Digitizarea – o prioritate în România?

Biblioteca Județeana „Octavian Goga” Cluj, coordonator în România pentru proiectul Europeana Local, i-a invitat pe cei interesați în proiecte de digitizare să își împărtășească experiențele și să încerce să găsească un răspuns la întrebarea Digitizarea – o prioritate pentru instituţiile culturale în secolul 21? Pe  15 și 16 Iunie au fost la Cluj reprezentanții instituțiilor participante în proiectul Europeana Local România dar și biblioteci publice, unversitare și cea națională, care au deja dacă nu o colecție digitală, măcar un interes în a avea una. Învitati speciali au fost Lizzy Komen, reprezentanta Europeana Local, și Diana Lupușor de la Biblioteca Națională a Republicii Moldova.

Atelierul tehnic din prima zi a permis celor implicați în proiect să își împărtășească practicile bune și mai puțin bune și să învețe unii de la alții.  Prezentările și întâlnirea din cea de-a doua zi au reușit să închege o discuție utilă și necesară între cei care au experiențe de digitalizare și cei care vor să înceapă pe acest drum. Este pentru prima oară când particip la o conferință organizată de bibliotecari din România și am fost impresionată de modul sincer și deschis în care a fost abordată această temă a digitizării.

Dacă  în planuri și pe hârtiile de la comisii, ministere stăm bine, în biblioteci situația este, așa cum ne-am obișnuit, grea. Colegii nostri, în cea mai mare parte, nu s-au ascuns după deget ci au spus ce știu, ce nu știu, ce au greșit, ce le-a ieșit. Până vor apărea pe net prezentările de la conferință am să vă spun mai jos câte ceva din ce am reținut. Îi rog pe ceilalți participanți să mă corecteze acolo unde e cazul și să mă completeze.

Am aflat la Cluj despre câteva echipamente și s-a discutat despre softul utilizat în astfel de proiecte. De exemplu: EuropeanaLocal din România și Moldavica de la BNRM folosesc Greenstone*  (pentru traducerea căruia i s-au adresat calde mulțumiri lui Nicolaie Constantinescu kosson.ro);  BCU Cluj folosește  DSpace* pe care-l recomandă și pentru care caută traducători în română iar BCU Timișoara folosește ALEPH Digital Asset Management.

Am mai aflat că metadata documentelor digitale creeaza probleme mari bibliotecilor, însă, până la încheierea conferinței, au fost cel puțin trei colegi care s-au oferit să împărtășească din experiență lor colegilor doritori.

Am mai văzut că acolo unde există colecții digitale în biblioteci asta înseamnă că cineva de la informatizare din bibliotecă este pasionat(ă) de ceea ce face și de munca în bibliotecă și se apucă (adeseori plusând cu propriul timp liber) să învețe ce presupune o bibliotecă digitală SAU că există  prieteni ai bibliotecii care au deja cunoștințe tehnice foarte bune (din care câștigă bani buni în alte părți) și fac ceva ce seamănă cu  voluntariatul pentru a ajuta biblioteca.

Dacă știți doar de bibliotecari care așteaptă să se facă ora de plecat acasă, trebuia să fi venit la Cluj zilele acestea să vă întâlniți cu bibliotecari dedicați care, atunci când proiectul și munca le-o cer, stau până noapte târziu și chiar în wekenduri ca să lucreze pentru  bibliotecile lor.

Proiectele de digitizare aduc împreună și încurajează colaborarea între instituții care din motive de „de cine țin” reușesc rar să lucreze împreună. Astfel avem Arhivele Naționale (Direcția Cluj), Centrul Județean pentru Promovarea și Conservarea Culturii Tradiționale Cluj  contribuind alături de biblioteci județene la Europeana Local sau  Biblioteca Județeană și cea Universitară din Brașov  lucrând  împreună în mai multe proiecte.

Deși avem colecții digitale începute, cadrul legal, cum anume legile care protejează drepturile de autor pot fi puse și în slujba educației și a liberei circulații a informației nu sunt teme  clare, bine documentate sau înțelese în bibliotecile noastre.

La încheierea întâlnirii domnul director de la Biblioteca Județeană din Covasna a întrebat cine este publicul acestor colecții digitale. În graba de a reduce handicapul existent la nivelul colecțiilor digitale între noi și lumea dezvoltată, se pare că nu avem timp acum să ne gândim și să răspundem unei astfel de întrebări. Să sperăm însă că la o viitoare ediție a conferinței sau poate în cadrul asociațiilor profesionale vor avea loc dicuții și pe această temă.

* A se remarca faptul că bibliotecile noastre folosesc soluțiile soft Open Source!

Reclame

Biblioteca digitală internaţională pentru copii

Am scris despre proiectul International Children Digital Library (ICDL) acum mai bine de doi ani. Am anunţat apoi apariţia primelor cărţi traduse în română. Între timp la filiala Sud a bibliotecii judeţene Vrancea, a fost implementat proiectul „Biblioteca de cartier – spaţiu de educare comunitară”, proiect câştigător CPC, în cadrul căruia copiii au tradus în română două cărţi din această bibliotecă.

Zilele acestea, mirarea mea legată de cât de interesant este designul acestei biblioteci, a primit unele răspunsuri. Doamna profesor Allison Druin de la Universitatea din Maryland este director al Laboratorului pentru interacţiunea om-calculator (Human-Computer Interaction Lab)  dar şi cea care a condus designul acestei biblioteci. Ea  a ţinut o prezentare despre cercetările pe care le face legate de cum caută, accesează şi folosesc copiii informaţia şi a petrecut puţin timp discutând cu studenţii despre ce înseamnă a face design de pagini web şi de sisteme de căutare pentru copii.

Pentru a se ajunge la interfaţa folosită de ICDL s-au făcut numeroase  studii şi cercetări atât la nivel local în SUA cât şi în alte ţări unde biblioteca are parteneri. Designul acestei biblioteci arată aşa nu pentru a fi mai „cool” ci pentru a-i ajuta pe copii să caute ceea ce li se pare lor interesant. Ideea celor care lucreaza cu doamna Druin este că atunci când te apuci să faci ceva online trebuie să investeşti timp serios pentru a gândi cum să arate produsul final şi ce funcţionalităţi să aibă. Această investiţie este răsplătită în timp printr-o satisfacţie mai mare a publicului utilizator.

Cercetătorii  sunt interesaţi să înţelegă ce vor copiii, ce îi interesează pe ei şi pentru a face asta cât mai bine  ei cred că e necesat să  îi implice activ pe copii în procesul de design. Un rezultat în acest sens ar fi că, pe un astfel de portal pentru copii, informaţiile legate de oricare serviciu oferit ar trebui să poată fi accesat în cel puţin trei feluri diferite.

Metodele de cercetare folosite în design sunt aceleaşi  indiferent  de limba vorbită sau de cultura utilizatorilor. Rezultatele care se obţin folsind anumite metode într-un anumit context cultural nu ar trebui însă copiate în alte contexte ci regândite pe baza cerinţelor publicului.

Din păcate, la nivelul ştiinţele informării, mai avem mult până să putem spune că ştim şi înţelegem ce fac copiii noştri la calculator sau pe internet. Dar poate nu ar fi rău să începem colaborând cu un proiect deja existent. Pentru ca cei mici din România să poată savura cele peste 4000 de cărţi din ICDL am putea să ajutăm traducând în română cărţile deja existente în colecţie sau contribuind cu cărţi româneşti pentru copii  (dacă deţinătorul drepturilor de autor e de acord cu apariţia cărţii în bibliotecă).

Biblioteca culturii aromâne

În speranţa unui an bun pentru noi toti: bibliotecari şi cititori, m-am gândit să vă propun ca prim subiect de discuţie pe blog în 2010, un proiect de suflet,  necesar şi bine făcut.

Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne www.proiectavdhela.ro este realizat de asociaţia Predania în conformitate cu toate principiile libertăţii de acces la informaţieLansarea proiectului a avut loc la sfârşitul lui noiembrie. El este realizat prin voluntariat.

[Sursa www.proiectavdhela.ro/foto/a15.jpg]

Biblioteca cuprinde materiale digitalizate  care fac parte din tezaurul public naţional după cum se exprimă cei de la Avdhela.  Găsim aici publicate texte, biografii, interviuri care vorbesc despre această cultură  din domenii ca etnologie, istorie, spiritualitate, lingvistica, literatură.  Pagina de media cuprinde deocamdată doar câteva imagini realizate de fraţi Manakia.

După cum spuneam acest proiect este necesar deoarece cultura aromână ar foarte puţine şi răsfirate dovezi ale existenţei ei.  Şi, după cum spune şi Irina Nicolau în lucrările din această bibliotecă, „cine omite să vorbească despre sine rămâne în istorie prin ceea ce găsesc alţii de cuviinţă să consemneze.”

Carte – România – Europa

De pe www.bmms.ro (via blogul celor de la ABR Arges)

Simpozionul Internaţional Cartea – România – Europa, dedicat aniversării a 550 de ani de la prima atestare documentară a denumirii oraşului Bucureşti este organizat de Biblioteca Metropolitană Bucureşti şi Biblioteca Centrală Universitară Carol I, sub înaltul patronaj al Academiei Române şi al Primăriei Municipiului Bucureşti.

Lucrările Simpozionului se desfăşoară în perioada 20-24 septembrie. Deschiderea festivă a Simpozionului va avea loc în 20 septembrie, orele 10, în aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I ; comunicările sunt susţinute în cadrul a patru secţiuni:

  1. Istoria şi civilizaţia cǎrţii;
  2. Biblioteconomie şi ştiinţele informării; Tema secţiunii : Bibliotecile şi societatea modernă.
  3. Europa şi Orientul; Tema secţiunii: Mituri şi ritualuri.
  4. Latinitatea orientală; Tema secţiunii: Cultură şi civilizaţie sud-est europeană

Ca o surpriză din partea Metropolitanei primele câteva sute de lucrări din DACOROMANICA – Biblioteca Digitală a României sunt disponibile la adresa http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/.

Maşina expresso de (Euro)cărţi via Google Books

Ideea nu e nouă şi afaceri de acest gen au apărut deja pe piaţă. Cărţile aflate în domeniul public scanate de către Google sunt accesibile online în Statele Unite. Cei care nu pot să le citească online şi vor să ţină în mână o carte din hârtie pot să îşi tipărească singuri cartea. În afara de preţul maşinăriei prezentate costul (pe piaţa americană) pentru astfel de cărţi este de 1 dolar pentru 100 de pagini printate.

Acest film are jn mod clar aerul unei reclame însă e o reclamă din care putem vedea cum un manager de la Google Books pomeneşte de biblioteci şi cum pot ele beneficia de pe urma proiectului Google. Şi aici ca mai peste tot atunci când e vorba de bani poveştile sunt mai complicate, interesele mai ascuţite şi strategiile bine puse la punct. Oricum, până una alta Europa se grăbeşte să nu piardă trenul digitizării în partenerian privat-public. Viviane Reding, Comisarul European pentru Societatea Informaţională şi Media împreună cu Charlie McCreevy, Comisarul European pentru Piaţa Internă şi Servicii au declarat la începutul lui septembrie jn timpul discuţiilor cu cei de la Google (dar nu numai):

„Europa se află în faţă unei încercări serioase din punct de vedere cultural şi economic: numai 1% din căţile din Bibliotecile Naţionale din Europa au fost digitizate până acum şi asta face să avem o sarcină dificilă de rezolvat dar, în acelaşi timp ne deschide noi oportunităţi culturale şi de piaţă. O înţelegere mai bună a intereselor implicate poate ajuta Comisia să definească o adevărată soluţie Europeană care să fie în interesul consumatorilor europeni. Noi credem că astfel de soluţii europene ar trebui să aducă o gură de aer proaspăt peste această problemă şi ar putea să dea fiecărui cetăţean conectat la internet acces la milioane de cărţi care astăzi stau ascunse pe rafturi prăfuite. ”

După acceptarea nevoii de parteneri privaţi în procesul de digitizare Comisarii vorbesc şi de dreptul de autor.

„Este cadrul european al drepturilor de autor suficient de modern când vine vorba de digitizarea lucrărilor „orfane” şi a celor care nu se mai tipăresc? Aceste cărţi constituie o mare majoritate în colecţiile bibliotecilor europene (aproximativ 90%). Noi credem că aceste cărţi trebuie recuperate şi făcute să trăiască din nou.”
[sursa in engleza; mai multe despre această declaraţie pe Kosson]

Una dintre obiecţiile mele este că, în acest discurs şi în piaţa digitală, Google nu are concurenţă ceea ce dă naştere unui monopol de toată frumuseţea. Dar ce mai contează un monopol când e vorba de salvarea culturii europene?

Storybird – unealtă de spus poveşti

Deşi lansat de puţin timp Storybird – pasărea cu poveşti – începe să ciripească.

Unealta aceasta online de spus poveşti vrea să te ajute să faci şi să spui poveşti împreună cu cei dragi. Aici ţi se pune la dispoziţie o colecţie impresionantă de ilustraţii. Pornind de la ele poţi sa lucrezi la o poveste a ta sau a voastra :). Tot acolo ai acces la poveştile publicate de alţi utilizatori. Ele alcătuiesc, aşa cum ne spun cei de la Storybird, o bibliotecă publică.

Storybird poate fi întrebuinţat în multe feluri inclusiv pentru programe în biblioteci, programe care se pot adresa cititorilor de diferite vârste: de la preşcolari la bunici.

Ca exemplificare puteţi vedea o „poveste” despre numărat pentru cei mici scrisă în română şi engleză. Nu e cine ştie ce dar am lucrat în familie şi chiar ne-am simţit foarte bine făcând-o.

Dacă aveţi idei de poveşti sau programe şi vreţi să colaborăm daţi mesaj.

Spor la poveşti!

Paulo Coelho 2.0

Eu am început să folosesc Twitter-ul destul de recent. Ideea de a transmite mesaje scurte prietenilor  cu care deja corespondez pe email nu mi s-a părut foarte interesantă. La ALA Chicago, încurajată de alţi participanţi, am început să trimit  mesaje şi  să „urmăresc” mesajele altor oameni interesanţi care, spre uimirea mea, aveau deja cont pe Twitter.  Printre mesaje am văzut într-o zi un îndemn de-al lui Pablo Coelho, retransmis de cineva,  de a contribui la un forum de poezie. Mi s-a părut interesant şi am mers pe fir. Mare mi-a fost uimirea când am văzut că scriitorul nu numai că vorbeşte cu cititorii de pretutindeni dar are pe  blogul lui forumuri săptămânale pe diferite teme, are un cont pe  Twitter unde postează zilnic mesaje şi un canal video pe youtube.

Nu am auzit de foarte mulţi scriitori care să fie atât de prezenţi şi interactivi pe Internet. Coelho m-a uimit însă prin prezenţă şi mai ales prin faptul că încurajează atât de mult interacţiunea publicului.

Aveam să aflu ieri, de ziua de naştere a scriitorului, încă un lucru.  Sutele de mesaje şi urări primite din partea publicului au fost răsplătite într-un mod foarte interesant. Iată mesajul care însoţeşte cadoul scriitorului.

Dragi Cititori,

Mai jos găsiţi câteva cărţi care sunt disponibile doar pe internet.

Nu intenţionez să vând drepturile de autor editurilor în următorii doi ani.

Aceste cărţi pot fi descărcate gratis în format PDF. Daţi click pe coperţile titlurilor dorite!

Cu dragoste, 
Paulo

Trei titluri ale autorului sunt acum disponibile gratuit în mai multe limbi şi în mai multe formate pentru cititoare electronice.  Deşi aceste texte (cel puţin varianta în engleză a lor) au circulat pe net de ceva vreme mi se pare remarcabil că ele se găsesc reunite pe blogul autorului şi au primit încuviinţarea să circule libere.  Poveştile vă aşteaptă.

Dacă aveţi şi voi poveşti frumoase şi vreţi să le împartăşiţi Coelho vă invită să le spuneţi pe forumul lui.