La unele biblioteci

Un proiect la școală te învață multe…chiar și cum e „de așteptat” sa fie bibliotecarul.

Trist … și nu din vina copiilor.

Anunțuri

Cine poate fi bibliotecar în România?

Text trimis de Antonia Ioan, noua noastra colaboratoare.

Dacă tot s-a scris despre admiterea la biblioteconomie şi mă întrebam, retoric, de ce am face o asemenea facultate, poate merită văzut şi un posibil răspuns la întrebarea de mai sus. Teoretic vorbind (că practic s-ar putea să nu se mai facă angajări o bună perioadă, ba chiar ne temem reduceri), în bibliotecile publice din România absolut oricine poate fi bibliotecar. Singura condiţie serioasă este să aibă drept de muncă.

Conform situaţiei de fapt, se poate uşor vedea că poate avea orice fel de studii, de la medii până la superioare, în absolut orice profil, poate avea orice vechime, de la debutant în câmpul muncii până la pensionar reactivat (sigur, că mai nou, chestia cu pensionarii a căzut), orice experienţă în domeniu.

A, desigur că trebuie să îndeplinească condiţiile solicitate de angajator şi să reuşească la concursul pentru ocuparea postului. Aici sunt, însă, câteva mari enigme:

1. Stabilirea condiţiilor după criterii inaccesibile muritorilor de rând (am văzut condiţii a căror îndeplinire, prin intersectare, ducea, fără echivoc, la o mulţime cu un singur element – umanistic spus, profilul era atât de recognoscibil încât ar fi fost superfluuu să se pună şi condiţia, singura care lipsea, de altfel: „şi să-l cheme Stan Popescu”;

2. „Discreţia” cu care se face publicitatea: afişajul în locuri mai puţin călcate (pe dosul uşii, sub preşul de la intrare etc.) este de departe preferat anunţului cu litere de-o şchioapă în presă;

3. Ce verifică concursurile de ocupare a postului de bibliotecar? Memoria, cultura, ortografia, vaccinările la zi? Mister! Totul este la mâna angajatorului (lucru firesc numai până la un punct, dat fiind faptul că e vorba de instituţii bugetare, iar statul se numeşte România);

4. De ce nu e condiţie obligatorie învăţământul de profil? Ei, aici lucrurile sunt foarte încurcate…

Desfiinţarea învăţământului biblioteconomic, în 1974, a fost o lovitură grea, ale cărei urmări se simt până în zilele noastre. Încerc să-mi închipui interiorul întunecat al minţii care a zămislit ideea, şi nu pot. Drept urmare, în 1990, eram singura ţară din Europa fără învăţământ biblioteconomic, spune Mircea Regneală în Revista 22: Colapsul bibliotecilor româneşti http://www.revista22.ro/colapsul-bibliotecilor-romanesti-949.html şi Care mai e rostul bibliotecarului? http://www.revista22.ro/care-mai-e-rostul-bibliotecarului-2671.html. În acele condiţii, era firesc să angajezi personal cu altfel de studii, că nu aveai încotro. Dar, după ce s-a reînfiinţat învăţământul biblioteconomic, ar fi însemnat o mână de ajutor la consolidarea lui, impunerea unui privilegiu la angajarea în biblioteci. Aici am, totuşi, nişte mari semne de întrebare. Poate că problema recrutării personalului din biblioteci e mult mai spinoasă. Altfel, cum s-ar putea explica faptul că, la bulgari, de exemplu, unde a existat întotdeauna un formidabil învăţământ biblioteconomic, „la începutul anilor 1990, mai puţin de 30% din personalul care muncea în bibliotecile bulgare era calificat” (Iulia Savova – Formarea profesională în Bulgaria, în Buletinul bibliotecilor din Franţa, nr. 1/2008 http://www.bmms.ro/continut/xhtml/ro/BBF_online/Formarea_profesionala_in_bulgaria_2.html)

Rezumând: la noi, orice om, cu orice studii, cu orice vechime, se prezintă la un concurs (uneori destul de bizar dpdv al cerinţelor), după care, gata, e pus să lucreze în bibliotecă. Sigur că, în următorii ani, face două module de pregătire a cca. 14 zile fiecare şi primeşte şi un atestat. Mai există vreo profesie ce presupune studii superioare, care se poate face prin simpla prezentare la un examen stupid? Eu nu cred. Poţi să devii medic, inginer, profesor, economist în acest fel? Chiar dacă, prin absurd, ar zice cineva „da”, legea nu-ţi permite. De aceea am vrut să intitulez materialul ăsta, pe rând, Bibliotecar – cea mai accesibilă meserie din lume, România – Paradisul bibliotecarilor şi Bibliotecarul – omul fără însuşiri, dar în fond, lucrurile sunt parcă prea triste.

Mici concluzii: Poţi lua orice om de pe stradă să-l faci bibliotecar, nu trebuie să ştii mai nimic ca să lucrezi într-o bibliotecă, meseria se transmite cutumiar de la „maestru” la „ucenic”. De aici începe percepţia profesiei de bibliotecar, iar această situaţie nu ne ajută de loc la capitolul imagine, după cum nu ne ajută nici suplinirile excesive, nici voluntarii lăsaţi de izbelişte prin biblioteci, nici managerii fără cunoştinţe biblioteconomice. De aici rezultă şi serviciile tip supermatket: unde se găsesc pastele? acolo…

Precizare necesară: Vorbind despre cine poate fi bibliotecar în România, nu am vrut să intru în tenebrele cumetriilor, rudeniilor, a relaţiilor de familie, intereselor şi obligaţiilor finanţatorilor şi angajatorilor, nici în meandrele absconse ale numirilor de directori. Subiectul mă depăşeşte. Oricum, sunt convinsă că realitatea bate de departe (ne)vinovata mea imaginaţie.

„Citeşte o poveste” (şi) acest Crăciun

Ideea  „Citeşte o poveste” a apărut anul trecut când, pe blogul gramo.ro, câţiva (e)prieteni s-au hotărât să citească poveşti pentru copiii care nu au posibilitatea să citescă (în primul rând copii nevăzători, orfani, copii aflaţi în dificultate).  Anul trecut a fost înregistrat şi dat spre ascultare primul CD care conţine „Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi” de Nikolai Nosov. Anul acesta în prag de sărbători un al doilea CD este gata. El conţine „Habarnam şi oraşul soarelui” dar şi aproximativ 4 ore cu alte poveşti citite.

[Coperta 1 –Habarnam şi Orasul Soarelui ]

Deoarece aceste înregistrări  sunt publicate sub licenţă Creative Commons după cum spune şi Gramo: puteţi înregistra şi distribui oricâte discuri doriţi, atâta timp cât nu modificaţi conţinutul şi nu faceti bani din asta.

Ar fi frumos, cred eu, să aveţi aceste poveşti sub formă audio în bibliotecile voastre pentru a le pune la dispoziţia copiilor care, din diferite motive, nu pot să citească. Dacă sunteţi bibliotecari şi vreţi aceste CD-uri dar nu puteţi să le procuraţi (nu reuşiţi să le descărcaţi de pe pagina gramo.ro/habarnam sau să le puneţi pe CD)  Prolibro vă face cadou aceste CD-uri cu mare drag. Trimiteţi un email cu adresa bibliotecii voastre  la adresa grupulprolibro@gmail.com,  şi în cel mai scurt timp vă  vom trimie aceste înregistrări.

(De asemenea, bibliotecile din programul Biblionet pot încerca să „testeze” noile calculatoare înregistrând aceste CD-uri pentru utilizatorii lor dar şi pentru centrele din comunitate unde sunt copii care ar putea beneficia de ele.)

Să aveţi un Crăciun frumos dragi prieteni!

Promoţii de carte cu ocazia Crăciunului

Ce promoţii la materiale interesante pentru cititori şi biblioteci ştiţi că au apărut cu ocazia Crăciunului?  Spuneţi-ne şi nouă!

Eu am auzit de promoţia Cărţi pentru copii” de la Nemira:

In perioada 18 noiembrie – 30 decembrie avem oferte exceptionale la cartile pentru copii: preturi de 5 si 10 lei pentru majoritatea cartilor pentru copii si preturi speciale la cartile pentru adolescenti!

Promotia „Carti pentru copii” include titluri din colectiile Nemi, Nemira Junior si Manga Otaku, special dedicate cartilor pentru copii si adolescenti.

Cum să începi o conferință

De câțiva ani o preconferință la întâlnirea anuală a Asociației bibliotecarilor americani (ALA) constă în organizarea de grupuri de biblilotecari care merg și fac voluntariat pentru o zi la una din bibliotecile din oraș (biblioteci publice sau școlare).

Anul acesta în Chicago am avut ocazia să particip și eu la acest program intitulat foarte frumos „Libraries Build Communities„.  La 7:30 ne-am adunat în jur de 90 de bibliotecari, studenți, prieteni ai bibliotecilor  și, după ce ne-am împărțit pe grupe am pornit la muncă.

libraryALA 011 Eu am fost într-o biblioteca școlară unde, pe lângă rearanjarea cărților returnate de-a valma la sfârșit de an am ajutat și la reorganizarea fizică a  bibliotecii. Deși zona este destul de centrală în Chicago (South Loop) și școala este una bună, biblioteca nu este neapărat foarte bine organizată. E adevărat că biblioteca primește donații însă mai mult sub forma de lucruri la care renunță alții. Acum bibliotecara încerca să vadă cum putea să mai pună niște rafturi și un birou de primire cărți (primite gratis) în spațiul mic pe care îl avea. Noi cam așa am lăsat biblioteca:

libraryALA 023 (Știu că ar fi prins bine o imagine de dinainte de a ne apuca de treabă însă nu mi-a trecut prin cap să fac una…și chiar dacă aș fi făcut cred că m-aș fi jenat să o pun pe net)

Faptul ca 11 persoane care nu se cunosc pot lucră împreună și în câtva ore să ajute o bibliotecă să își schimbe față mi se pare remarcabil. Biblotecara a avut la dispoziție spre  consultare și pentru a cere sfaturi inclusiv bibliotecari de la biblioteci mari  cum e New York Public library. Noi ca participanți am reușit să ne cunoaștem mai bine și foarte repede am ajuns să discutăm deschis despre multe lucruri profesionale (și nu numai).

libraryALA 003

Bibliotecile construiesc comunitățile mi se pare o metodă bună de a începe o conferință. După o asemeneă zi, când mergi la sesiunea pentru participanții noi de la ALA și președintele asociației Jim Rettig te îndeamnă să discuți și să cunoști cât mai multă lume în cadrul conferinței deoarece „Nimeni nu reușește singur în carieră” …ți se pare că înțelegi mai bine pentru ce anume te pregătești.  Se poate să ți se pară doar(?).

Bibliotecile și Gala premiilor în educație

Prin Gala premiilor în educație Fundația Dinu Patriciu dorește promovarea oamenilor, a proiectelor si a organizatiilor care au avut un impact semnificativ asupra sistemului educational din Romania. Bibliotecarii sau bibliotecile nu sunt vizați în mod explicit însă, prin munca pe care o fac și servicile pe care le oferă, eu  cred că ar trebui să se implice într-un mod sau în altul în aplicațiile pentru acest concurs.


Categoriile concursului sunt:

Învățământ preuniversitar

1. Profesorul anului
2. Elevul anului (din clasele V – XII)
3. Scoala anului (scoli generale de stat sau private, inclusiv licee)

Învățământ universitar

4. Profesorul anului
5. Studentul anului (in ciclul de licenta sau master)
6. Facultatea anului (institutii de stat sau private)

Cercetare în Educație

7. Cercetatorul anului

Organizații neguvernamentale și proiecte

8. ONG-ul anului in domeniul educatiei
9. Cel mai bun proiect educational realizat de un ONG sau institutie de invatamant

Criteriile de jurizare vor ține cont de relevanță, eficiență și eficacitate, impactul asupra sistemului educațional, sustenabilitatea și durabilitatea impactului, originalitate și coerență. Mai multe detalii despre cum va decurge jurizarea gășiți pe blogul fundației.

Ceea ce mi se pare mie foarte interesant e că cei care vor câștiga premiile (câte 3 la fiecare categorie, în valoare totală de 200.000 de Euro) trebuie să folosească fondurile obținute ca premiu în dezvoltarea altor proiecte educaționale sau de cercetare. Dacă vă este clar că proiectele educaționale și de cercetare trebuie să includă și bibliotecile (și sper că acolo unde lucrați se întâmplă deja acest lucru) … atunci la treabă! Înscrierile se desfășoara online în perioada 15 iunie – 27 septembrie 2009.

Cartea de citire

În cadrul campaniei Globala pentru Educație 2009 în care au fost mobilizate 530 de școli din  38 de județe, a fost editată o culegere de povestiri „în care personalități marcante la nivel național și internațional vorbesc despre modul în care educația le-a influențat drumul în viață.”(Vedetele susțin lupta împortiva analfabetismului)

cartea de citireDin câte am aflat  BCU a găzduit ieri „Lecția de citire„. În fața copiilor prezenți  au lecturat:  Maia Morgenstern, Gabriela Szabo, Melania Medeleanu, Mihaela Radulescu, Aurora Simionescu. Mircea Toma,  Dragos Bucurenci, Mihai Tatulici.

Tot în cadrul programului, în mesajele scrise de cei 100 de mii de participanți către autoritățile locale se pomenește și de biblioteci. Pentru a avea acces la educație copiii își doresc:

  • „școli noi , dotate cu mobilier modern, calculatoare, biblioteci, săli de sport, laboratoare moderne, ateliere, spații de joacă „
  • „cărți suficiente pentru biblioteca școlii, enciclopedii gratis”

Iată deci că bibliotecile sunt „oarecum” implicate în programele naționale legate de stimulatea lecturii și educației. Presupun că bibliotecile de la școlile implicate în proiect au fost ceva mai active însă e mare păcat că bibliotecile nu sunt parteneri constanți la astfel de proiecte. Copiii știu de biblioteci și iată că se gândesc că le-ar fi mai de folos dacă ar fi mai bine dotate… Noi, bibliotecarii, știm de copiii care nu au acces la educație? Dacă știm, de ce nu ne implicăm mai mult?