Presă de tot râsu-plânsu

Vinerea trecută, la invitaţia Bibliotecii Universităţii din Piteşti, am susţinut o conferinţă cu tema „Bibliotecile româneşti în contextul integrării europene” şi am profitat de ocazie să-mi lansez (şi aici) volumul de versuri „Arta fugii”. O domnişoară suavă, de la o televiziune locală, îmi ia un interviu despre volumul de versuri. Prima întrebare: „Ce subiect are cartea?”. A doua întrebare: „Ce v-a determinat să scrieţi această carte?”.
Un alt ipochimen reuşeşte performanţa de a scrie un articol alcătuit numai din idei şi formulări care nu-mi aparţin (demenţială e propoziţia: „hârţogăria va fi înlocuită cu cărţi în format electronic”):

Fără comentarii.

Teza de doctorat

Prezint în câteva rânduri, pentru o informare colegială, teza cu titlul Factorul informaţional în învăţământ şi cercetare în contextul modernizării documentării ştiinţifice pe care am susţinut-o anul acesta la Universitatea din Cluj. Cercetarea pe care am intreprins-o vizează aria definită de domeniile bibliografic şi documentar şi tratează evoluţia lor istorică, atât în sine – ca zone disciplinare distincte – cât şi prin analizarea produselor specifice de informare şi documentare. În contextul mai larg al dezvoltării domeniului informativ pe plan mondial, interesul meu s-a fixat cu prioritate asupra evoluţiei lui în România, de la primele forme articulate de activitate bibliografică şi până la modernizarea transferului de informaţii, în contextul realizării sistemului naţional de informare şi documentare.

Bibliografia analitică realizată ca bază de studiu şi prezentată în volum separat împreună cu propriul ei sistem de indici, are valoare informativă prin ea însăşi, ca sursă de semnalare – generală şi unitară – a literaturii româneşti de specialitate, utilă pentru orice viitor studiu pe teme din acest domeniu sau din domenii conexe. Varianta ei electronică – care se poate regăsi pe Internet şi care este în permanenţă actualizată – reprezintă singura sursă de informare, cu acest grad de complexitate, care să intermedieze lecturile şi studiul bibliologic (consultarea se poate face aici, selectand baza de date LIS.pdt). În versiune online, ea oferă posibilităţi multiple de căutare, după criterii dintre cele mai variate, singulare sau combinate şi se adresează, în mod prioritar, specialiştilor din instituţiile cu profil de informare şi documentare, cadrelor didactice şi studenţilor din învăţământul superior de specialitate, precum şi altor categorii socio-profesionale.

Prin obiectivul pe care l-am stabilit la începutul cercetării şi prin efortul de a centraliza şi analiza, într-o singură lucrare, întreg corpusul documentar de tip referenţial din literatura românească de specialitate, cercetarea reprezintă, după ştiinţa noastră, prima şi singura cu o astfel de anvergură, care să aducă până la zi realizările din domeniul bibliografic şi documentar românesc. Studiul teoretic din partea I-a a lucrării, care este axat pe analizarea documentelor secundare şi terţiare realizate în spaţiul bibliografic românesc, se completează cu studiul bibliometric, tematic şi de gen, întreprins asupra documentelor primare de specialitate – prezentat în partea a II-a a lucrării. Intenţia mea a fost, aşadar, de a elabora un amplu studiu istoriografic al domeniului informaţional românesc şi de a crea, prin acest demers, o imagine generală şi unitară, diacronică şi de perspectivă asupra domeniului.

Varianta extinsa a acestei prezentari aici.

Cum mi-am petrecut sfârşitul de săptămână

E vineri, 5 şi jumătate p.m. Colegii de birou au plecat. I-am văzut pe fereastră cum se îndepărtau pe aleea cenuşie şi largă ce se înfundă în bibliotecă, închegând mici grupuri. Mergeau neregulat, ferindu-se de maşinile ce ieşeau din parcare, strîngându-şi gulerele şi fularele pentru a înfrunta vântul. (Romica Jurca a nimerit vântul ăsta.) Am avut, privindu-i, o senzaţie de prăpăd iminent: păreau norocoşii supravieţuitori ai unui naufragiu. „Vei fi martor la sfârşitul unei lumi, voinice”, mi-am zis. Pe mese teancuri de cărţi, pixuri, o veioză, căni de cafea, computere fără suflare, o vază cu lalele galbene. La o lungime de braţ, între o psihologie de la Polirom şi un set de CD-uri, un elefant mov, de pluş. Pe BBC Radio 1 o voce decisă atacă organizaţiile secrete din universităţile americane. În faţa bibliotecii a oprit un taxi „Săgeata”, însă nimeni nu coboară sau urcă. După ce  a bolborosit câteva zeci de secunde cafetiera a şuierat ca un spray ieftin şi s-a liniştitit. Soneria şcolii „Dan Barbilian” din apropiere anunţă, prelung, încheierea recreaţiei. Două fete, înghesuite una într-alta, se grăbesc în pas cadenţat spre bibliotecă. Îmi arunc ochii pe concluziile unei cercetări recente: „cu cât sunt mai tineri, cu atât utilizatorii BJC diferenţiază mai mult conceptele bibliotecă reală şi bibliotecă virtuală; pentru tineri există se pare două tipuri ireconciliabile de biblioteci: (1) tradiţională, clădire în care se obţine accesul la documente tipărite şi (2) virtuală, instalaţie al cărei rol este să ofere accesul la distanţă, la colecţii şi servicii electronice”.

Bibliotecă în spaţiu

„Charles Simonyi (foto), miliardarul american de origine maghiara care va fi urmatorul „turist spatial”, doreste sa infiinteze o biblioteca pe Statia Spatiala Internationala (ISS), urmand sa aduca, in cursul zborului din aprilie, carti de Johann Wolfgang von Goethe si Robert Heinlein”.
Mai multe detalii:

• Compact
• BBC News