Excelentei Sale Hunor Kelemen, Ministrul Culturii si Patrimoniului National – Guvernul Romaniei

Scrisoare deschisa

Excelenta,

Domnule Ministru,

Draga Hunor,

Cand am primit, in 3 februarie a.c., invitatia de a participa la Dezbaterea cu tema  „Noua imagine a bibliotecilor publice din Romania – rolul bibliotecii în dezvoltarea comunitatii”, organizata la Ministerul Culturii si Patrimoniului National mi-am zis: gata, de-acu inainte biliotecile vor avea in tanarul ministru Hunor Kelemen un sustinator asa cum n-au avut pana in prezent, cum asteapta de foarte multa, mult prea multa vreme. Era prima data cand un „varf” al Culturii si Patrimoniului National chema la Minister, pentru o dezbatere, reprezentatii unei profesii atat de importante, careia insa i se acorda tot mai putina importanta – „e un bibliotecar, acolo!”, „o biblioteca…”; „esti doar bibliotecar!” („ati fost bibliotecar, domnule Antonescu” )…”

La Minister m-am dezumflat putin cand Marian Voicu ne-a adus la cunostinta ca ai si „un alt angajament”, chiar in aceeasi zi si cam la aceeasi ora, drept pentru care nu ne poti onora cu prezenta mai mult de 40 de minute (sincer sa fiu, m-am gandit la ce ne-oi mai fi chemat, pe zapezile alea mari, din tara si Capitala, pe „ruptura” de „drum european” Ramnicu-Valcea-Pitesti, in traficul acela imposibil …daca erai asa grabit si nu ne puteai da decat 40 de minute; am alungat, insa, iute gandul hain: bine si-atat, decat deloc). Cand cele 40 de minute s-au transformat in 35 de minute si ceva secunde – chestiuni importante te-au retinut sa intri exact la 11.00 – m-am consolat cu o cugetare in genul desteptul spune in cateva clipe ce nu spune o armata de prosti intr-o viata; si, brusc, mi-a revenit o oarece buna dispozitie. Pentru scurta vreme, insa, intrucat am realizat ca – in jumatatea de ora pe care ne-o rezervasei – nu urma sa vorbesti (se anuntatse o dezbatere!) doar tu cu noi, bibliotecarii, si mai ales nu urma sa ne asculti, ci aveau de sustinut discursuri importante in primul rand Deborah Jacobs, director Global Libraries Initiative (Fundaţia Bill & Melinda Gates), Paul-Andre Baran, directorul Programului „Biblionet – lumea in biblioteca mea”, Doina Popa, presedintele ANBPR (toti trei, initiatori – de fapt – ai dezbaterii pe care tu si – mai ales – Ministerul ati gazduit-o).

De ce iti scriu si mai ales de ce in acest mod (poate) lipsit de conveniente? Ma adresez astfel intai de toate pentru ca esti un om inca tanar – intimplator, ai exact aceeasi varsta cu mine; pentru ca ai incontestabile preocupari culturale; pentru ca te-ai scolit in Targu Mures, care imi e atat de drag (locurile natale, deh!); fiindca, in campania electorala pentru Presedintia Romaniei, de anul trecut, ai avut sloganul „Kelemen Hunor spune lucrurilor pe nume!”; in fine, pentru multe altele, dar si pentru ca si eu spun lucrurilor pe nume.

De-acum incolo sintetizez punctual motivele pentru care iti scriu prezenta Scrisoare deschisa:

–           La intalnirea de la Minister, de asta-iarna, ai declarat: „Trebuie să facem o strategie, să vedem dacă în acest an putem amenda legea (n.a. – legea bibliotecilor din 2002, modificata si republicata), dar nu aş vrea să mă apuc de amendamente înainte de a discuta cu breasla. (…) O ofertă foarte bogată ar însemna şi o atractivitate. O bibliotecă publică, şi în satul cel mai mic, va deveni un centru, un loc unde omul se duce cu plăcere, unde, în afară de o carte, un document, poate să găsească şi altceva”; legat de aceasta declaratie, ai promis ca, la sfarsitul lunii februarie – începutul lui martie, te vei intalni cu reprezentanţi ai Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR), in scop de a discuta pe marginea legii bibliotecilor si a unei strategii pentru implementarea, în 2011, a unui „proiect de digitalizare a culturii scrise”; te-ai intalnit cu reprezentantii bibliotecarilor sau macar ai ANBPR? nu te-ai intalnit…

–           Tot la intalnirea de la Minister, din 4 februarie, ai vorbit despre intentia ta de a relua Programul de achizitii de carte pentru biblioteci (pe scurt: cartile sa fie achizitionate cu fonduri de la Ministerul Culturii si sa ajunga ulterior, sub forma de donatie, in bibliotecile publice ale caror autoritati finanatoare nu pot sau nu vor sa aloce fonduri cu astfel de destinatii); legat de aceeasi tema, ti-am auzit si ti-am citit declaratii conform carora „este nevoie” ca „Ministerul Culturii sa cumpere tirajele editurilor” in scopul de a le dona bibliotecilor; eu as nuanta un pic: nu trebuie cumparate „tirajele”, ci bibliotecile ar trebui sa formuleze ele insele pre-comenzi de editare si reeditare de unitati de biblioteca (deci nu doar carti, ci inclusiv u.b. electronice) de care au stringenta nevoie, pe care sa le achite Ministerul (nu de-acum si pururea, ci doar pana cand administratiile locale evolueaza intr-atat incat sa isi asume propriile programe de innoire a colectiilor bibliotecilor); dorinta bibliotecarilor este sa ofere utilizatorilor serviciilor bibliotecilor, publicului, tot ceea ce acest public isi doreste, ceea ce ii lipseste, in timp ce dorinta editurilor este sa-si vanda stocurile cu toptanul, evident pentru a realiza profit; ai reluat acest Program  asa cum ai promis? nu l-ai reluat…

–           Sunt, pe undeva, nefericit ca trebuie sa-ti destainuiesc un lucru: cele mai importante discutii din cadrul intilnirii de la Ministerul Culturii, din 4 februarie, au avut loc dupa ce tu ai plecat la celalalt „angajament”; mai multi invitati, printre care si eu, am vorbit despre precaritatea institutiei „biblioteca publica”, despre marile probleme ale miilor de biblioteci comunale, mic urbane si chiar municipale din Romania, despre faptul ca, desi avem o lege care teoretic ne reglementeaza activitatea, practic mii de biblioteci (implicit mii de bibliotecari) sunt la cheremul unor administratii locale care nu doar ca nu le inteleg rostul si rolul, ci le considera institutii „ingaduite”, facultative, consumatoare de resurse alocate (cam) inutil; ti-a spus cineva ca, legat de aceasta trista realitate, in prezenta tuturor celor invitati in 4 februarie la Minister, am zis – evident, dupa plecarea ta, ca inainte n-am apucat –  ca mi-as dori sincer ca tu, Hunor Kelemen, sa devii „un Spiru Haret al bibliotecilor romanesti”? Nu ti-a spus nimeni, evident, ca daca-ti spunea, poate te ambitiona ceva mai mult…

–           O alta problema importanta – din care decurg un prezent si un viitor si mai trist decat realitatile de pana acum – e cea referitoare la faptul ca multe administratii locale nu inteleg si nu constientizeaza cat de importanta este conexiunea la Internet in banda larga pentru biblioteci; am avut situatii in care am irosit timp, alte resurse si a trebuit sa uzez de toata puterea mea de convingere… pentru ce? Pentru a explica, punctual, cate unui primar, ca buna functionare a bibliotecii publice a mileniului III si dezvoltarea de servicii moderne pentru utilizatori depind 100% de conexiunea la Internet (desigur, si de pregatirea profesionala a bibliotecarilor, si de computere; dar pe-astea ni le ofera gratis Bill Gates, ca daca era doar dupa Guvernul Romaniei si dupa administratiile locale…). Prin intermediul unui parlamentar, in legislatura trecuta am propus Ministerului Culturii un mic, dar important amendament la Legea bibliotecilor: fiecare administratie locala sa fie obligata sa asigure conexiune broadband pentru biblioteca proprie (poate vreunul dintre subordonatii tai mai gaseste prin vreun sertar ceea ce propuneam eu atunci, cu Memoriu de fundamentare etc.; daca nu, mai pot trimite o data; in Finlanda – sigur esti la curent – tocmai s-a reusit impunerea prin Lege a dreptului la Internet in banda larga oferit prin intermediul bibliotecilor publice; de ce nu s-ar putea asta si la noi?

Cum am zis si in prezenta tuturor colegilor prezenti la MCC este foarte bine ca astfel de dezbateri au loc, este excelent … teme precum “constientizarea rolului bibliotecii, care tre sa fie spatiu de formare, informare, comunicare, recreere, socializare” s.a.m.d., “serviciile moderne de biblioteca” pe care vrem sa le dezvoltam, “digitalizarea continutului cultural”, “oferirea de informatii pe suportul si in modalitatea pe care le prefera utilizatorul” etc. etc. sunt sublime de-a dreptul si e mare nevoie de ele, numa’ ca dezbateri precum cea de la care vin acum ar fi fost bine sa fie precedate macar de o intalnire-doua (la acest nivel inalt) pentru discutii referitoare la precaritatea institutiei bibliotecii publice din Romania, dupa care sa urmeze masuri concrete, palpabile…

Inainte de a elabora orice strategie, de a aplica orice stiinta biblioteconomica de succes oriunde altundeva in lume, in fine, inainte de orice, trebuie rezolvate o data pentru totdeauna cele dintai probleme ale catorva mii de biblioteci publice din comune si orase mici: bibliotecile publice sunt sau nu “institutii strategice”, cum zice Legea? E sau nu obligatoriu ca ele sa existe (sa fie infiintate acolo unde nu exista)? Este obligatoriu sa fie finantate cum zice Legea sau cum vrea pixul primarului? Atunci de ce mai trebuie dusa munca de convingere cu administratiile locale? de ce le (mai) trebuie explicat ca in comunitatile lor oamenii au nevoie de biblioteca de ex. tot atat de mult cat au si de politie sau de dispensar medical?

Asta tre sa rezolve intai de toate Ministerul Culturii si Guvernul (nu IREX, nu ANBPR): sa puna miile de biblioteci mici din Romania in drepturile lor firesti, sa le garanteze existenta si finantarea, nu doar posibilitatea de a exista, de fapt, de a subzista” – scriam, la cald, imediat dupa intoarcerea de la sus-mentionata intalnire gazduita de tine, la Minister.

Poate te intrebi, draga Hunor, prietene, in ce scop ti-am scris cele de mai sus. Nici eu nu stiu  exact, sincer sa fiu (motive sunt mai multe). Poate pentru ca am avut si am asteptari de la tine? Poate pentru ca ma gandesc frecvent la intalnirea aceea, de la Minister, care ar fi putut fi sansa unui nou inceput pentru bibliotecile romanesti? Poate pentru ca mi-ar displacea profund – as lua-o si ca pe un esec al contingentului nostru – daca te-ai alatura lungului sir al predecesorilor tai in aceasta functie, d.p.d.v. al drumului pavat cu bune intentii, dar care duce spre nicaieri?

Asa cum „se stie”, in Romania a inceput „reforma instititutiilor statului:), care se pare ca presupune, intai de toate, niste mii de disponibilizari din sistemul bugetar. Administratiile locale romanesti sunt in mare fierbere si nu stiu cum sa-si „ajusteze” numarul de angajati, astfel incat sa se conformeze noilor directive venite de la Guvernul din care faci parte. Eu stiu ca reducerea aparatului bugetar nu trebuie sa vizeze reducerea posturilor de bibliotecar (bibliotecarii nu sunt personal administrativ si in niciun caz nu sunt „excendentari”), finantate de administratiile locale, insa conducatorii acestor administratii stiu? Crezi ca nu se vor gasi primari care, pentru a-si salva proprii oameni, vor „prefera” sa-si disponibilizeze nu consilierul personal, ci mai curand sa-l dea afara pe bibliotecar? Te-ai gandit ca un mesaj al tau, de clarificare a acestei situatii – a disponibilizarilor care nu trebuie sa-i  vizeze pe bibliotecari – se impune ca prioritate absoluta si imediata (pana nu e prea tarziu)? Te rog, si legat de asta, da un ordin, da ceva…

cu pretuire,
Valentin Smedescu

P.S.: deja e foarte tarziu pentru a intreprinde ceea ce trebuia sa incepi demult; fara ca eu sa mi-o doresc – crede-ma pe cuvant – tu si partidul tau veti iesi de la guvernare, poate mai curand decat cred multi; intr-o astfel de situatie, chiar ca nu vei mai putea avea nici macar bunele intentii pe care le-ai anuntat; vei ramane, evident, cu bunele intentii ale unui simplu muritor, asemenea mie; insa ele nu ajuta deloc…

9 Răspunsuri

  1. Valentin, dar ANBPR-ul ce a pazit in acest timp? Cine din asociatie a continuat sa cheme Ministerul la discutii pentru ca dialogul, inceputul de gand daca vrei, din februarie sa aiba rezultate palpabile? Poate au fost discutii in martie dar, mai „discrete”, cum ne e obiceiul in biblioteci…

    Si in aceeasi ordine de idei, cui a trimis ANBPR-ul acum o scrisoare deschisa de reamintire clarificarilor legate de disponibilizari „care nu trebuie sa-i vizeze pe bibliotecari” ?

    Oare de ce avem impresia ca un ministru (oricare ar fi el/ea) stie mai bine decat o asociatie profesionala ce nevoi au bibliotecile si cum anume trebuie ajutate ? Daca aceasta situatie ar fi adevarata, daca un ministru chiar stie mai bine decat reprezentantii bibliotecarilor ce se intampla in bibliotecile noastre, atunci cei din conducerea asociatiei ar trebui sa-si dea demisia. Da, un ministru poate avea o viziune generala insa ea trebuie alimentata permanent de informatii actuale, corecte si profesional prezentate de catre comisiile si asociatiile profesionale. Sugestiile tale sunt foarte bune insa problemele trebuie atacate pe mai multe fronturi si cel mai activ si mai vizibil luptator ar trebui sa fie, dupa parerea mea, asociația profesionala.

    De ce nimeni nu scrie ANBPRului astfel de scrisori?

    • Claudia, daca ultima intrebare din raspunsul tau ma vizeaza as replica:
      – asteptarile mele vizavi de ANBPR sunt aceleasi dintotdeauna, in timp ce de la ministrul Hunor Kelemen aveam asteptari noi, sa zic mai „proaspete”
      – a scrie Asociatiei ceva in genul de mai sus e inutil: toti colegii bibliotecari din tara si cu atat mai mult conducerea ANBPR stiu foarte bine lucrurile astea, nu le mai trebuie repetate, nu mai trebuie mahniti…

      PS: abia ieri am vazut ca ANBPR, prin doamna presedinte Doina Popa, a adresat primului ministru Emil Boc o scrisoare deschisa referitoare la disponibilizarile care nu trebuie sa-i vizeze pe bibliotecari.
      Deci, „problemele sunt atacate pe mai multe fronturi”, concertat…

      • Nu te viza doar pe tine insa multumesc mult de raspuns. Ma bucura sincer vestea cu scrisoarea ANBPR. Sa inteleg ca asociatia a trimis astfel de scrisori si in fiecare judet? Sau poate ca asociatia are o corespondenta mai veche cu domnul ministru si ca dansul deja a discutat ceea ce a promis ca discuta?

        Eu cred ca e bine sa le reamintim oamenilor din cand in cand ce asteptari avem de la ei iar a reaminti anumite probleme si a le discuta deschis cautand solutii inseamna, in mod normal, a purta discutii profesionale.

    • Cum scrii tu Claudia ar rezulta ca in lantul acesta al (in)comunicarii ar fi mai vinovat ANBPR-ul decat ministerul (ministrul). In realitate insa mie mi se pare ca pana acum ANBPR-ul a fost o asociatie destul de activa si pe faza. Problema este: are cu adevarat ministrul o viziune si care este aceasta? Eu am ascultat atunci discursul lui postat de Valentin aici si nu m-a impresionat. Nu avea forta ce spunea el, erau banalitatile care nu deranjeaza pe nimeni si nici nu angajeaza pe nimeni din care se compun discursurile politice mediocre.
      Din cate imi amintesc eu singura care a avut o initiativa cu cap si coada a fost Mona Musca. Insa potrivit standardelor oamenilor de bine din Romania a fost colaboratoare a securitatii si prin urmare inlaturata pentru ca probabil a avut curajul dupa revolutie se reziste santajului cu dosarul.

      • Ce sa fac Marin, eu de fiecare data cand imi dau seama ca am reusit sa comunic foarte bine profesional cu cineva „din afara” bibliotecilor sunt sincer surprinsa si atunci cand observ ca nu am reusit sa transmit ideea, ma invinovatesc pe mine. E probabil o atitudine de-a mea insa asteptarea omului providential care sa ne rezolve multele noastre probleme si sa vina cu viziunea de acasa mi se pare pierdere de timp. Daca exista o declaratie publica a domnului ministru trebuia sa fie folosita la maxim de catre asociatie.

        Nici pe mine nu m-a impresionat declaratia ministrului de atunci. Dupa un timp de auzit declaratii e usor sa iti dai seama ce viziune personala legata de biblioteci are cineva. Nu ma mira viziunea domnului Kelemen deoarece, din cate am vazut la noi, a fi ministru se invata „la locul de munca” la fel cum am invatat multi dintre noi sa fim bibliotecari.

        A intelege ce potential detine biblioteca in secolul nostru nu este usor de facut in Romania deoarece ne lipsesc exemplele bune care sa ne ajute cand ne prezentam institutiile. (Noroc cu Biblionetul in acest sens.) Daca sunt profesori universitari de biblioteconomie care nu inteleg ce e cu bibliotecile publice de la noi, oare e normal sa asteptam viziuni clare legate de aceste institutii din partea unor oameni care, poate au fost utilizatori de biblioteci poate nu, insa cel mai probabil, nu au stat tare mult sa se gandeasca ce e cu bibliotecile noastre?

        Chiar, ce lucrare de biblioteconomie care sa ii vorbeasca despre biblioteci si potentialul lor i-ati face cadou unui ministru al Culturii sau al Educatiei?

    • Bibliotecile din Romania sunt supuse distrugerii la fel ca multe institutii de cultura, aud de teatre, de Opera din Constanta, etc.
      O Rusine !

      Am trimis si eu o Scrisoare Deschisa catre Presedintele Romaniei pe adresa Presedintiei si catre Primul Ministru, la cabinetul ministerial.

      Relatam situatia incredibila prin care trece Prima Biblioteca a Tarii, situatia inadmisibila si unica in Lume, situatia Romaniei de a nu avea o Biblioteca Nationala.

      Scriind ca ar fi corect sa se faca un control sub toate aspectele in Biblioteca Nationala a Romaniei, control care nu s-a facut de la infiintarea acestei institutii, control care dupa 1990 era si mai necesar.

      Nemultumirea ca BNaR nu mai are specialisti si ca reducerea de personal se face dupa bunul plac al directorului, in defavoarea Bibliotecii si a Bibliotecarilor, practic in defavoarea tarii, netinandu-se cont de anumite criterii absolut obligatorii pentru o Biblioteca, pentru o institutie de rang national.

      Si ce daca am facut o Scrisoare deschisa ? Sau chiar doua ?

      Mi s-a raspuns ca materialul meu este pe masa Ministrului Culturii si ca voi primi un raspuns adecvat.

      Rezultatul ?

      Evaluarea activitatii directorului general al Bibliotecii Nationale a Romaniei in functie cu nota 9,90 pentru activitatea anului 2009.

      Adica Ministrul Culturii priveste nepasator si rece din Turnul lui de Fildes, Ministerul Culturii si nu poate controla pentru ca vezi Doamne, directorul BNaR ar avea autonomie !
      Clar !

      Asa ca de ce nu ar putrezi si de ce nu ar arde in continuare publicatiile BNaR ?

      In orice tara din lumea numai daca spui ca publicatiile Bibliotecii Nationale din tara ta nu au o evidenta clara de zeci de ani, publicatii care putrezesc, publicatii care ard, asadar numai atat de ar afla Ministrul Culturii, adica nu ar tine cont si de alte aspecte relatate, expuse, aspecte la fel de grave, dar numai daca s-ar gandi la publicatiile Bibliotecii si atat , tot ar trebui sa ceara imediat, macar si numai un control si cu tot ce ar decurge in urma unui control cinstit.

      Niciun Ministru al Culturii nu a facut nimic pentru Biblioteci.
      Au facut cate ceva doar bibliotecarii, cu eforturi imense.

      Mona Musca ?

      Si pe timpul domniei sale publicatiile BNaR putrezeau (inca nu arsesera, dar de putrezit, putrezeau) si nu a aflat vreun bibliotecar vreodata ca s-ar fi interesat ministrul Mona Musca de soarta lor.

      Doamna ministru participa la toate emisiunile mondene ale tuturor televiziunilor din Romania, se vroia populara, venea cu bancuri care faceau auditoriul sa uite de problemele reale din Cultura, a facut un control numai la o singura institutie, la Opera Romana in urma caruia a plecat si (se pare) ca imediat a si murit directorul, Ludovic Spiess.

      Dar fara un control absolut necesar la Biblioteca Nationala.

      Nu a facut ceva concret, doar programe frumoase pe hartie, cateva luni Prioritatea MCC a fost Bibliotcea Nationala a Romaniei, dar doar pe hartie, pe site-ul MCC.
      Efectiv nu s-a facut nimic in timpul domniei Mona Musca la Biblioteca Nationala ?
      Nimic.

      La Biblioteca Nationala, pentru ca avea o prietenie stransa cu directorul suspendat pe motiv de Codex Aureus, cand si-a luat mandatul de ministru, doamna Mona Musca, fara niciun control in prealabil la BNaR l-a “inscaunat” rapid pentru a doua oara pe Dan Erceanu desi situatia Codexului (Minsitru Ion Caramitru) era neelucidata, desi in Biblioteca Nationala pe timpul primului descalecat al lui Erceanu Cooperativa “Avantul” Prabusirea lucra din plin.

      Pentru ministrul Razvan Teodorescu bibliotecarii erau niste manuitori de carte …

      Cu venirea noului ministru maghiar si eu si altii am crezut intr –un reviriment in lumea bibliotecilor.

      Chiar eu am dat pe Intranet – BNaR primul interviu al actualului ministru al Culturii, crezand ca mai ales fiindca este de nationalitate maghiara isi va arata calitatile …
      As !
      Vorbe goale, frumoase.
      Dezamagire totala.
      „La meme Jeanette autrement coiffee”.

      Niciodata nu se vor mai putea recupera pierderile de astazi.
      Recuperarea va fi greoaie, se vor umple cu greu golurile din acesti ani si nici macar nu se intrevede curand vreo schimbare.

      Avem astazi o Biblioteca Nationala fara cititori, trista, saraca, blazata, resemnata, in curs de extinctie …

      Cine are ochi vede cu usurinta acest aspect..

      Treceti pe la Biblioteca si va veti convinge.

      Saraca Biblioteca Nationala a Romaniei !

      Asociatiile profesionale ? Sindicatul ? alte organizatii din biblioteci ?
      Sau pur si simplu oamenii sa spuna ceva ?
      La ce bun ?

      Cel putin in BNaR, totul in curs de extinctie, anihilate, triste, resemnate, …

  2. N-are nimeni timp de citit. Eu as face un film, un colaj cu exemple de eficienta din vest din ciclu la ce e bune don’le bugetofagii astia de biblioteci.
    Si daca as fi indeajuns de abil politiceste vorbind, l-as face pe ministru sa stea pe un scaun langa mine cand l-as proiecta. La final, cu mandrie proletara i-as spune: asa da!

  3. Dar la final se va intampla ca obtii un fel de promisiune care suna de cele mai multe ori mai mult ca o scuza si ar pleca domnia sa grabit sa ajunga la nush ce sedinta de guvern, ca deh, anticipatele bat la poarta.

    Problema, din punctul meu de vederenu este ministrul. Niciodata! Problema este la esalonul 2 care nu ar trebui schimbat dupa cum bate vantul si care ar trebui sa fie un corp solid de profesionisti. Daca nu are ministerul, atunci sa-i plateasca cu ora din randul breslei. Dar astea-s visuri taica!

  4. Bine, va dau dreptate ca ministrul nu e obligat sa aiba o viziune personala profunda, tehnica si detaliata asupra domeniului bibliotecilor daca nu este de profesie bibliotecar. Dar nu e vorba de viziunea lui personala. Desi distinctia nu e chiar asa de transanta in realitate. Adica, un ministru cu o puternica personalitate si cu idei clare in cap poate lasa o amprenta personala puternica in minister. In schimb, un ministru care are o varza in cap sau nu are inclinatie pentru a servi treburile publice, poate sa se mute ANBPR-ul in biroul lui ca tot nu va ajuta la nimic.

    Eu cred ca la Ministerul Culturii nu au viziune clara in legatura cu bibliotecile nici la nivelul ministrului si nici la celelalte. Dinspre ei nu se receptioneaza decat inertie si opacitate. Sau nu stiu sa-si comunice ideile si rezultatele.

    Care sunt proiectele lor concrete in desfasurare privind informatizarea bibliotecilor? Ce au facut ei ca sa intermedieze institutional in cazul disperat al BP Iasi inainte sa se ajunga la razboiul de gherila cunoscut? Unde este pe site-ul ministerului planul national privind lectura si bibliotecile?
    Si scuza-ma, ministerul nu e in afara sistemului bibliotecilor, este chiar in interior, prin urmare putem pleda impotriva lor ca vinovati daca e cazul.

    Ce lucrare romaneasca se poate recomanda ministrilor? Printre multe altele, acestea doua: Factorul informaţional în învăţământ şi cercetare în contextul modernizării documentării ştiinţifice de Anima Capalneanu de la Cluj sau Biblioteca publica in sistemul cunoasterii. Perceptie si expectanta de Mihaela Zecheru de la Bucuresti.

    Dar cum zice kosson, cititul e obositor, cere timp, concentrare, insa exista multi bibliotecari care pot fi recomandati ca sa-i consilieze foarte bine pe ministri. Eu cunosc destui pe la Iasi, pe la Brasov, pe la Timisoara, pe la de la Cluj, pe la Baia Mare etc. (si ma gandesc la nume concrete cand spun aceste localitati).

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: