n-a intrat și nici nu putea să intre vreo clipă în discuție). E o întrebare legitimă, care își face loc în orice altă profesie, numai în cea de bibliotecar, văd că nu. Aici aflu, cu tot mai puțină stupoare, că experiența poate fi compensată cu pasiunea pentru o profesie nepracticată de cine-știe câți ani.
      Ca și cum pasiunea unui absolvent de medicină ar compensa lipsa sa de experiență în calitate de chirurg, iar specializarea de ginecolog ar avea vreo relevanță în meseria de pediatru.

      • Nu stiu de ce am senzatia ca mereu uitam un aspect: ProLibro a fost si a ramas un „Blog independent de biblioteconomie”. Functioneaza pe baza de voluntariat, pe o platforma gratuita. Nu este nici instanta suprema, nici „Colegiul medicilor”. Nu este decat un loc unde oamenii dornici (din profesie sau din profesii conexe) expun pareri (civilizat) si argumenteaza (civilizat). Sau poate ma insel eu! Nici la mine nu mai scrie pe contract „bibliotecar”. Mergand pe logica asta ar trebui sa nu mai emit nicio parere pana nu ma reintegrez „cu acte”, nu?

      • Poate ar trebui să monitorizezi părerile și argumentația domnului Marin Pruteanu. El tot îi dă cu fetele din județ și fanfaronii care, cică, am fi noi.
        Eu tot ce am discutat a fost pe argumente, am dat citate, când a fost cazul (așa cum face un istoric, nu?), nu am inclus nici măcar un singur cuvânt obscen, nu am făcut nicio aluzie deplasată.
        Cât despre faptul dacă pe cartea ta de muncă mai scrie sau nu bibliotecar, nu e cazul să întrebi. Pe tine te recomandă munca, articolele, argumentele (civilizate) invocate în discuții.
        În cazul lui Marin Pruteanu, când niciunul dintre cele de mai sus nu sunt valabile, întrebarea mea era retorică.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: