Considerat cel mai bun clip anti-plagiat

Cei de la Universitatea din Bergen au facut un clip dragut pentru cei care se gandesc doar la copy-paste. Vezi mai jos link-ul:

http://tinyurl.com/3xp3r26

Vizionare placuta

Anunțuri

3 Răspunsuri

  1. Nice!

  2. Fie, e un joc de cuvinte/sunete facil, dar m-a amuzat… E atât de cald, cald, cald…

    Clipul mi se pare drăguţ… şi necesar, în vremurile noastre când plagiatul e la ordinea zilei. Poanta finală îl salvează de ultimele dâre de didacticism.

    Deşi (sau poate tocmai de aceea) pe de o parte, apărarea drepturilor de autor a atins cote ce uneori frizează preţiozitatea, pe de altă parte, s-ar putea spune că toată lumea plagiază (voluntar sau involuntar).

    Unii o fac cu rea credinţă, alţii habar nu au cum se face o citare. Deşi bibliotecarii ar trebui să ştie şi chiar să îndrume, nici ei nu stau prea bine la capitolul citări. Se poate vedea din felul în care arată multe articole profesionale. Dacă nu are trimiteri, sunt poate basme…

    Dar se întâmplă şi la case mai mari. Am văzut lucrări de doctorat cu trimiterile varză.

    Sursele care să înveţe o citare corectă sunt destul de greu de găsit. De aici variaţii în citarea operelor (nu mai pomenesc de inexactităţi).
    Nu e la îndemâna oricui să navigheze cu bine printre atâţia
    idem
    ibidem
    op. cit.
    apud
    cf.
    v. şi…

    Îndrăzneşte cineva?

    Cam ce pretenţii de originalitate putem emite ca făpturi create după chip şi asemănare.

    • 1. Ceea ce spui mă face să-mi aduc aminte de a doua cea mai bizară solicitare din scurta-mi carieră de bibliotecar la Colecţii speciale. (Prima nu pot să o povestesc din motive de confidenţialitate profesională.) Totodată îmi cer iertare celor care cunosc întâmplarea, deoarece mă tem că am mai povestit-o pe aici.

      Deci, vine într-o zi un tânăr, împreună cu mama lui, şi, după introducerea de rigoare, îmi solicită să-i dau nişte note de subsol. Sigur, că nu am înţeles mare lucru. Mai precis, am crezut că nu înţeleg bine ce spune şi l-am rugat să fie mai explicit.

      Mi-a spus că şi-a terminat lucrarea de licenţă şi a dus-o la profesorul îndrumător, iar acesta i-a spus că lucrării îi lipsesc notele de subsol. Nu ştiu ce îşi închipuia că sunt notele de subsol, de mi le cerea mie. În fine, discuţia a fost mai lungă, am văzut şi lucrarea şi, încet-încet, m-am dumirit că i se reproşează absenţa trimiterilor. Nu avea nici urmă de citat, nu avea trimiteri… nimic.

      I-am explicat, cât am putut de bine, metoda de lucru cu citatele şi trimiterile. I-am sugerat să-şi citească cu atenţie lucrarea şi, unde îşi aduce aminte că a împrumutat ideea, să pună o cifră mică-micuţă, să meargă la sursa menţionată în bibliografia finală, să identifice paginile şi, la subsolul paginii din lucrarea de licenţă, sub aceeaşi cifră micuţă-micuţă, să o citeze. Pentru orice eventualitate, i-am spus şi care sunt elementele trimiterii şi ordinea lor (după ştiinţa mea, pentru că există o varietate de abordări). Ce mai şi putea face în pragul licenţei? Sigur că la citatele biblice era mai simplu, acolo indicase capitolele şi versetele şi le putea trece la subsol (da, despre facultatea de teologie era vorba).

      Nu am vrut să-i spun că, la urma urmei, raportat la interesul manifestat de îndrumător, putea pune, ici-colo, la întâmplare, cam câte 2-3 cifre pe pagină şi să indice ceva din bibliografie, că sunt sigură că, oricum, nu va verifica nimeni niciodată. Deşi sunt convinsă că judecata mea era îndreptăţită, mi-a fost ruşine să devin complice aşa ceva.

      S-ar putea obiecta că există precedentul Borges la trimiteri fictive, dar acolo e artă, iar aici nu era cazul :).

      2. În legătură cu materialele fără trimiteri, „basmele” cum le numeşti tu, uite ce am păţit. Am scris odată un material, Subiectivitatea clasificatorului. Erau auto-observaţii personale asupra punctelor sensibile în clasificare. Lucrarea a mers la un simpozion. Deoarece urma să se editeze un volum cu lucrările, mi s-a transmis că ar trebui să pun o bibliografie finală. Am înţeles ideea, că fără bibligrafie, nu are faţă de material profesional, dar mi-a fost destul de dificil. Sigur că am început cu ediţiile CZU… Asta e!

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: