Oferta educațională pentru bibliotecari s-a îmbogățit cu un nou program: Curs pentru Bibliotecari Studii Medii, furnizat de ANBPR

București, 16 iulie 2010 – ANBPR a lansat recent primul Curs pentru Bibliotecari Studii Medii din oferta Centrului de Formare al Asociației, recent înființat. Cu o curriculă complexă și actuală, acest produs educațional este unul competitiv, cursanții primind, la absolvire, un certificat recunoscut de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, precum și de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Conceput pentru a furniza bibliotecarilor soluții de formare calitative și verificate, Cursul ANBPR pentru bibliotecari cu studii medii reprezintă o resursă educațională prețioasă atât pentru angajații bibliotecilor publice, cât și pentru acele categorii de profesioniști care doresc să dobândească o calificare în domeniul bibliotecomic.

„Ideea constituirii propriului Centru de Formare Profesională al Asociației s-a cristalizat cu mai mulți ani în urmă. În 2010, însă, nu mai vorbim doar de un proiect, ci de o realizare concretă, utilă și funcțională, atât din perspectiva organizației, cât și din aceea a membrilor noștri. Suntem încrezători că acest Centru va reprezenta un pilon important în activitatea viitoare a ANBPR, ce va oferi profesiei noastre o bază solidă de susținere, de data aceasta în domeniul dezvoltării de competențe. Misiunea Centrului de Formare este, până la urmă, aceea de a contribui, prin oferta proprie de cursuri, la creșterea nivelului de cunoaștere și înțelegere a domeniului biblioteconomic, în beneficiul tuturor categoriilor de bibliotecari”, a declarat Doina Popa, Președintele ANBPR.

Păstrând structura unui program de calificare de tip tradițional, Cursul ANBPR pentru bibliotecari cu Studii Medii asigură participanților cunoștințele fundamentale de biblioteconomie, indispensabile în munca de bibliotecă. Prestația lectorilor înalt calificați, accesul la materiale și note de curs profesioniste, puse la dispoziție de echipa de facilitatori, garantează participanților o experiență educațională de cea mai bună calitate.

Informații detaliate despre Cursul ANBPR pentru Bibliotecari Studii Medii sunt accesibile la calea: http://www.anbpr.org.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=322:curs-anbpr-acreditat-cnfpa-bibliotecar-studii-medii&catid=113:cursuri&Itemid=121

Despre ANBPR: Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR) este cea mai reprezentativă organizaţie profesională a bibliotecarilor din bibliotecile publice. Raţiunea de a fi a acestei organizaţii este aceea de a coagula, într-o formă de asociere pe plan naţional, aşteptările, nevoile şi interesele celor care, prin profesie, preocupări şi atribuţii susţin profesia de bibliotecar, dezvoltarea biblioteconomiei şi a ştiinţelor informării şi documentării.

www.anbpr.org.ro

Mai multe informații:
Cristina Iliescu
Asistent Director
ANBPR
tel./fax: 021 411 02 77
email: anbpr_ro@yahoo.com

Reclame

Cercetare VideoArt

Proiectul de cercetarea Public 2.0 face parte dintr-un proiect complex cu numele Culture Vortex. Acest proiect este dezvoltat în Olanda de mai multe instituţii şi muzee, care doresc să cerceteze reacţiile şi nevoile utilizatorilor de patrimoniu cultural publicat online.

O primă etapă a acestui proiect a fost realizat de NIMk (Institutul Olandez MediaArt).  Din nevoia dezvoltării unui nou catalog online o cercetare de trei luni de zile a fost iniţiată pentru a răspunde la câteva întrebări legate de colecţiile de artă şi noi media întreţinute de NIMk :

1. Care este modul de accesare a colecţiei institutului şi care sunt nevoile utilizatorilor?

2. Există o nevoie de participare activă a utilizatorilor? Şi cum poate fi aceasta realizată într-unmod semnificativ?

3. Ce alte iniţiative online de succes ar putea fi utilizate ca exemple?

4. Cum poate NIMk genera venituri din colecţia sa?

În raportul final al acestei cercetari cititorul va găsi: o privire de ansamblu a metodologiilor folosite de-a lungul procesului pentru a răspunde la aceste întrebări, o abordare a situaţiei reale în ceea ce priveşte nevoile de comunicare online pentru diferite grupuri ţintă, precum şi diverse recomandări.

Pentru cei interesati raportul (în limba engleză) împreună cu câteva vidoclipuri (realizate in timpul cercetării) pot fi găsite pe blogul proiectului http://networkcultures.org/wpmu/culturevortex/

Gala premiilor în educaţie şi pentru bibliotecari!

Fundaţia Dinu Patriciu a anunţat cea de-a doua ediţie a Galei Premiilor în Educaţie. Vestea bună ne-o dă doamna Tincuţa Baltag, directorul general al Fundaţiei:

“Pentru editia din acest an avem doua sectiuni noi de concurs: Bibliotecarul anului si Educatorul/Invatatorul anului. Decizia de extindere a sectiunilor inseamna si cresterea valorii premiilor Galei, de la 200.000 de Euro, la 250.000 de Euro”.

Iată că există acum o categorie specială pentru bibliotecari. Spor la pregatit aplicatiile.

Ziua internationala a romilor

Ma gandeam ca astazi ar fi o zi buna sa postez legaturi spre  niste materiale interesante despre limba si cultura romani.

In primul rand pe situl Ministerului Educatiei exista o sectiune dedicata invatamantului in limba rromani.  Ca multe initiative de pe la noi, desi s-a muncit la ea, la o schimbare politica si aceasta a fost „uitata”. Partea buna este ca unele materiale de buna calitate continua sa fie accesibile in sectia de Manuale, cursuri, carti.  Dintre ele as aminti:

La aceasta resursa as mai adauga un proiect realizat in Marea Britanie pentru a atrage atentia asupra istoriei, in mare parte necunoscuta, a populatiei rromani in aceasta tara. Situl „Gypsy, Roma and Traveller” ofera si unele resurse interesante: de la carti citite in romani la bibliografii  si materiale special gandite pentru a fi folosite in scoli.

Ce alte resurse online despre aceasta cultura si limba mai stiti?

Biblioteca alternativă

Biblioteca Alternativa işi deschide uşile Joi 25 martie 2010 , ora 15.00 .

Iată ce aflăm despre această iniţiativă pe pagina bibliotecii biblioteca-alternativa.noblogs.org

  • A aparut la initiativa unui grup informal cu scopul de a-ti impartasi o serie de materiale menite sa contribuie la dezvoltarea unui spirit critic fata de lumea si societatea in care traim, fiind totodata o baza de discutie pentru initierea unei schimbari sociale.
  • Este organizata pe principiul participarii si al non-ierarhiei.
  • Reprezinta un proiect autonom, non-profit, care se bazeaza pe contributia voluntara a celor care doresc ca astfel de spatii sa existe, sa se dezvolte si sa poata sa ramana independente de finantarile europene/institutionale. Orice donatie este binevenita!
  • Aduna peste 200 de carti si 100 de reviste/brosuri care au calatorit din mana in mana pentru a ajunge aici. Acestea se grupeaza pe mai multe domenii dintre care: sociologie/antropologie, anarhism/miscari sociale/actiune directa, gen/sexualitate/LGBT, colonialism/militarism, represiune/prizonieri politici, beletristica, arta/fotografie, etc. Pentru ca toata lumea sa poata beneficia de accesul la acestea, te rugam sa respecti termenul de imprumut si sa pastrezi materialele in starea in care le-ai primit.
  • Functioneaza si ca centru socio-cultural incercand sa gazduiasca activitati realizate de persoane care doresc sa isi impartaseasca ideile si cunostintele practice cu cei interesati de acestea. In acest sens, acest spatiu este deschis pentru tine!
  • Isi ofera spatiul pentru dezvoltarea de proiecte independente si non-profit.
  • Nu accepta in spatiul sau idei si atitudini opresive si autoritare (rasiste, sexiste, homofobe, xenofobe, etc.)
  • Te asteapta sa o vizitezi pe strada Bogdan Voda nr. 9 (zona Gara de Nord) sau sa ii trimiti sugestiile si propunerile tale pe adresa biblioteca-alternativa at riseup.net

Orarul acestei biblioteci este:

  • Marti/Miercuri/Joi – 15.00-20.00
  • Vineri/Sambata/Duminica –  13.00 – 19.00
  • Luni : inchis

Am adăugat biblioteca la harta bibliotecilor. Aşteptăm cu interes imagini de la deschidere şi urăm spor la treabă iniţiatorilor!

Eu când vreau să fluier, fluier … şi în bibliotecă

Deoarece comentariul lui Valentin merită citit şi discutat l-am pus mai jos ca un post separat.

De mai mult de o luna procedez ardeleneste, adica sed si cuget: sa zic? sa nu zic? Titlul recentului mare succes romanesc – „Eu cand vreau sa fluier, fluier” – ma determina si pe mine „sa fluier” (nadajduiesc ca nu „in biserica”).

Scriu, aici si acum, despre ceva ce ne intereseaza in mare masura pe cativa de pe Prolibro si ii vizeaza indeosebi pe colegii de la „baza piramidei bibliotecilor publice din Romania” (cum am botezat in alta imprejurare* „masa” bibliotecilor comunale si orasenesti) : cursul “Servicii moderne de biblioteca”, care urmeaza sa fie organizat curand in cadrul Programului Biblionet.

Asa cum probabil unii stiti, am militat constant pentru pregatirea profesionala a bibliotecarilor, astfel incat ei sa devina veritabile „institutii” in comunitatile in care activeaza (cred ca sunteti de acord cu mine ca bibliotecarul de biblioteca publica nu mai este doar un om, un simplu slujbas al Statului, ci ca el devine/a devenit pe alocuri mai curand o institutie).

Din 2002 si pana in prezent, prin activitatea mea, am cautat sa le cultiv si sa le dezvolt colegilor bibliotecari din judetul Valcea pregatirea de specialitate, dar si constiinta profesionala, capacitatea de a intelege cat se poate de exact ca vremea bibliotecii traditionale a apus pentru totdeauna si ca bibliotecarul modern trebuie sa stie (a face) atat de multe lucruri, incat e mai usor de enumerat ceea ce NU e numaidecat nevoie sa stie (in contextul statutului sau in comunitate, desigur)…

Mai ales de prin 2006-2007 incoace, le-am repetat ca un papagal colegilor ca dusu-s-a definitiv abordarea “luna trece, leafa merge” si ca utilitatea institutiei „biblioteca publica”, functionalitatea si, pana la urma, insasi existenta ei, deci implicit locul de munca al bibliotecarului devin strict dependente de capacitatea lui de a se (re-)prezenta ca un specialist infinit mai pregatit d.p.d.v. profesional decat bibliotecarul traditional – “pastor” peste cateva sute/ mii de carti (care chiar si „stiute” din scoarta-n scoarta nu mai satisfac deloc nevoile si cerintele utilizatorilor moderni) … le-am expus colegilor mei notiuni de baza in managementul proiectelor (m-a „marcat” cat de greu pot fi lamuriti bibliotecarii ca organizarea unei manifestari de „1 Decembrie”, de pilda, este – in orice proiect – doar o activitate, nicidecum nu poate fi obiectiv general ori specific!) …le-am „picurat” ideea ca trebuie sa se obisnuiasca intai de toate sa citeasca despre proiecte, apoi sa lucreze pe proiecte, sa aplice pentru finantari s.a.m.d.
…in fine, aproape la fiecare intalnire a noastra le-am vorbit despre uriasa sansa ca – prin computere, resursele electronice, bazele de date (in curs de constituire la noi) si fabulosul Internet – aflam si putem oferi utilizatorilor serviciilor noastre din ce in ce mai mult din inepuizabilele acumulari de cunoastere ale tuturor culturilor lumii.

Ca un corolar la cele de mai sus, va marturisesc ca – fara a banui macar ca voi avea nevoie de asta in cadrul unui program national pe care il voi coordona pentru judetul meu – am realizat analiza nevoilor de formare a colegilor mei bibliotecari din Valcea prin toate mijloacele imaginabile:
– prin chestionare (primul a fost in prima mea zi de serviciu la Compartimentul „Indrumare metodica” al BJ Valcea, in 18 martie 2002)
– prin participarea in comisii de angajare pentru mai mult de 20 de bibliotecari (in special la BJ Valcea si la biblioteci publice din judet, dar si la cateva biblioteci scolare), ocazie cu care am aplicat interviuri pentru si mai multi candidati (cred ca in jur de 40-50); pretendenti la statutul de bibliotecar, in toate aceste concursuri au fost, in total, sute de oameni
– prin observatie directa, atat „intimplatoare” (in activitatea de teren), cat si in cadrul evaluarilor pe care le-am efectuat in fiecare an, cu prezentare publica de concluzii
– prin participarea la o sumedenie de manifestari cultural-educative si de alte naturi, organizate in bibliotecile publice valcene in ultimii 8 ani, ocazie cu care mi-am putut analiza in voie colegii din teritoriu (nu i-am considerat niciodata subordonati), vazandu-le pe viu calitatile, capacitatile, dar si lacunele, lipsurile
– in timp ce-i determinam (si ii sprijineam) pe colegii mei bibliotecari valceni sa scrie constant pe http://bibliotecivalcene.ro/evenimente_ult.asp, sa-si anunte evenimentele pe care le organizeaza, planurile anuale de activitati, articolele, studiile sau alte realizari personale ref inclusiv la mostenirea culturala (printre scopurile initiale a fost si acela de a-i face sa inceapa sa comunice in spatiul virtual), am avut de asemenea ocazia sa descopar nevoi de formare care nici nu mi-as fi imaginat ca pot exista
– in fine, prin „mentoratul” exercitat asupra tuturor colegilor din judet si chiar a unora dintre colegii din serviciul Marketing-Dezvoltare al BJ Valcea (pe care il coordonez), am constatat frecvent ca rezolvand „una”, intotdeauna apare automat nevoia rezolvarii „alteia”, iar ierarhizarea corecta a abilitatilor si competentelor care trebuie insusite este esentiala.

Am facut introducerea atat de lunga – sper sa fiu ingaduit – dintr-un motiv cat se poate de simplu: imi doresc ca noul curs „Servicii moderne de biblioteca” sa fie unul cat mai util si benefic pentru bibliotecarii romani, carora – de prea multa vreme – in afara de cele multe stiute, le lipseste ceva „mai esential” decat toate: le lipseste „busola” si in consecinta se manifesta ca niste naufragiati rataciti in ocean.

Potrivit informatiilor si calendarului postate de Anca mai sus, designul si manualul cursului – creat pe baza expertizei consultantului strain, a expertizei consultantului roman, a chestionarelor aplicate deja bibliotecarilor carora le va fi predat cursul, a focus-grupurilor care probabil si ele au fost organizate s.a.m.d. – s-ar cam apropia de finalizare.
Dar vine inevitabil intrebarea cea mare: va fi acest curs exact ceea ce trebuie sa fie?
Asemenea „omologilor ” mei din celelalte 11 judete din Program – Etapa I) am consumat ceva timp si alte resurse pana sa indentific cu exactitate nevoile de formare ale bibliotecarilor (nu le-am identificat acum, ci – cum spuneam – cu mult inainte ca Global Libraries sa vina in Romania). Cu toate astea, initial (cand s-a deschis topicul asta, adica), mi-am zis ca nevoile de formare imediata pot fi relativ lesne constatate „oficial”, utilizand instrumente caracteristice analizei de nevoi (in speta aplicand chestionare) si coroborand apoi concluziile lor cu ceea ce ne invata teoria de profil si literatura de specialitate; asa am ajuns sa conchid fals – mai ales consolandu-ma ca beneficiem de expertiza unor reputati specialisti in domeniu – ca va fi relativ lesne sa rezolvam ceea ce avem de rezolvat.

De la o vreme, insa, ma obsedeaza ideea ca nu e deloc cum am crezut un timp. Nevoile de formare ale bibliotecarilor sunt precum libertatile fundamentale din Rusia: deprimant definite de sintagma „nu-ti lipseste ceea ce n-ai stiut ca exista”. Cum sa constientizeze bibliotecarii (care de doar putin timp „lucreaza” cu computerul si conexiunea Internet) nevoile pentru care trebuie construit cursul, daca ei nu resimt (aproape) nicicum aceste nevoi?; daca ele le sunt straine, in primul rand pentru ca toti bibliotecarii se raporteaza (firesc) la universul lor de pana acum – ingrozitor de ingust?
Iar daca nevoile de formare sunt „descoperite” – sa presupunem – prin intrebari cu final anticipat („nu-i asa ca Pamantul este rotund?”), care este rezultatul? Nu se cheama ca au fost „stabilite” „nevoi de formare” bine argumentate, insa in neconcordanta cu situatia de fapt? Nu cumva „rezolvam” unele nevoi – nu spun ca nu-s reale! – de prioritate 4-5-6, dar in timpul asta le ratam magistral pe cele de maxima urgenta? Fara de care nu vom putea rezolva nimic, indiferent de ce si cat vom invata la curs?

Primul training, cel din toamna trecuta, s-a axat in proportie de peste 90% pe notiuni de baza in utilizarea IT, pe notiuni de baza in utilizarea pachetului Office si a altor programe, pe posta electronica si mesageriile instant, pe administrarea computerelor cu Internet pentru public etc. A fost, consider, un training excelent, insa a fost doar unul „de incalzire”, calat indeosebi pe posibilitatea de a comunica pe care ultilizatorii o au acum in bibliotecile cu Biblionet. Doar adaptat pe ici pe colo, prin partile esentiale (eu astfel am procedat), primul curs a „cooptat” componenta de baza a activitatii bibliotecii – cea culturala. Consider ca acest al doilea curs, cel de acum, trebuie cladit intai de toate pe fundamentul menirii culturale a bibliotecii (cu tot ce presupune asta), ingloband totodata componentele de formare, informare, satisfacerea nevoilor sociale s.a.m.d. pentru publicului de toate varstele etc. etc. (cum-necum, „comunicarea” s-a rezolvat deja).

Doua vorbe si despre consultanti:
Intai ref la consultantul strain care contribuie la elaborarea cursului: ajuta la ceva coplesitoarea expertiza a doamnei June Garcia, daca nevoile de formare nu-s identificate cu maxima exactitate? In plus, ce poate reusi in Romania, in aceasta faza a Programului, super-specialistul provenit din sanatosul sistem de biblioteci publice din SUA? Ce se „potriveste” exact, atat „dincolo”, cat si „aici”, in afara de faptul ca biblioteca ar trebui sa fie tot biblioteca? In ce fel strategiile aplicate pentru dezvoltarea de servicii in beneficiul publicului american sunt ori pot fi de succes la noi? Ce anume din experienta de director al Bibliotecii Publice din San Antonio poate fi implementat asa incat sa fie de folos bibliotecarului si bibliotecii de la Cotofenii din Dos, dar mai ales satenilor Romaniei rurale? Expertiza acumulata in pozitia de CEO al The Library Corporation in ce fel profita unui bibliotecar care nici vorba sa poata realiza si sustine o prezentare publica a bunurilor si serviciilor culturare/comunitare oferite de biblioteca proprie, de pilda, si inca scrie @ in adresa site-urilor ori www in cea a e-mail-urilor? Nu cumva vasta experienta a doamnei Garcia ar fi fost de mare folos abia dupa ce bibliotecarii din Romania desluseau intreg alfabetul elementar al profesiei lor, nu doar literele a, b, c?
In fine – ca prea m-am lungit, iertat sa fiu – o intrebare referitoare la consultantul roman, inteleg elementul-cheie in realizarea noului curs:
Cate dintre handicapurile de mai sus – si din cate altele, neenumerate! – va reusi doamna Manuela Zanescu (de la „Biblioteca Britanica” din cadrul BCU Timisoara) sa inlature?
______________
Daca mai intereseaza pe cineva tema discutiei deschisa de mine cu cele mai bune intentii, o putem continua si dezvolta, chiar cu exemple despre ceea ce ar trebui sa invete inainte de toate bibliotecarii – acum, dupa ce s-au vazut cu „lumea in biblioteca lor”.
Daca discutia nu mai intereseza pe nimeni, se poate incheia aici, fara nicio problema.
______________

* la intalnirea organizata de IREX cu ministrul Culturii, care ne-a promis ca se va intalni „curand” cu reprezentantii bibliotecarilor, in vederea imbunatatirii legislatiei de specialitate (presimt ca mi-am batut gura degeaba gandind atunci cu voce tare ca „ministrul Kelemen Hunor ar putea deveni un Spiru Haret al bibliotecilor romanesti”).

„Manifestul cărții” propus de Vasile Ernu

Scriitorul Vasile Ernu publică pe VOXPublica „Manifestul cărţii” în care încearcă să depisteze problemele profunde ale cărții din Româniă și să propună unele soluții.

Ernu vorbesțe despre „carte” într-un sens larg, considerînd-o cel mai bun, sigur şi ieftin instrument de educaţie şi, de aceea, şi cel mai important. Manifestul trebuie neapărat citit în întregime, discutat și transmis mai departe.  În descrierea situației actuale   a cărţii la noi se pomenește evident şi despre  situația bibliotecilor. Aș vrea să mai subliniez doar câteva declarații din acest manifest deoarece ideile acestea au mai fost discutate pe acest blog.

Datele minime de care dispunem ne arată că numărul cititorilor scade, bibliotecile dispar, librariile de stat au devenit mai întîi papetării sau ABC-uri, după care, sedii de bancă. Librării private s-au deschis doar pe Magheru şi în centrul cîtorva oraşe mari. Pentru achiziţia de carte pentru biblioteci nu sînt fonduri, iar profesorilor le-a fost tăiat fondul pentru achiziţa de carte.

Aşa că, draga mea nouă Patrie, intrată în NATO şi UE, ai luat-o într-o direcţie greşită. Secolul XXI e în direcţia opusă. Noii politruci, chiar dacă nu le pasă de această problemă, ar trebui să pornească de la abordarea pragmatică: pentru a avea un stat prosper sau măcar pentru a a-şi spori propriile averi, au nevoie de oameni educaţi.

Observația că „dispariţia unor şcoli, biblioteci, librării poate duce la dispariţia unor comunităţi” este un adevăr atât de bine înțeles la nivel intuitiv de cei implicați în educație (deci și bibliotecari) dar atât de greu de inclus în politicile noastre …

Analiza cuprinde şi  situația cărții în curtea editurilor românești dar și în mass- media. Vorbind despre genurile literare, marea durere spre care arată scriitorul este literatura pentru copii.

Una din cele mai delicate probleme este însă literatura de copii. Atît editurile, cît şi scriitorii se fac vinovaţi de a nu lucra cu acest „gen minor”: editurile susţin că din cauza preţului ridicat şi a pieţii mici, scriitorii, fie din ignoranţă, fie din dispariţia unei tradiţii fragile sau interes general, fie din ideea deseori vehiculată cum că acest gen ar fi foarte pretenţios. Însă lipsa unei investiţii în producţia autohtonă de carte pentru copii, cu eroi şi problematici autohtone, va duce la dispariţia viitorilor cititori de literatură autohtonă. Nu poţi să laşi copiii pe mîna industriei de carte de tip „Disney”. Cu tot respectul pentru această industrie, rostul ei nu e să educe copiii să citească, ci să privească, iar asta este o industrie concurentă. Cu ea ne batem. Ele trebuie să coexiste paşnic, însă acum cartea este cea în pericol, nu filmul. Situaţia se poate rezolva în acest domeniu numai cu intervenţii financiare serioase din partea statului. Nu trebuie să ne temem de ideea de „Comandă de stat”. Nişte fonduri pentru acest domeniu (scriere şi ilustrare), aşa cum este în industria filmului, ar putea duce la apariţia unor bijuterii. Sînt edituri care au început să facă cărţi frumoase pentru copii şi ar trebui sprijinite: Nemira, ART, Cartier, Corint etc.

Situația traducerilor în literatura și în politicile  editurilor de la noi este atent analizata şi ea. O propunere excelentă este ideea de a susține o campanie de „Piraterie Națională” pentru „punerea în format digital a unui număr cît mai mare de cărţi, iar baza de date să poată fi accesata şi utilizata liber de către orice cetăţean. Toate cărţile care se editează pe hîrtie să se producă şi în format digital.” Frumos că un scriitor are astfel de gânduri legate de „stânguri de autor” 🙂

Vasile Ernu privește atent  la  librării, uniuni, campanii de lectură dar mai înainte vorbeşte despre  biblioteci.

Mai întîi trebuie făcuta o analiză a situaţiei bibliotecilor din ţară. Ce a mai rămas din bibliotecile construite în anii de dinaintea tranziţiei? După care ar trebui regîndit un proiect care să aibă două priorităţi: reabilitarea, renovarea şi redeschiderea unor noi biblioteci, pe de o parte, şi crearea unui fond de carte care să funcţioneze după nişte mecansime transparente. Pentru a eficientiza aprovizionarea de carte şi reducerea costurilor, se pot pune la dispoziţie bibliotecilor cărţi digitale şi instrumentele necesare pentru a putea fi citite. Nu contează ce fel de biblioteci avem: clasice sau digitale. Ambele trebuie dezvoltate, fiindcă o Bibliotecă este un „terminal” în care se stochează cărţi în diverse formate.

Bibliotecile clasice şi bibliotecarii nu trebuie să se teamă de toată această digitizare, de Internet şi de apariţia unoi noi suporturi. Bibliotecarii nu sînt nişte hamali care cară cărţile dintr-un depozit în altul, ci nişte specialişti. O bibliotecă virtuală nu este un depozit imens în care sînt aruncate cărţi la grămadă, ci un loc bine structurat, aranjat după criterii raţionale şi clare. Bibliotecarii sînt cei care pot să contribuie imens la această nouă formă de organizare. Împrumutul interbibliotecar ar trebui să se generalizeze între bibliotecile universitare şi cele judeţene, pentru ca nimeni să nu fie lipsit de posibilitatea de a citi.

Există o abordare conservatoare la noi, conform căreia Internetul şi diversele suporturi digitale sînt privite cu suspiciune şi ca o formă de lux. Digitizarea nu este un lux, ci un mijloc mai ieftin de educare, informare şi acces la carte. Şi încă un lucru foarte important: bibliotecile nu pot fi privatizate, eficientizate în sesul înţeles acum în economia de tip liberal. Lor nu li se poate schimba destinaţia. De asemenea, nu putem accepta descentralizarea. Da, descentralizarea e la modă, însă Biblioteca are nevoie urgentă de centralizare: are un centru de comandă şi se decide de sus, pe criterii clare şi transparente, cum şi ce se achiziţionează, care sînt priorităţile. În România, proiectele mari şi importante nu se pot realiza decat la nivel centralizat, cu un şef cît mai sus pus şi care să se supună direct „Înaltei Porţi”.

ANBPR și ABR ar trebui să urmărească atent ecourile acestui manifest și să trimită mesaje prin care să se știe totuși că se ocupă cineva și de biblioteci și că specialiștii bibliotecari există și vor să participe la această discuţie.

Mulțumesc Vasile Ernu. Ca bibliotecară şi iubitoare de carte iau acest manifest ca pe un mărţişor.