„Sunt prea tânăr să citesc” – semnal

Marcel Ţura, administratorul nostru de sistem – după cum se vede, cine lucrează în bibliotecă este iremediabil contaminat – ne semnalează un articol despre lectură şi tânăra generaţie: „Sunt prea tânăr să citesc. O să am timp de cărţi la pensie” – Cuvintele unei generaţii.

Chiar dacă nu aduce mari noutăţi, articolul punctează bine câteva aspecte şi prilejuieşte un plăcut taifas la temă. Parcurgerea comentariilor mi-a făcut bine. Unele dintre ele mi-au dat senzaţia de întâlnire cu prieteni vechi şi dragi.

Biblioteca de Poezie Itinerantă poposește în Vâlcea

Biblioteca de Poezie Itinerantă (The Itinerant Poetry Library) este adusă de Sara Wingate Gray (cu suportul IREX DC) în România, mai precis în Vâlcea. Așteptând cu interes relatările colegilor și cititorilor români care vor avea privilegiul întâlnirii cu aceasta bibliotecă unică, vroiam să spun câte ceva despre ce are special această bibliotecă. Nu e vorba doar faptul că bibiotecara își cară biblioteca cu spatele prin lume de ceva vreme, că e vorba de o biblioteca vie care crește mereu și care se dăruiește gratis celor care au curiozitatea să caute prin ea, ci mai ales de motivația acestui demers „nebunesc”:

Noi vedem bibliotecile, mai ales bibliotecile publice, ca fundații ale lumii civilizate. Credem ca nicăieri nu ni se mai oferă o așa echitate în accesarea și utilizarea informației, încredere și dialog între membrii comunităților, ai diferitelor culturi.

Atunci când intrăm într-o bibliotecă ne întâlnim unul cu altul: întâlnindu-ne unul cu altul aflăm mai mult despre noi. Prin aceste întâlniri începem să înțelegem cum reușesc să ne unească experiențele trăite în această lume care ne e comună tuturor. În mod fundamental, atunci când intrăm într-o bibliotecă ni se oferă posibilitatea să învățăm lucruri noi și astfel să creștem ca indivizi, ca cetățeni ai acestei lumi.

Începând din Mai 2006, având această misiune în minte, Bibliotecarul Poeziei Itinerante a călătorit în întreaga lume cu o bibliotecă publică (gratuită), instalând biblioteca și bibliotecarul și arhivând sunetele, poemele și poezia orașelor, oamenilor și țărilor întâlnite.

Până acum am oferit peste 1000 de ore de servicii de bibliotecă publică în 11 țări și 21 de orașe în întreaga lume, în peste 150 de locuri. (About http://www.tipl.info/)

Cei care vor să găzduiască această bibliotecă (în special în jud. Vâlcea) între 20 și 28 Iulie pot să trimită un email la librarian@tipl.info sau un mesaj pe Twitter la twitter.com/Librarian

Pentru o mai bună înțelegere a acestei biblioteci vă recomand:

Și bibliotecile citesc în (unele) orașe alături de Lecturi Urbane

În timp ce bibliotecile ieșene au schimburi de replici dure cu conducerea Consiliului Județean Iași, tinerii din acelasi oraș se pregătesc de zor pentru prima ediţie Lecturi Urbane Iaşi.

De pe situl lor aflăm: „se caută voluntari, se fac ultimele pregătiri pentru ca pe 5 iunie 2010 acţiunea să se desfăşoare în Piaţa Unirii, începând cu ora 13:30. Până atunci, va puteţi implica donând cărţi la următoarele puncte din Iaşi: Librăria Humanitas din Felicia- Monica Liuţă sau în Căminul T4- Lavinia Biberi. În plus, puteţi lua legătura cu oricare dintre organizatori pentru a dona o carte, două, trei sau cât de multe.” Tinerii ieșeni s-au întâlnit deja și și-au pictat tricourile pentru această ocazie specială.[sursa imagine iasi.orasulciteste.ro]

Întâlnirile prilejuite de  Lecurile Urbane oferă  bibliotecilor locale ocazia să arate că sunt cu adevărat implicate în comunitate și atente la cum pot să ajute publicul. Așa s-a întâmplat până acum în unele orașe, nu în toate.

Ce se întâmplă în rest? Ce ne pot spune cei care au fost deja implicați în aceste proiecte?

Biblioteca Friends – prima si singura biblioteca de comunicare deschisa.

Un grup de tineri pasionati a lansat un proiect cel putin interesant: o biblioteca deschisa, cu un inventar de carte constituit din donatii. Fundatia Friends for Friends isi autointituleaza proiectul „prima si singura biblioteca de comunicare deschisa”.

Mai multe detalii la calea:
http://ffff.ro/
sau
http://www.lumebuna.ro/2009/04/13/friends-deschide-prima-si-singura-biblioteca-de-comunicare/

Trimite o carte peste Prut

Liga Studenţilor Basarabeni din România a iniţiat un proiect de dotare a şcolilor rurale din Republica Moldova cu carte românească, intitulat „Trimite o carte peste Prut”.

Astăzi majoritatea bibliotecilor din satele Republicii Moldova nu dispun de un număr suficient de cărţi în limba română cu grafie latină, păstrându-le pe cele editate înainte de 1989. Deşi în ultimii 20 de ani peste Prut s-au editat cărţi în română, criza economică permanentă şi sărăcia, lipsa fondurilor suficiente de la buget nu au permis înlocuirea cărţilor vechi cu unele noi. Aceeaşi stare de lucruri priveşte şi bibliotecile şcolilor din zonele rurale.In acest context Liga Studentilor Basarabeni din Bucuresti isi doreste sa intieze aceeasi campanie si in Republica deviza “Cartea ta conteaza!”. Lansam un apel către toți cei care sunt dispuși să ne sprijine în desfășurarea acesteia prin: donarea propriu-zisa a cartilor, promovarea campaniei si strangerea efectiva a cartilor in Republica Moldova.

LSBB se angajează să asigure inventarierea, împachetarea şi transportul cărţilor.Campania are ca beneficiari bibliotecile și şcolile din zona rurala, inclusiv din regiunea transnistreană. Aceste biblioteci au fost selectate pe criteriul lipsei de cărţi în limba română şi a numărului de copii înscrişi. Sunt binevenite cărţi de literatură românească şi universală, poezie, enciclopedii, atlasuri, carte şcolară, precum și literatură istorică etc.

Contact:

contact: Alina Sclifos
Liga Studentilor Basarabeni Bucuresti
tel: 069304409 (Republica Moldova, Chisinau)
+40768882985 (Romania, Bucuresti)

http://www.facebook.com/home.php?#!/group.php?v=info&gid=223086554529

„Manifestul cărții” propus de Vasile Ernu

Scriitorul Vasile Ernu publică pe VOXPublica „Manifestul cărţii” în care încearcă să depisteze problemele profunde ale cărții din Româniă și să propună unele soluții.

Ernu vorbesțe despre „carte” într-un sens larg, considerînd-o cel mai bun, sigur şi ieftin instrument de educaţie şi, de aceea, şi cel mai important. Manifestul trebuie neapărat citit în întregime, discutat și transmis mai departe.  În descrierea situației actuale   a cărţii la noi se pomenește evident şi despre  situația bibliotecilor. Aș vrea să mai subliniez doar câteva declarații din acest manifest deoarece ideile acestea au mai fost discutate pe acest blog.

Datele minime de care dispunem ne arată că numărul cititorilor scade, bibliotecile dispar, librariile de stat au devenit mai întîi papetării sau ABC-uri, după care, sedii de bancă. Librării private s-au deschis doar pe Magheru şi în centrul cîtorva oraşe mari. Pentru achiziţia de carte pentru biblioteci nu sînt fonduri, iar profesorilor le-a fost tăiat fondul pentru achiziţa de carte.

Aşa că, draga mea nouă Patrie, intrată în NATO şi UE, ai luat-o într-o direcţie greşită. Secolul XXI e în direcţia opusă. Noii politruci, chiar dacă nu le pasă de această problemă, ar trebui să pornească de la abordarea pragmatică: pentru a avea un stat prosper sau măcar pentru a a-şi spori propriile averi, au nevoie de oameni educaţi.

Observația că „dispariţia unor şcoli, biblioteci, librării poate duce la dispariţia unor comunităţi” este un adevăr atât de bine înțeles la nivel intuitiv de cei implicați în educație (deci și bibliotecari) dar atât de greu de inclus în politicile noastre …

Analiza cuprinde şi  situația cărții în curtea editurilor românești dar și în mass- media. Vorbind despre genurile literare, marea durere spre care arată scriitorul este literatura pentru copii.

Una din cele mai delicate probleme este însă literatura de copii. Atît editurile, cît şi scriitorii se fac vinovaţi de a nu lucra cu acest „gen minor”: editurile susţin că din cauza preţului ridicat şi a pieţii mici, scriitorii, fie din ignoranţă, fie din dispariţia unei tradiţii fragile sau interes general, fie din ideea deseori vehiculată cum că acest gen ar fi foarte pretenţios. Însă lipsa unei investiţii în producţia autohtonă de carte pentru copii, cu eroi şi problematici autohtone, va duce la dispariţia viitorilor cititori de literatură autohtonă. Nu poţi să laşi copiii pe mîna industriei de carte de tip „Disney”. Cu tot respectul pentru această industrie, rostul ei nu e să educe copiii să citească, ci să privească, iar asta este o industrie concurentă. Cu ea ne batem. Ele trebuie să coexiste paşnic, însă acum cartea este cea în pericol, nu filmul. Situaţia se poate rezolva în acest domeniu numai cu intervenţii financiare serioase din partea statului. Nu trebuie să ne temem de ideea de „Comandă de stat”. Nişte fonduri pentru acest domeniu (scriere şi ilustrare), aşa cum este în industria filmului, ar putea duce la apariţia unor bijuterii. Sînt edituri care au început să facă cărţi frumoase pentru copii şi ar trebui sprijinite: Nemira, ART, Cartier, Corint etc.

Situația traducerilor în literatura și în politicile  editurilor de la noi este atent analizata şi ea. O propunere excelentă este ideea de a susține o campanie de „Piraterie Națională” pentru „punerea în format digital a unui număr cît mai mare de cărţi, iar baza de date să poată fi accesata şi utilizata liber de către orice cetăţean. Toate cărţile care se editează pe hîrtie să se producă şi în format digital.” Frumos că un scriitor are astfel de gânduri legate de „stânguri de autor” 🙂

Vasile Ernu privește atent  la  librării, uniuni, campanii de lectură dar mai înainte vorbeşte despre  biblioteci.

Mai întîi trebuie făcuta o analiză a situaţiei bibliotecilor din ţară. Ce a mai rămas din bibliotecile construite în anii de dinaintea tranziţiei? După care ar trebui regîndit un proiect care să aibă două priorităţi: reabilitarea, renovarea şi redeschiderea unor noi biblioteci, pe de o parte, şi crearea unui fond de carte care să funcţioneze după nişte mecansime transparente. Pentru a eficientiza aprovizionarea de carte şi reducerea costurilor, se pot pune la dispoziţie bibliotecilor cărţi digitale şi instrumentele necesare pentru a putea fi citite. Nu contează ce fel de biblioteci avem: clasice sau digitale. Ambele trebuie dezvoltate, fiindcă o Bibliotecă este un „terminal” în care se stochează cărţi în diverse formate.

Bibliotecile clasice şi bibliotecarii nu trebuie să se teamă de toată această digitizare, de Internet şi de apariţia unoi noi suporturi. Bibliotecarii nu sînt nişte hamali care cară cărţile dintr-un depozit în altul, ci nişte specialişti. O bibliotecă virtuală nu este un depozit imens în care sînt aruncate cărţi la grămadă, ci un loc bine structurat, aranjat după criterii raţionale şi clare. Bibliotecarii sînt cei care pot să contribuie imens la această nouă formă de organizare. Împrumutul interbibliotecar ar trebui să se generalizeze între bibliotecile universitare şi cele judeţene, pentru ca nimeni să nu fie lipsit de posibilitatea de a citi.

Există o abordare conservatoare la noi, conform căreia Internetul şi diversele suporturi digitale sînt privite cu suspiciune şi ca o formă de lux. Digitizarea nu este un lux, ci un mijloc mai ieftin de educare, informare şi acces la carte. Şi încă un lucru foarte important: bibliotecile nu pot fi privatizate, eficientizate în sesul înţeles acum în economia de tip liberal. Lor nu li se poate schimba destinaţia. De asemenea, nu putem accepta descentralizarea. Da, descentralizarea e la modă, însă Biblioteca are nevoie urgentă de centralizare: are un centru de comandă şi se decide de sus, pe criterii clare şi transparente, cum şi ce se achiziţionează, care sînt priorităţile. În România, proiectele mari şi importante nu se pot realiza decat la nivel centralizat, cu un şef cît mai sus pus şi care să se supună direct „Înaltei Porţi”.

ANBPR și ABR ar trebui să urmărească atent ecourile acestui manifest și să trimită mesaje prin care să se știe totuși că se ocupă cineva și de biblioteci și că specialiștii bibliotecari există și vor să participe la această discuţie.

Mulțumesc Vasile Ernu. Ca bibliotecară şi iubitoare de carte iau acest manifest ca pe un mărţişor.