• Ne-am mutat!

    Acest blog s-a mutat la www.prolibro.eu
  • Subscriem la:

  • Și eu sunt bibliotecar(ă)!
  • Ziua Eliberării Documentelor
  • Ne găsiți și pe:

  • RSS Calendar

  • RSS biblio_ro_feeds

  • RSS Presa despre biblioteci

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Selectie de linkuri

  • Foto ProLibro

  • Statistica blog

    • 592.541 accesari

Herta Müller primește premiul Nobel – de unde facem rost de cărțile ei?

Vestea aceasta mi-a produs o mare bucurie cu toate că, trebuie să recunosc, nu am citit încă decât scurte fragmente din scrierile ei.  După cum se poate vedea din sondajul de opinie de pe Nobelprize.org nu sunt singura în această situație: 93% din cei 6560 de respondenți nu au citi nimic scris de Herta Müller. Multă lume se și întreabă ce o fi cu apetitul academicienilor suedezi pentru autori „necunoscuți”.

Primul lucru care l-am făcut după ce am aflat vestea a fost să caut o carte de-a ei la bibliotecă. Biblioteca universității mele are 3 romane traduse în engleză în timp ce 17 sunt în germană.  Cele în engleză erau deja împrumutate sau recent rezervate așa că a trebuit să recurg la catalogul comun al  celor 76 de biblioteci  din CARLI (Consorțiumul bibliotecilor academice și de cercetare din Illinois) pentru o copie. Din cele 30 de titluri găsite 6 erau in engleză. Mi-am rezervat două dintre ele  și în câteva zile pe primesc și pot să mă pun pe citit.

Am vrut totuși să văd dacă pot să fac rost de cărți de-ale ei în română așa că am apelat la worldcat.org să-mi spună de unde pot face împrumul inter-bibliotecar.  Am găsit în catalog 158 de titluri de-ale ale proaspetei laureate Nobel dintre care 5 în română. Am aflat cu această ocazie alte câteva limbi în care au  fost traduse cărțile ei:

Majoritatea cărților din catalog sunt în biblioteci europene (Biblioteca Națională a Germaniei în primul rând) însă am mai găsit câte ceva și prin State.

Evident că nu m-am putut abține și am căutat prin bibliotecile noastre. Biblioteca Națională e lideră. În catalogul ei găsim 88 de titluri în mai multe limbi. (Cu așa colecție și așa moment istoric ar trebui organizat urgent un eveniment care să cuprindă și o prezentare a colecției).

ROLiNeSTul spune că în cataloagele marilor biblioteci de la noi sunt un număr variat de titluri, în funcție de cum îți e norocul și cum faci căutarea: am găsit 14 titluri ale  doamnei Mülle dar am găsit și 31. Căutarea după „Müller ,Herta” ca autor îți întoarce numai înregistrările de la BCU Cluj (7 titluri).  BCU Iasi are însă 15 înregistrări iar BCU Timisoara are 5 dacă te uiți  după autor „MÜLLER ,Herta”. Biblioteca Academiei are 5 înregistrări unele cu „Müller” altele cu „MÜLLER”.

Evident că sunt șanse destul de mari ca dacă mergi la unele biblioteci de la noi să găsești lucrări de-ale doamnei Müller chiar dacă acestea nu apar la căutare în catalogul colectiv…BCU Bucuresti nu mi-a apărut la căutarea de mai sus așa că am mers la catalogul lor unde am aflat că au 5 volume de-ale lui Herta Müller,  toate disponibile.

Ce am vrut cu postul asta? Să găsesc o carte de-a doamnei Müller la o bibliotecă. Bibliotecile publice ce zic? Cum stau cu carțile proaspetei laureate Nobel?

Săptămâna cărţilor interzise

În ţara unde libertatea ar trebui sa fie la ea acasă bibliotecarii şi nu numai, descoperă permanent mecanisme prin care se încearcă oprirea întâlnirii dintre unele cărţi şi cititori. De-a lungul timpului în diferite părţi ale Statelor Unite au fost interzise sau s-a cerut înterzicerea unor cărţi ca Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald, De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger sau Culoarea purpurie de Alice Walker. Pentru o listă mai lungă de titluri vizităţi pagina dedicată cărţilor interzise.

Asociaţia Bibliotecilor Americani (ALA) organizează anual, în ultima săptămână din septembrie, Săptămâna cărţilor interzise, pentru a nu permite trecerea cu vederea peste acest mod de „educare” prin limitarea libertăţii personale de a citi ce vrei. În spiritul acestei săptămâni postez şi eu un îndemn inspirat dintr-o idee mai veche a celor de la Infinite race.

cenzaura duce la orbire

Noi avem liste cu asemenea titluri interzise? Ce părere aveţi/aveaţi de acele titluri „periculoase”?

Prelegerile Doamnei Anghelescu la Ramnicu Valcea

Notele lui  Valentin (si ale bibliotecarilor participanti la prelegeri) fac parte dintr-un comentariu un pic mai lung insa eu cred ca merita sa aiba un post dedicat.  Multumim Valentin 🙂

Revin, cum am promis, la prelegerile sustinute de doamna Hermina Anghelescu la Ramnicu-Valcea, intre 31 iulie si 4 agust a.c. Scriu de la Timisoara, e destul de tarziu, si incerc sa fiu scurt si la obiect:
Paralele intre bibliotecile publice americane, nord- si vest-europene si bibliotecile publice din Ro sunt inevitabile si chiar de dorit intr-un curs „Biblioteca in societatea informationala”.
”Biblioteca – a treia casa” este un concept care a revenit ca un laitmotiv, atat in cursul „Dr. A”, cat si in cele doua emisiuni TV la care a participat la Valcea.
In timp ce in SUA si in tarile Europei nordice, biblioteca publica este perceputa ca „a treia casa” (dupa casa propriu-zisa, cea de locuit, si „casa” reprezentata de locul de munca), iar institutia „biblioteca publica” este – pentru tot mai mari procente din populatie – locul de formare, informare, instruire, cercetare, comunicare, recreere, socializare etc., in Ro acest concept este inca in stadiul de deziderat. In multe situatii, e si mai grav: conceptul nu e constientizat nici macar de bibliotecari, cu atat mai putin de public.

Cu privire la prelucrarea – clasificarea, catalogarea etc. a unitatilor de biblioteca m-am intrebat dintotdeauna (de fapt, de cand lucrez intr-o astfel de institutie) de ce toate aceste operatiuni trebuie facute de fiecare biblioteca (publica sau universitara) in parte, ca si cum fiecare ar reinventa roata. Am avut satisfactia ca „Dr. A.” a vorbit si despre asta, din expuneri si din interactiunea cu bibliotecarii valceni reiesind cat de contra-productiv, de birocratic si de mare consumator de resurse umane si tehnice este acest procedeu gresit, in care fiecare lucreaza in „carapacea” lui, fiecare facand – mai bine sau mai prost – aceeasi activitate laborioasa (doar de „pregatire” a informatiilor, de identificare si regasire a cartilor care urmeaza a fi puse la dispozitia publicului). Sigur ca propria clasificare, catalogare etc. se impune, dar nu si pentru aceleasi u.b. existente cam in toate bibliotecile publice, cum sunt de pilda fondurile de carte de dinainte de 1990…
Aceasi irosire de timp si de resurse se „intimpla” si referitor la digitizarea cartii de patrimoniu, aproape fiecare biblioteca judeteana din Ro realizand sau dorindu-si sa realizeze pe cont propriu transpunerea informatiei de pe suportul vechi de sute de ani pe suport electronic, dar nu pentru a oferi informatia catre lumea intreaga, ci parca pentru a o tine sub capac si a se „mandri” cu ea.

Mai multe ore dintr-o zi de curs au fost rezervate, de catre trainer, instruirii bibliotecarilor valceni in privinta evaluarii resurselor web, cu accent pe relevanta, actualitatea, autoritatea/ autenticitatea informatiei. M-am bucurat mult ca prezentarea si dezbaterile pe tema resurselor web au fost foarte bine primite de colegii mei, ca le-au starnit interesul inclusiv bibliotecarilor de la bibliotecile locale (orasenesti si comunale).

Unele dintre intrebarile bibliotecarilor valceni si unuia dintre moderatorii TV au fost referitoare la bibliotecar, mai exact la cine si cum ajunge bibliotecar in SUA si care este modalitatea de promovare profesionala, inclusiv in posturi de conducere a bibliotecilor.
Din raspunsurile ”Dr. A” a reiesit ca, in SUA, devine bibliotecar cine alege sa devina bibliotecar, adica persoana ca isi doreste sa aiba aceasta profesie si, prin urmare, se pregateste pentru asta, pentru inceput prin studii universitare urmate de masterat, apoi prin E.C. (in Ro, cum stim cu totii, cei mai multi bibliotecari sunt bibliotecari doar pentru ca (poate doar) intr-o biblioteca si-au gasit un loc de munca, iar o pregatire profesionala solida vine abia dupa angajare, daca mai vine…
Afirmatia trainerului ca, intr-o biblioteca americana, se ajunge la o gradatie profesionala superioara sau maxima numai dupa o indelungata si sustinuta activitate si ca, de ex., la biblioteca Universitatii Waine, doar patru persoane sunt incadrate pe ceea ce noi am numi in Ro „S1A” (gradatia maxima pentru studii superioare) a starnit rumoare printre colegii mei. La noi, apreciez ca peste 80% (poate si mai mult) din bibliotecarii care se apropie de varsta de pensionare sunt incadrati pe trepte si gradatii maxime (studii medii sau superioare) poate inca de la angajare (n-am retinut exact, dar parca am inteles ca in SUA cineva nu poate fi bibliotecar doar cu studii medii? cine stie exact ar putea sa ne lamureasca…).
Am mai retinut ca bibliotecarii americani nu sunt din cale-afara de bine remunerati (platiti ceva mai bine decat bibliotecarii din bibliotecile publice sunt cei din cele universitare) pentru activitatea lor (retributiile incep de la cca. 28.000 $/an, salarizarea maxima situandu-se undeva la cca 80.000 $/an, sume impozabile). Bibliotecarii traiesc decent si atat, fara perspectiva de a se imbogati vreodata, deci sunt constienti de ce perspective salariale le ofera profesia inca de cand si-o aleg. Cu toate astea, isi doresc sa devina bibliotecari in primul rand pentru a se pune in slujba comunitatii, pentru a o „lumina”, pentru a lucra cu si pentru memoria ei culturala, pentru a o dezvolta, pentru a o imbogati, implicit pentru a conduce societatea spre progres.
Criza care a lovit SUA – le-a spus „Dr. A.” bibliotecarilor valceni – i-a facut pe si mai multi americani sa frecventeze bibliotecile, nu doar pentru a cauta locuri de munca prin intemediul Internetului, ci si pentru a invata si a se pregati in vederea reconversiei profesionale. Poate noua ne pare paradoxal, dar in SUA oamenii se inscriu (si platesc, chiar contractand credite la banci) pentru a urma studii universitare sau masterate, dupa ce au ramas someri sau tocmai pentru ca sunt someri si au timp liber.
Tot la discutiile despre personalul bibliotecilor, s-ar potrivi si referirile la alegerea si punerea bibliotecarului potrivit la locul potrivit. De pilda, un tanar cu cercel si/sau tatuaje si pasionat de muzica moderna poate fi foarte potrivit la sectia pentru adolescenti sau la o sectie de muzica si total nepotrivit la o sectie de tip „fond documentar” sau „patrimoniu”, unde cercetatorii, poate si masteranzii si studentii sunt „la ei acasa”.

Prezentarile trainer-ului si rapunsurile la intrebari au vizat si bugetele de care beneficiaza bibliotecile publice americane. Diferenta intre finantarea bibliotecilor de „acolo” si subfinantarea celor de la noi nu poate fi cuantificata in sume sau in procente in primul rand datorita diferentelor de sistem: in SUA, exercitandu-si dreptul la vot, cetatenii aleg ca un procent mai mic sau mai mare din taxele si impozitele pe care le platesc sa fie alocate bibliotecii publice (care este, asadar, mai mult sau mai putin finantata), asa cum hotarasc si procentele din buget destinate domeniilor sanatatii, sigurantei publice, investitiilor etc. Biblioteca si bibliotecarii au, prin urmare, tot interesul ca institutia sa functioneze cat mai bine, sa ofere in permanenta servicii noi, sa se reinventeze, practic, de la o zi la alta, in functie de nevoile utilizatorilor serviciilor ei, pe care chiar sa le anticipeze, iar comunitatea, membrii ei, daca vor o biblioteca pe masura nevoilor si asteptarilor, stiu si inteleg, constientizeaza poate mai bine decat administratia locala incotro trebuie sa-si directioneze banii.
Diferentele mari intre veniturile (implicit taxele si impozitele locale) populatiei din diferitele state americane determina si ele, fireste, diferente in modul de finantare a bibliotecilor.
Cursantilor le-au fost facute prin proiectie tururi virtuale de biblioteci… i-am auzit chiar eu, ulterior, pe colegii mei vorbind despre cum i-a incantat prelegerea despre Seattle Public Library.
Sa dau, totusi, si o suma ref la finantarea bibliotecilor: am retinut ca numai pentru abonamentele bibliotecii sale la baze de date, Waine State University (deci o biblioteca universitara, nu publica) aloca anual cca. 5 mil. USD (prin comparatie, tot 5 mil. USD a costat, la nivelul anului 2004, intreaga constructie a sediului bibliotecii in care lucrez eu, iar anul acesta Consiliul Judetean nu ne-a putut aloca niciun buget penetru achizitii de noi u.b., pentru pregatire profesionala, pentru dotari si dezvoltare, in general).

„Dr. A” a mai vorbit indelung si aplicat despre serviciile de referinte, inclusiv de referinte electronice sau prin telefon, despre Computer literacy vs. Information literacy, care cad in sarcina bibliotecii publice, despre atitudinea pe care trebuie sa o aiba bibliotecarii fata de public etc. etc…

Trebuie sa va marturisesc, la final, ca eu nu am putut urmari decat foarte putin din prelegerile sustinute de doamna Hermina Anghelescu la Valcea si din interactiunile domniei sale cu bibliotecarii valceni. Rezumatul de mai sus se bazeaza in special pe feedback-ul pe care l-am avut de la colegii mei (de la BJ Valcea si din judet) participanti la curs, pe discutiile cu „Dr. A”, care mi-a vorbit despre ce a prezentat si ce intrebari i s-au pus. De asemenea, am vazut in prima difuzare (au fost si reluate) cele doua emisiuni TV, in care „Dr. A.” a prezentat pentru publicul valcean (in cazul TV Etalon) si national (postul VTV) si sinteze ale interactiunilor cu bibliotecarii valceni, comparatii intre sistemele de biblioteci publice american si romanesc etc.
Eu am avut-o trainer pe doamna Anghelescu la TOT-ul „Dezvoltarea serviciilor bibliotecii” organizat de IREX la Sinaia, vara trecuta, si am fost deosebit de incantat de cele invatate atunci si de dezbaterile la care am participat impreuna cu ceilati 15 colegi din Ro. Atunci am avut onoarea de a o invita la Valcea pe doamna Anghelescu, pentru ca mi-am dat seama cat de important ar fi pentru colegii mei sa o aiba trainer…

Valentin Smedescu

CB101 – Prevenirea incendiilor

Deoarece am citit zilele trecute despre incendiul produs la Millenium Bussiness Center din Bucureşti și, în definitiv, unul dintre cei mai mari dușmani ai bibliotecilor este focul, mi-am spus că am putea începe  să ne gândim cât de asigurate sunt bibliotecile în caz de incendiu. Dacă am putea să construim o nouă bibliotecă cum am putea asigura mai bine siguranţa publicului, a bibliotecarilor  şi a colecţiei în caz de incendiu? (După cum se pare cei de la Millenium nu au pus mare preț pe asta)

Ştim că bibliotecile intră la nivelul de risc ridicat de incendiu deci clădirile care le găzduiesc ar trebui să aibă conform legii o fişă a obiectivului, documentație PSI iar construcţiile mai noi neapărat un scenariu de siguranţă la foc şi planuri de intervenţie PSI. (Are cineva acces la asemenea documente? Cred că ar fi util dacă am putea să discutăm direct pe astfel de documente)

library 115În SUA majoritatea clădirilor au ca structură de rezistenţă un sistem de bârne de oţel. Asta permite clădirilor să ofere spăţii deschise, ușor de supravegheat, numai bune pentru biblioteci. Ele însă pot fi uşor prăpădite de foc.   Încă din design clădirile sunt însă gândite astfel încât să asigure controlul şi reducerea extinderii focului. Cu alte cuvinte, dacă focul ar izbucni la un etaj al bibliotecii, prin structura clădirii, incendiul ar fi forţat să o ia pe anumite căi şi se evită astfel distrugerea mai multor nivele sau închiderea tuturor căilor de ieșire. De asemenea în funcție de structura materialelor din componența clădirii, rezistența la incendiu se calculează folosind modele matematice avansate.

library 230-2La fiecare etaj sistemul de sprinklere (nu știu dacă au o altă denumire în română) asigură ținerea sub control a incendiului. Partea proastă cu aceste sprinklere este că se mai și strică și atunci bibliotecile riscă să își distrugă colecția inundând-o. Există mai multe  astfel de sisteme însă sistemul care este considerat bun pentru biblioteci (și muzee) este cel denumit pre-action. În acest sistem țevile de deasupra încăperilor nu au apă (pentru a evita accidentele). Apa este eliberată în țevi și din țevi în încăpere abia după ce s-a detectat focul.  library 106-2Un minus al acestui sistem (așa cum mi-a fost explicat de șeful de la întreținerea clădirii unei mari biblioteci universitare) constă în faptul că țevile „uscate”(dry pipe), dacă nu sunt bine întreținute, atunci când primesc apa o pot colora și aceasta poate dăuna cărților murdărindu-le. Indiferent de sistem, un singur sprinkler eliberează mai mult de 100 de litri de apă pe minut.

Alte măsuri de prevedere a incediilor includ (dar nu se limitează la):

  • rafturi de metal – din ce mi-au spus câțiva  bibliotecarilor ele încetinesc flăcările de la nivelele de jos să ajungă direct la nivelele superioare  și sunt, în mod evident mai bune decât rafturile din lemn;
  • ieșiri de urgență și zone de siguranță (care sunt de obicei poziționale în casa scarilor) – detaliile tehnice ale clădirii impun existenuța lor în orice clădire;
  • deschiderea ușilor înspre afară – din experiențe nefericita a unui incediu din 1908 când o clădirea a operei a ars și oamenii prea speriați nu au reușit să țină ușile deschise pentru a ieși  (170 de oameni au murit atunci), au apărut mai multe reguli de siguranță în locurile publice. Dintre ele și faptul că ușile pentru camerele unde staționează oameni trebuie să aibă  deschiderea înspre afară.
  • buna semnalizare a ieșirilor – este important ca becurile folosite pentru semnalizare să aibă o viață lungă și, în caz că se ard să fie înlocuite imediat. De asemenea pentru o mai bună  îndrumare a oamenilor chiar și atunci când incendiul a izbucnit deja și fumul este des am înțeles că mai nou semnele nu se mai pun deasupra ușilor sau sus pe perete ci lângă uși, cam la jumătatea înălțimii ușii. Astfel cei care încearcă să evite fumul și merg aplecați sau târâș pot să vadă semnele.

Temă de gândit: De la biroul de unde lucrați de obicei observați că încăperea vă este inundată de fum. Încercând să iesiți observați că ieșirea principală (cea pe care o folosiți de obicei) nu poate fi folosită deoarece este cuprinsă de foc. Ce alternativă aveți să ieșiți din clădire? Dacă nu ați cunoaște clădirea, aveți suficiente semne care să vă ghideze spre această ieșire de siguranță?

Observație: În căutările mele am dat peste o firmă din Buzău  care oferă echipamente şi consultanţă pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. Presupun că sunt multe astfel de firme însă, ce e interesant la acestă firmă e că că a achiziţionat domeniile care au ca nume termeni cheie din legislaţia  PSI, cum ar fi documentatie-psi.ro, scenariu-de-siguranta-la-foc.ro, securitate-la-incendiu.ro şi altele, în total   7 situri. Interesant mod de a face reclamă.

[Detalii curs]

Omagiu cărţilor şi bibliotecilor + o întrebare

Un nou film semnat Maria D.A. sau varalbastra despre o iubire pe care o împărtăşesc şi bibliotecarii.

Cred că acesta ar fi un bun moment să va întreb ceva. Aş vrea să pregătesc o serie de postări pe baza notelor de la cursul de  „Clădiri ale bibliotecilor” pe care l-am luat recent. Mă gândesc că am putea face din această serie un curs de vară  🙂 Profesorul Fred Schlipf cu care am lucrat a fost consultant la construirea sau remodelarea a peste 100 de biblioteci din Illinois şi a fost director de bibliotecă peste 15 ani.  Temele abordate au cuprins: alcătuirea unui plan şi program pentru clădirea bibliotecii, cum se angajează un arhictect şi o firmă de contrucţii, desigul, mobilierul lumina în bibliotecă.

„Înscrierile” prin vot se fac până la sfârşitul săptămânii.

Pregătiri

eggs_library[Biblioteca Franklin Park, USA]

Și bibliotecile ar trebui să se pregătească și să ia parte la evenimentele din comunitate, nu-i asa?  Am văzut că sunt biblioteci pe la care au poposit deja iepurașii.  Dacă aveți imagini cu sărbătorile Pascale în biblioteca voastră spuneți-ne și nouă unde le putem găsi.

Viitorul în bibliotecă

Adina ne-a semnalat emisiunea Parte de carte de la ProTV cu tema „Viitorul în bibliotecă”.  Cristian Tabără împreună cu domnii Florin Rotaru directorul de la biblioteca  Metropolitana si Ioan Matei, șef cultură scrisă la Ministerul Culturii, au vorbit un sfert de oră despre biblioteci  (publice, naționale) cu legea și publicul lor dar au fost și câteva cuvinte despre proiectul cu biblioteca digitală a României a celor de la Metropolitană.

Foarte utile astfel de apariții în media.

Aș fi preferat însă ca, atunci când se vorbește despre utilizatorii bibliotecilor publice, ei să nu fie prezentanți în modul simplist ca elevi obligați de programa școlară să treacă prin niște cărți și, deoarece nu au bani, vin la bibliotecă. Chiar dacă statisticile poate reflectă o astfel de stare, realitatea este mai complexă și dacă noi, bibliotecarii, alegem să ne mulțumim cu și să prezentăm doar niște schițe mult simplificate, să nu ne supărăm apoi că administrația locală, ministerele și publicul nu ne înțeleg rolul. Nu de alta dar, la schema simplă prezentată în emisiune se pune întrebarea: de ce mai avem nevoie de biblioteci publice dacă, majoritatea publicului lor poate fi servit de bibliotecile școlare?