Secţiunea de Catalogare-Indexare, Conferinţa Naţională ABR, Braşov, 19-21 septembrie 2007

I. Consideraţiuni generale despre conferinţă

Conferinţa Naţională a Asociaţiei Bibliotecarilor din România (ABR) din 19-21 septembrie 2007, prima dintr-o serie pe care o dorim cât mai lungă de întruniri de asemenea anvergură şi ţinută intelectuală, a fost găzduită de Universitatea „Transilvania” din Braşov. Numărul mare de participanţi din toate tipurile de biblioteci din România, al invitaţilor care au reprezentat oficialităţile în materie de biblioteci, dar şi numărul invitaţilor din străinătate aşează această conferinţă într-un loc aparte. La toate acestea se adaugă faptul că noua asociaţie cu acoperire naţională a avut onoarea să inaugureze o locaţie nouă, eleganta aulă a Universităţii „Transilvania” care a găzduit lucrările conferinţei.

Tema anunţată a fost „statutul profesional al bibliotecarului în România”, o temă discutată şi prezentată în cadru general dar şi în contextul întrunirilor secţiunilor specializate ale noii asociaţii. Prezentă în discursul reprezentantului Asociaţiei Bibliotecarilor din Franţa, Dominique Arot, care a vorbit despre ceea ce se cheamă Code de déontologie de l’Association des bibliothécaires de France, tema a fost „atacată” şi de Anne Hustad, preşedinta Asociaţiei Bibliotecarilor din Norvegia.

Printre alţi invitaţi din străinătate care au salutat conferinţa naţională a ABR i-aş menţiona pe Anders Ørom din Danemarca, vechi prieten al bibliotecarilor români, Sanda Bercovici din Israel, autoarea unei recente cărţi ce a rezultat în urma studiilor doctorale ale D-sale, şi Claudia Balaban din Moldova, care, după ce a menţionat legăturile strânse dintre bibliotecarii din România şi cei din Moldova, a subliniat problemele întâmpinate de aceştia din urmă cu obţinerea vizei de călătorie în România.

Un program artistic susţinut de un grup de studenţi ai Facultăţii de Muzică din Braşov a avut menirea să destindă atmosfera adăugând o nuanţă distinctă reuniunii.

Înapoi la tema conferinţei, Mihaela Zecheru a citit proiectul de cod deontologic al bibliotecarilor din România, proiect care comportă îmbunătăţiri şi va fi comentat şi discutat înainte de a deveni definitiv.

Din Statele Unite ale Americii, Colin Guard, reprezentant al companiei International Research and Exchanges Board (IREX), a vorbit despre proiectul Global Libraries in Romania, proiect ce va fi lansat în luna noiembrie 2007, având menirea de a introduce Internet-ul în bibliotecile româneşti neinformatizate.

Despre „iluzia cunoaşterii via Internet” şi modul în care se poate combate acest sindrom a vorbit Tiberius Ignat de la Informa Management. Acesta a readus în centrul atenţiei valoarea surselor electronice de informare şi documentare prin prezentarea unor produse ca Scopus, ProQuest sau SpringerLink, baze de date de periodice ştiinţifice care oferă acces la informaţie prin abstract şi index sau chiar prin text integral. Una dintre aceste surse, extrem de atractivă, este ScienceDirect, pusă la dispoziţie de Elsevier (www.sciencedirect.com). ScienceDirect oferă online mai mult de un sfert din informaţia ştiinţifică, medicală şi tehnică din lume. Oferta introductivă de cărţi electronice de la începutul acestui an universitar constă într-un număr de 1634 de e-books cu o reducere fabuloasă de 75% .

În cadrul Diviziunii de Biblioteci Universitare s-au făcut propuneri pentru achiziţionarea noilor standarde de bibliotecă de la ASRO (Asociaţia de Standardizare din România) şi, mai important, pentru înfiinţarea unui Consorţiu al bibliotecilor universitare pentru achiziţionarea unor baze de date online. De asemenea, s-a discutat aprins pe tema proiectelor cu finanţare din fonduri ale Uniunii Europene. Subiectul a stârnit controverse întrucât există foarte puţină experienţă în domeniu şi nu există cadrul adecvat pentru împărtăşirea acesteia. În plus, pentru astfel de proiecte se impun cerinţe severe şi competenţe academice care să permită ca în final, dintr-un proiect de această anvergură să rezulte un produs nou sau o teză de doctorat.

Un moment inedit al conferinţei a fost prezentarea cărţii intitulate „Biblioteca universitară între tradiţie şi mondializare uniformizantă” de către autoarea acesteia, Sanda Bercovici. Atât subiectul cât şi prezentarea sa au stârnit interesul auditoriului, iar momentul „laudatio” al coordonatorului de doctorat, Prof. Ion Stoica, ne-a dat măsura deosebitului ataşament şi devotament al autoarei faţă de studiul pe care l-a presupus doctoratul. Recordul de timp (numai 2 ani!) dar şi faptul semnificativ că lucrarea a fost prezentată şi apreciată în cadrul unei conferinţe a American Library Association a stârnit respect şi admiraţie.

Nu voi încheia aceste consideraţii generale fără a aminti despre faptul notabil că Prof. Ion Stoica, personalitate remarcabilă a bibliologiei româneşti de câteva decenii, a fost propus şi a acceptat să devină preşedinte de onoare al ABR. Cunoştinţele sale, experienţa şi viziunea sa, modul în care contextualizează şi îşi asumă tot ce e nou în domeniul bibliologiei şi ştiinţei informării ne vor fi utile tuturor dar şi asociaţiei nou înfiinţate.

II. Raport asupra lucrărilor Secţiunii de Catalogare-Indexare a ABR

În conformitate cu programul preliminar al întrunirii Secţiunii de Catalogare-Indexare a ABR (vezi Anexa 1), prezentarea celor 4 lucrări a deschis ziua a doua a conferinţei. Conform tradiţiei, numărul participanţilor (vezi Anexa 2) a depăşit capacitatea sălii care a fost desemnată să găzduiască întrunirea, ceea ce a creat oarecari disfuncţii în primele momente şi a avut ca rezultat receptarea defectuoasă a mesajului primei lucrări prezentate.

Dana Dinu, de la BCU Timişoara, a prezentat lucrarea intitulată „Reflecţii din spatele scenei : asupra unor aspecte de organizare în serviciul de catalogare”. Am reţinut două idei din lucrarea colegei nostre de la Timişoara: diversificarea disciplinelor predate la universităţi care au secţii de Bibliologie şi Ştiinţa Informării şi introducerea unor discipline specifice bibliologiei în alte catedre universitare. Ceea ce nu face decât să ne apropie de ţări cu tradiţie îndelungată în învăţământul biblioteconomic unde, abilităţile de căutare, descoperire şi integrare a informaţiei sunt educate şi perfecţionate metodic, indiferent de disciplina universitară despre care vorbim.

Vali Constantinescu, de la Biblioteca Naţională a României, a făcut o prezentare didactico-sintetică a metodelor de indexare folosite în majoritatea bibliotecilor de oriunde, în lucrarea intitulată “Indexarea sistematică şi indexarea analitică, două metode de lucru complementare”. Şi pentru că era singura reprezentantă a agenţiei bibliografice naţionale din sală, a fost asaltată de întrebări cu privire la stadiul în care se află proiectul de traducere a limbajului de indexare RAMEAU, instument mult aşteptat de întreaga comunitate bibliotecară românească. Ni s-a răspuns că Ghidul de indexare este gata de pus online iar repertoriul de vedete de subiect în limba română – constând într-un număr de circa 20.000 de fişiere Word – este supus unei verificări exhaustive, înainte de a fi disponibil.

Victoria Frâncu, de la BCU „Carol I” Bucureşti, a prezentat un punct de vedere personal asupra temei conferinţei naţionale de anul acesta în lucrarea „Profesia de bibliotecar la graniţa dintre spaţiul bibliotecii şi ciberspaţiu”. Lucrarea evidenţiază modalităţile în care bibliotecarii contemporani trebuie să adapteze proceduri, structuri, servicii, mentalităţi în funcţie de comportamentul şi cerinţele utilizatorilor de bibliotecă şi de nivelul noilor tehnologii. Provocările Internetului cu motoarele de căutare ca Google şi/sau Amazon obligă la apropierea cataloagelor online de acestea pentru satisfacerea nevoilor tinerilor furioşi aparţinând „generaţiei copy-paste”. Din cauza crizei de timp şi în totală independenţă de voinţa participanţilor sau a autorului, exemplele menite să ilustreze situaţii sau concepte care au intervenit în prezentarea lucrării au fost omise. În varianta pentru publicare a lucrării însă, acestea există şi sunt explicate în detaliu.

Dan Matei, de la CIMEC Bucureşti, ne-a surprins încă o dată cu nivelul tehnic şi minuţia abordării, prin lucrarea sa intitulată „Cum se reflectă modelele conceptuale FRBR [Functional Requirements for Bibliographic Records] şi CRM [Conceptual Reference Model] în formatul catalografic PML [Panizzi Markup Language], cu ilustrări”. Lucrarea a trecut în revistă pe scurt deficienţele formatelor MARC, a expus caracteristicile principale ale formatului PML (şi a schemei XML asociate), a comentat modul în care PML reflectă modelele conceptuale FRBR (al IFLA) şi CRM (Conceptual Reference Model) al CIDOC (International Council of Museums). Au fost prezentate exemple de metadate asociate unei entităţi bibliografice, unei piese de muzeu şi unei lucrări muzicale, toate exprimate în PML. În fine, pentru puţinii cunoscători, a ilustrat modul (contorsionat) în care se foloseşte un editor XML pentru a cataloga direct în PML.

Au urmat discuţii referitoare la lucrări şi propuneri pentru îmbunătăţirea activităţilor de catalogare şi indexare. Am reţinut propunerea Marianei Ignat de la Biblioteca Academiei Filiala Iaşi, de elaborare a unui ghid specializat pe activităţi de catalogare şi indexare. Eugenia Grecescu de la BU Craiova a propus organizarea unor cursuri de specializare pe activităţi odată la 5 ani, deoarece în profesiunea noastră procedurile şi instrumentele de lucru avansează în ritm rapid şi actualizarea abilităţilor este absolut necesară. Carmen Hălciug de la BCU Iaşi a propus orientarea către limbajul de indexare RAMEAU în activităţile de indexare ale bibliotecilor universitare, apariţia variantei în limba română a acestuia fiind iminentă.

În continuare s-a prezentat raportul Preşedintelui Secţiunii de Catalogare-Indexare cu privire la activitatea secţiunii pe perioada 2006-2007. Activitatea a fost apreciată, chiar dacă întrunirea grupului de lucru pe probleme privind descrierile analitice din Proiectul România nu a avut loc. Această activitate va fi preluată în planul pentru activităţi viitoare, în perioada 2006-2007.

Au urmat apoi alegerile noii conduceri a secţiunii. La propunerea participanţilor la întrunirea Secţiunii de Catalogare-Indexare, Victoria Frâncu de la BCU “Carol I” Bucureşti a fost realeasă în funcţia de preşedintă a secţiunii. De asemenea, pentru că problemele care necesită soluţii şi discuţii specializate se pot separa în probleme de catalogare şi probleme de indexare, s-a propus şi s-a aprobat ca la această secţiune să se aleagă doi vice-preşedinţi. Au fost alese Olga Beşchea, pentru catalogare şi Carmen Hălciug, pentru indexare, ambele de la BCU “Mihai Eminescu” Iaşi. În funcţia de secretar a fost aleasă Eugenia Grecescu de la BU Craiova.

În Comitetul permanent al secţiunii au fost propuse următoarele persoane:

1. Mihaela Cristea – BCU Timişoara
2. Monica Lazăr – BCU Cluj
3. Mariana Ignat – Biblioteca Academiei – Filiala Iaşi
4. Luminiţa Berechet – Biblioteca Academiei Române
5. Constantinescu Vali – Biblioteca Naţională a României
6. Trăistaru Rodica – BU Craiova
7. Cătălina Petrescu – BCU Bucureşti
8. Duţescu Victor (Florentina Chivu) – Biblioteca Naţională a României
9. Suciu Lucia – Biblioteca Municipală Mediaş
10. Ioana Dragotă – Biblioteca Judeţeană Baia Mare

În finalul întrunirii s-au făcut propuneri pentru activităţile viitoare şi anume:

– proiectul unui ghid de catalogare şi indexare pentru care se vor organiza două întâlniri de lucru la Bucureşti şi la Iaşi

– o întâlnire organizată de Biblioteca Naţională a României dedicată traducerii în limba română a limbajului RAMEAU

– o întâlnire dedicată indexării în Proiectul România

Concluzii

I. Generale pentru conferinţă

1. conferinţa de anul acesta a fost foarte consistentă şi s-a bucurat de prezenţa unor oaspeţi internaţionali care în mod sigur contribuie la imaginea noii asociaţii a bibliotecrilor români

2. beneficiul de imagine rezultă şi din buna organizare a conferinţei, pentru care trebuie să le mulţumim colegilor de la Biblioteca Universităţii “Transilvania” din Braşov şi, în acelaşi context, din locaţia şi condiţiile excelente de desfăşurare a lucrărilor conferinţei

3. are loc o confuzie generală privind modul de abordare a tematicii conferinţelor naţionale ale asociaţiei bibliotecarilor i.e. nu se ştie precis dacă tema conferinţei trebuie abordată în lucrările pe secţiuni sau acolo se discută probleme specifice, indiferent de tema conferinţei

4. modul de organizare şi de desfăşurare a lucrărilor pe secţiuni ar trebui stabilit prin consens şi respectat de fiecare secţiune

5. timpul afectat întrunirilor pe secţiuni trebuie să ţină cont de numărul de participanţi, de programul preliminar întocmit de preşedintele secţiunii şi de numărul de lucrări ce urmează să fie prezentate

II. Speciale pentru Secţiunea de Catalogare-Indexare

1. numărul participanţilor a întrecut capacitatea sălii în care s-au desfăşurat lucrările Secţiunii de Catalogare-Indexare, mulţi bibliotecari din alte tipuri de biblioteci manifestându-şi dorinţa de colaborare, ceea ce ne bucură foarte mult

2. pentru a fi eficienţi, trebuie respectată o anumită disciplină a modului de desfăşurare a întrunirii, ceea ce se va institui în următoarele noastre întruniri

3. propunerile pentru cele 3 activităţi incluse în planul pentru perioada 2007-2008 sunt interesante şi nu putem decât să sperăm în implicarea tuturor celor interesaţi pentru realizarea lor

4. colectivul de conducere a Secţiunii de Catalogare-Indexare trebuie să fie conştient de importanţa contribuţiei fiecărui membru la succesul activităţilor viitoare.

Bibliotecarul, anonim organizator al universului cunoaşterii

Introducere

Ce înseamnă profesia de bibliotecar în secolul 21? Aproape nimic din ceea ce însemna acum un secol, sau poate chiar mai puţin de un secol. Noile tehnologii şi iniţiativele digitale din ce în ce mai prezente în biblioteci impun o reconsiderare a profesiei de bibliotecar, ele afectând comunitatea bibliotecară pretutindeni. De la biblioteca şcolară care a primit o donaţie de cărţi dar şi un calculator pentru a-şi configura o bază de date pe care s-o „umple” cu colecţiile bibliotecii, până la Library of Congress, unde au loc schimbări majore de structură a personalului din cauza digitizării, implementarea noilor tehnologii impune procese complicate de adaptare, acumulare de cunoştinţe şi abilităţi noi, sentimente de o diversitate mergând de la frustrare la bucurie, de la disperare la mândrie.Michel Melot (2004) îl consideră pe bibliotecar un înţelept sau un savant care a înţeles cu modestie măsura imensităţii fluxului de publicaţii care îşi găsesc locul într-o bibliotecă, sub toate formele acestora, materiale sau imateriale. Efortul de luciditate şi de ordonare, spune Melot, referindu-se, printre altele, la activitatea de clasificare, îl apropie pe bibliotecar de botanist sau de astronom. În sprijinul ideii sale Melot îl citează pe Alberto Manguel care îl numeşte pe bibliotecar „organizatorul universului”. Impactul noilor tehnologii asupra bibliotecarului este o altă faţetă a acestei lucrări. Accentul crescând asupra iniţiativelor digitale în biblioteci obligă la schimbări structurale profunde în rândul personalului de la Library of Congress, după cum rezultă dintr-o comunicare făcută pe lista de discuţii biblos de Hermina Angelescu. Într-un articol recent postat pe website-ul Government Executive magazine, Bill Ayers, director de resurse umane la Library of Congress, afirma că 200 de angajaţi au beneficiat de o primă de pensionare la cerere pentru bibliotecarii care se simţeau foarte confortabil cu cunoştinţele de biblioteconomie tradiţională şi au ales să nu mai facă eforturi pentru acumularea de cunoştinţe despre noile tehnologii. Terry Bickham, responsabil cu instruirea profesională, vorbea despre iniţiativa de transformare a forţei de muncă în sprijinul angajaţilor care doresc să-şi actualizeze abilităţile profesionale, concomitent cu atragerea unor noi angajaţi cu abilităţi compatibile cu era digitală. Etapele de început ale programului se concentrează asupra posibiliăţilor de dezvoltare profesională a angajaţilor vechi; după ce biblioteca îşi va regândi serviciile, se vor face noi angajări, astfel încât abilităţile profesionale ale noilor angajaţi să nu depăşească nivelul serviciilor oferite în prezent de bibliotecă.

Bibliotecarul şi fişele de catalog

Procesul de introducere a automatizării în bibliotecă a avut consecinţe uneori neaşteptate, impactul noilor tehnologii fiind deosebit de puternic asupra personalului bibliotecii indiferent de localizare. Exemplul de mai jos este relevant. River Bend in transition (1987) este o colecţie de studii de caz ce reflectă modul în care s-a făcut trecerea de la biblioteca publică tradiţională la biblioteca automatizată în oraşul River Bend din Statele Unite. Unul dintre aceste studii, intitulat „Pune-o la loc cum a fost”, parafrazând un citat din Alice în Ţara Minunilor care spune că trebuie să alergi mult pentru a rămâne în acelaşi loc, relatează despre nemulţumirea unei bibliotecare faţă de noua ipostază pe care trebuie s-o adopte după automatizarea bibliotecii. Necazul lui Shelley este datorat faptului că a trebuit să renunţe la munca ei de dactilografiere a fişelor dimineaţa, combinată cu intercalarea lor în catalogul principal după-amiaza, chiar dacă nu era cea mai fascinantă muncă din lume. Dactilografia fişele pentru cărţile noi şi schimba cotele pentru cele vechi. Nu se plictisea pentru că mai schimba o vorbă cu colegele ei Marie şi Karen, iar timpul trecea mai repede. După prânz venea partea cea mai plăcută a zilei, când lua câte o cutie de fişe pentru a le intercala în catalog. Acolo mai venea câte un cititor şi o întreba câte ceva; uneori le răspundea ea însăşi, alteori îi trimitea la Referinţe. Se simţea importantă şi utilă şi-i făcea plăcere. După automatizarea bibliotecii, Shelley stă într-un pătrat în care e aşezat computerul şi introduce date de catalogare toată ziua. Pentru că Marie şi Karen fac acelaşi lucru nici nu mai poate măcar discuta cu ele din cauza pereţilor despărţitori din jurul fiecareia. Nu termină niciodată treaba. Nu mai poate vorbi cu alte colege fără să părăsească biroul şi nu mai are motiv să meargă sus, unde putea întâlni oameni. La întrebarea „ce-i de făcut?”, Shelly răspunde că ar trebui admis că experimentul a dat greş şi să se revină la vechea situaţie. Ea adaugă la argumentele sale nemulţumirile colegelor ei care, de teama de a nu fi concediate, nu spun cît sunt de nefericite. Pasul înapoi, în trecut, nu este însă admis de conducerea bibliotecii care îi sugerează să facă o cerere pentru schimbarea locului de muncă la Serviciul de Împrumut, dacă ţine să aibă relaţii cu publicul. Situaţia relatată în acest studiu de caz nu le este deloc străină bibliotecarilor care au trăit perioada de tranziţie de la metodele tradiţionale la cele automatizate în activităţile de bibliotecă. Începutul anilor 90 au fost marcaţi de o teribilă fluctuaţie de personal, cele mai des întâlnite fiind situaţiile în care bibliotecari vechi, cu experienţă îndelungată, au fost nevoiţi să părăsească biblioteca pentru că nu s-au putut adapta noilor tehnici de lucru. Procesul de comutare între tehnicile de prelucrare a documentelor din regim tradiţional în regim automatizat presupunea, pe lângă însuşirea unor abilităţi noi – dactilografierea a devenit obligatorie pentru toţi bibliotecarii – lărgirea cunoştinţelor din domeniul accesului la informaţie. Dintr-o dată metodele de regăsire a informaţiei s-au îmbogăţit, bibliotecarul a început să se gândească mai puţin la modalităţile prin care el însuşi găseşte informaţia, acordând din ce în ce mai mare atenţie utilizatorului, denumit astfel datorită diversificării serviciilor de bibliotecă ce depăşesc sfera exclusivă a lecturii. Nu numai tehnicile de lucru se schimbă ci şi regulile de catalogare şi indexare. Dacă în catalogul tradiţional era foarte normal să găseşti fişe de trimitere de tipul

China

vezi: ZHONGGUO

sau Ungaria

vezi: MAGYARORSZAG

în care este vizibilă preferinţa pentru denumirea geografică în limba ţării de origine, în catalogul automatizat tendinţa este de a se renunţa la această regulă în favoarea denumirii celei mai des întâlnite, în limba catalogului.În fine, regula formei autorizate pentru nume geografice în limba ţării de origine dădea bătăi de cap bibliotecarului dar în aceeaşi măsură şi utilizatorului, fără îndoială. Standardele de transliteraţie ale caracterelor altfel decât latine, care figurau în titlurile din fişele auxiliare de titlu, sau în auxiliarele de coautor, deşi întotdeauna însoţite de trimiteri, erau alt motiv de oarecare derută a utilizatorului care avea nevoie de indicaţiile experte ale bibliotecarului pentru a se lămuri. Într-un cuvânt, dependenţa utilizatorului de cunoştinţele bibliotecarului era inevitabilă, biblioteca tradiţională, cu catalogul pe fişe, fiind orientată mai mult spre bibliotecar decât spre utilizator. O caracteristică a catalogului pe fişe care a anticipat utilizarea vedetelor de subiect în regăsirea informaţiei era aceea conform căreia, în catalogul sistematic, construit în ordinea indicilor de clasificare, exista un index alfabetic al catalogului sistematic. Extrem de util pentru bibliotecari, îndeosebi pentru bibliotecarul care avea drept sarcină să îndrume cititorii, indexul alfabetic permitea acestora din urmă ca, după un timp de frecventare a bibliotecii, să se deprindă cu modul său de utilizare, conferindu-le acestora un anumit grad de independenţă faţă de bibliotecarul de la catalogul public.

Bibliotecarul şi catalogul online

Odată cu apariţia primelor cataloage online „prietenia cu utilizatorul” a devenit lege, sau necesitate, OPAC-urile fiind configurate în aşa fel încât să dea posibilitatea acestuia să regăsească informaţia necesară prin metoda de căutare cel mai des utilizată, cuvinte din titlu. Este un lucru binecunoscut în lumea specialiştilor în informare faptul că la baza contactului dintre baza de date care include colecţiile unei biblioteci şi utilizatorii colecţiilor acelei biblioteci stă interfaţa cu utilizatorul a catalogului online al bibliotecii (OPAC). În funcţie de modul în care această interfaţă „vinde” informaţia existentă în baza de date, aceasta este vizibilă sau nu, accesibilă în totalitate sau parţial, îl provoacă sau îl stimulează pe utilizator să continue sau, dimpotrivă, îi restricţionează capacităţile de intuiţie sau predicţie în privinţa căutării informaţiei. La fel de adevărat este faptul că, într-o etapă anterioară evidenţierii informaţiei prin afişare în OPAC, este esenţial modul în care informaţia existentă în colecţiile bibliotecii este reprezentată în baza de date astfel încât să fie pusă la dispoziţia utilizatorului. Fidelitatea reprezentării informaţiei prin „traducerea” conţinutului informaţional al documentelor în limbajele de indexare existente reflectă calitatea indexării subiectelor dar şi performanţa limbajelor de indexare utilizate. Accesul la informaţie prin subiect şi nu doar prin „known item” (titlu, autor) tinde să capete popularitate, mai ales în medii universitare. Existenţa cheilor de căutare care se adresează utilizatorului interesat de un anumit subiect mai degrabă decât de un anumit titlu devine o provocare pentru bibliotecar. Evidenţierea subiectului documentului având în permanenţă conştiinţa necesităţii predictibilităţii modului de reprezentare prin limbajul de indexare utilizat nu este o sarcină uşoară. „Erudiţia” bibliotecarului indexator trebuie să împace pe de-o parte regulile de indexare cu cerinţele de reprezentare a subiectelor pretinse de utilizator, iar pe de altă parte, dorinţele sale de reprezentare cât mai fidelă a subiectelor cu restricţiile impuse de sistemul de bibliotecă sau de limbajul de indexare utilizat. Bibliotecarul indexator este extrem de expus atitudinii critice a utilizatorilor, el ghidându-se după reguli prestabilite, după cum spuneam mai sus. Îndată ce subiectul unui document a fost structurat şi atribuit înregistrării bibliografice respective, tot procesul parcurs până la evidenţierea subiectului este ignorat de utilizator. Sunt mai multe etape ce trebuie parcurse până la vizualizarea în OPAC a elementelor care compun cheile de căutare a informaţiei dorite de utilizator. Analiza de subiect este una esenţială, obligatorie, deloc uşoară şi care comportă următoarele particularităţi:

– limba documentului poate fi una care nu este cea mai familiară indexatorului

– scrierea aferentă limbii documentului poate fi diferită de cea cu caractere latine

– domeniul din care face parte subiectul documentului poate fi mai puţin cunoscut indexatorului sau quasi necunoscut. Etapa următoare este aceea a alcătuirii unui sumar în care este reprezentată esenţa tematicii documentului. Urmează apoi transpunerea sumarizării şi esenţializării conţinutului documentului din limbajul natural în limbajul/limbajele de indexare utilizat/e. În toate aceste etape documentarea prin recursul la materiale de referinţă este absolut necesară, profunzimea şi durata acestei etape din procesul indexării nefiind evidenţiată sub nici o formă în rezultatul acestui proces, descriptorii sau codurile de clasificare atribuite documentului. Ceea ce se vede şi este criticabil, sunt descriptorii şi codurile de clasificare situate în dreptul metodelor de căutare corespunzătoare din OPAC, elemente care există acolo din convingerea indexatorului că ele reprezintă esenţa tematicii documentului, şi după care documentul poate fi regăsibil conform unei cerinţe formulate de utilizator.

Bibliotecarul şi Internet-ul – o privire fugară spre aplicabilitatea FRBR

Există opinia conform căreia Internet-ul, şi mai exact Google, este un adevărat duşman al bibliotecilor întrucât le „fură” utilizatorii. Există însă şi opinia contrară conform căreia Internet-ul vine în ajutorul bibliotecarului dar şi al utilizatorului în egală măsură. În paragraful care urmează vom reveni la acest subiect mai pe larg tratând implicaţiile pe care le are un motor de căutare precum Google asupra bibliotecilor şi impactul pe care Amazon îl are asupra cataloagelor online. Să vedem repede de tot în ce măsură Internet-ul poate fi benefic pentru biblioteci, în general, şi pentru bibliotecar în special.Nu e nici o noutate faptul că popularitatea Internet-ului a crescut fantastic în ultimii ani şi că Internet Café-urile se găsesc în cele mai nesemnificative localităţi de pe hartă. Toată lumea navighează, de ce n-ar naviga şi bibliotecarii şi utilizatorii de bibliotecă? Mai ales dacă rezultatul acestei operaţiuni este cel scontat. În literatura din domeniu se vorbeşte despre „The McLibrary Syndrome”, adică fast food pentru minte. Dacă ai o nelămurire sau o îndoială, îl întrebi pe Mr. Google şi toate incertitudinile se risipesc. Problema este că Mr. Google nu este întotdeauna egal cu Mr. Right. Atunci trebuie să apelezi la surse considerate serioase ca dicţionare şi enciclopedii pentru a risipi orice urmă de îndoială sau neclaritate.Sistemele de cataloagele online unionale naţionale sunt deja comune în tot mai multe ţări şi, lucru încurajator, RoLinEst-ul este din ce în ce mai frecvent utilizat de bibliotecile din România. Sistemul naţional unitar de informare şi documentare ştiinţifică şi tehnică îşi propune unificarea sistemului de bibliotecă NUSIDOC-S&T. El are ca obiective punerea în comun a cataloagelor unor mari biblioteci realizând astfel nucleul viitoarei reţele universitare şi de cercetare romînească. Cuprinde cataloagele celor patru biblioteci centrale universitare care sunt şi cele mai mari biblioteci universitare din România şi au un număr important de documente ştiinţifice înregistrate în bazele lor de date. Bibliotecile participante la acest proiect sunt: Biblioteca Centrală Universitară „Politehnica” – Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” – Bucureşti, Biblioteca Universităţii Tehnice de Construcţii – Bucureşti, Biblioteca Institutului Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” – Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” – Iaşi, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” – Cluj-Napoca, Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” – Timişoara.Pentru bibliotecarii indexatori care au de-a face cu o largă varietate de documente din toate domeniile, în toate limbile şi cu tot felul de seturi de caractere, existenţa unor sisteme de cataloage precum OCLC WorldCat, RedLightGreen sau AustLit sunt o adevărată binecuvântare. Ele nu numai că sunt surse open access dar, prin impresionantele lor dimensiuni oferă şanse maxime de regăsire a documentelor căutate. Fiind construite pe baza înfricoşătorului model conceptual intitulat Functional Requirements for Bibliographic Records (FRBR), ele oferă multiple posibilităţi de selecţie a unor ediţii speciale, variante de titlu, şi altele asemenea, fiind de un real ajutor pentru bibliotecar.

Bibliotecarul, web-OPAC-ul, Google şi Amazon

În ultima conferinţă ELAG (European Library Automation Group) desfăşurată anul trecut la Bucureşti, participanţii (cel puţin participanţii români) au fost puşi la curent cu noile realităţi din lumea bibliotecilor şi cu modul în care acestea cooperează cu motoare de căutare din Internet sau agenţii de vânzări din Internet în beneficiul utilizatorului.Google Scholar este un motor de căutare în care sunt exportate înregistrări bibliografice din cataloage naţionale unionale, actualizate lunar. Acestea conţin ca elemente obligatorii autor, titlu şi subiect, structurarea datelor şi afişarea acestora căzând în sarcina Google. Este suficient să ai un număr ISBN şi ai posibilitatea să găseşti cartea pe care o cauţi în Google sau Amazon. Datele bibliografice trimise la OCLC WorldCat sfârşeşc adesea prin a fi regăsite în Google. Exsită chiar posibilitatea de a câştiga bani din exportul de date bibliografice la Google sau Amazon. S-a ajuns în urma unor sondaje la concluzia că este mai puţin costisitor să cumperi cărţi să le împrumuţi prin ILL. British Library, de exemplu, după cum se raportează la ELAG 2006, a oprit împrumutul bibliotecar pentru cărţi care nu au multe şanse de a fi solicitate, dispunând ca acestea să fie trimise sau vândute la Amazon. Un efect al impactului pe care îl au Google şi Amazon asupra utilizatorului de Internet şi de informaţie în general, este implementarea în OPAC-uri a sugestiilor, comentariilor sau recenziilor cititorilor. Popularitatea şi influenţa exercitate de Google şi Amazon asupra cataloagelor online au determinat decizii la nivelul conducerii unor biblioteci de fuziune a departamentelor de informatizare cu cele de prelucrare a informaţiei, pentru o mai bună administrare şi coordonare a activităţilor specifice.Se vorbeşte în prezent despre sindromul Library 2.0. Paul Miller (www.talis.com), într-un seminar din cadrul aceleiaşi conferinţe ELAG, vorbeşte despre existenţa unei prăpăstii între ce se aşteaptă de la biblioteci şi ceea ce fac bibliotecile în prezent. Cu toate acestea, în Marea Britanie, 96% din populaţie frecventează bibliotecile şi 89% din populaţie au încredere mai mare în biblioteci decât în BBC. Ce înseamnă Library 2.0? O bibliotecă deschisă oricui. Existentă oriunde. Angajată să servească comunităţile actuale şi pe cele potenţiale de utilizatori şi să-i adune la un loc prin serviciile unitare oferite. Library 2.0 (re)mixează informaţii şi servicii şi le utilizează în manieră proprie pentru satisfacerea nevoii utilizatorului. Urmăreşte standardizarea accesului la serviciile de bibliotecă. În consecinţă, tendinţa actuală este aceea de a face cataloagele de bibliotecă să semene cât se poate de mult cu Google şi Amazon. Primo, un produs al firmei ExLibris este un exemplu în acest sens. În acest sistem se renunţă la duplicarea înregistrărilor bibliografice prin utilizarea unuia dintre principiile FRBR, al colocării. Interfeţele de bibliotecă sunt restructurate şi dezvoltate în sensul dorinţelor utilizatorului. Regulile de catalogare, atât descriptivă cât şi tematică sunt rafinate. Terminologia privind indexarea subiectelor este şi ea rafinată. Utilizează mult mai mult full text-ul şi se bazează pe furnizare de servicii.

Utilizatorul, între timp…

… are necesităţi din ce în ce mai sofisticate, pretinzând satisfacerea acestora în minimum de timp şi cu minimum de efort din partea sa. Regula lui Ranganathan „economisiţi timpul utilizatorului” se pare ca a devenit regula de aur după care sunt apreciate serviciile oferite de biblioteca de azi utilizatorului din ce în ce mai pre(ten)ţios.Johan van Halm, într-o prezentare despre cerinţele funcţionale ale sistemelor actuale de bibliotecă , avansează conceptele de organizaţie „savantă” (learned organization) dar şi de organizaţie orientată spre marketing (marketing-oriented organization) pentru bibliotecă. În privinţa serviciilor oferite, van Halm afirmă că biblioteca nu mai este judecată atât pentru colecţiile sale cât pentru tipul de acces pe care îl oferă. Biblioteca actuală are, pe lângă vechea funcţie de loc de studiu, funcţia de loc de întâlnire. Pe de altă parte, utilizatorul are nevoie de servicii de bibliotecă independente de spaţiu şi timp. În fine, biblioteca, spune van Halm, nu mai este centrul universului, utilizatorul însă, este.Pornind de la aceste considerente şi adăugându-le la cele spuse anterior, încercăm să schiţăm portretul utilizatorului din ce în ce mai exigent al bibliotecii în epoca actuală. Comportamentul utilizatorului este cel mai credibil barometru în privinţa eficienţei Web OPAC-ului şi al activităţii care îl are ca rezultat. Adaptarea modalităţilor de regăsire a informaţiei conform dorinţelor acestuia, instituirea unor cursuri rapide de instruire referitoare la aceste modalităţi, concomitent cu adaptarea formatului de afişare la cele mai noi formule existente în lumea bibliotecilor sunt primele măsuri care sunt necesare în asemenea situaţii. Etichetarea clară a butoanelor existente în formatul de afişare cu legende care să le explice, mesajele de ajutor care indică semnificaţiile cheilor de căutare cu exemple scurte dar edificatoare sunt la fel de necesare. Este greşit şi nu trebuie pornit de la premiza că utilizatorul unei biblioteci universitare nu citeşte instrucţiunile. Utilizatorii bibliotecilor universitare sunt indubitabil utilizatori şi buni cunoscători ai motoarelor de căutare din Internet. Acolo au curiozitatea şi răbdarea să caute, chiar dacă nu au instrucţiuni de utilizare a cheilor de căutare sau mesaje de ajutor. Eficienţa şi claritatea instrucţiunilor sau a mesajelor de ajutor, modalitatea de amplasare a lor în spaţii inteligent alese sunt ceea ce contează şi ar trebui să ne intereseze. Link-urile care trimit la informaţie similară din afara bazei de date a bibliotecii sunt extrem de utile şi apreciate de vizitatorii bibliotecii. Răspunsul negativ sau eronat la activarea unei asemenea opţiuni, pe de altă parte, ar produce frustrare. Toate aceste elemente contribuie la creşterea încrederii utilizatorului actual sau potenţial în instituţia bibliotecară, reciproca, din păcate, fiind şi ea valabilă. Depinde de noi, cei care oferim informaţie şi servicii utilizatorilor, de modul în care înţelegem să ne „vindem” aceste produse, în ce termeni vom fi apreciaţi. Munca bibliotecarului, nivelul său intelectual, abilităţile sale de comunicare îl pot scoate din anonimat pe organizatorul universului cunoaşterii.

Bibliografie:

Melot, Michel (2004). La Sagesse du Bibliothécaire. Paris, l’Oeil neuf.

Shuman, Bruce (1987). River Bend in Transition: Managing Change in Public Libraries. Phoenix, Ariz., Oryx Press.

Web Site-uri utile:

http://www.talis.com/platform

http://www.redlightgreen.com/

Raport cu privire la seminarul Secţiunii de Catalogare-Indexare a ABR

În zilele de 10 şi 20 aprilie 2007 a avut loc la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti seminarul privind fişierele de autoritate UNIMARC şi indexarea precoordonată la iniţiativa Secţiunii de Catalogare-Indexare a Asociaţiei Bibliotecarilor din România (ABR). Evenimentul s-a bucurat de participarea unor specialişti în catalogare, indexare şi informatizare din diverse tipuri de biblioteci dintre care menţionăm: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” – Cluj, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” – Iaşi, Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” – Timişoara, Biblioteca Naţională a României, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Metropolitană – Bucureşti, Biblioteca Judeţeană Iaşi, Biblioteca Judeţeană Constanţa, Biblioteca Universităţii „Transilvania” – Braşov, Biblioteca Universităţii Naţionale de Apărare – Bucureşti, CIMEC – Bucureşti. De la instituţia gazdă au participat bibliotecari din serviciile de catalogare, indexare, periodice şi informatizare. În continuare prezentăm momentele mai importante ale desfăşurării întâlnirii iar în final vom schiţa câteva concluzii desprinse pe parcursul seminarului.

Victoria Frâncu (BCU Bucureşti) le mulţumeşte participanţilor pentru răspunsul la invitaţia lansată şi anunţă programul întâlnirii. Robert Coravu (director adjunct al BCU Bucureşti) face o introducere în care le urează bun venit invitaţilor la prima reuniune profesională organizată sub egida Asociaţiei Bibliotecarilor din România şi evidenţiază interesul pe care îl prezintă pentru comunitatea bibliotecară românească cele două teme care fac obiectul seminarului. Seminarul se doreşte a constitui cadrul pentru un schimb productiv de opinii şi de cunoştinţe privind fişierele de autoritate şi indexarea precoordonată. Obiectivele seminarului sunt:

• de a defini principalele noţiuni vehiculate în cadrul celor două teme,

• de a vedea în ce constă necesitatea şi funcţiile fişierelor de autoritate,

• de a exemplifica structuri de fişiere de autoritate UNIMARC,

• de a discuta avantajele indexării precoordonate în condiţiile existenţei unui catalog colectiv (Metalib) în care bibliotecile participante folosesc în prezent tehnici diferite de indexare

• de a ilustra prin structuri de câmpuri din Blocul 6– al formatului UNIMARC modul în care poate fi înregistrată informaţia referitoare la subiect în scopul demarării unor tehnici comune de indexare precoordonată.

• de a face cunoscut stadiul actual al proiectului de traducere a limbajului de indexare RAMEAU în limba română

Victoria Frâncu prezintă lucrarea intitulată „Fişiere de autoritate în bibliotecile actuale: necesitate şi funcţii”, lucrare derivată dintr-un document IFLA al Grupului de lucru FRANAR (Functional Requirements and Numbering of Authority Records). După prezentare se trece la discuţii pe marginea lucrării prezentate. Se discută despre fişierele de autoritate pentru nume de persoană, de instituţie, de titlu şi de subiect în general.

După pauza de cafea urmează prezentarea experienţelor în construirea fişierelor de autoritate a reprezentanţilor bibliotecilor participante la seminar.

Nina Botez (BCU Cluj) face o prezentare a fişierelor de autoritate construite de bibliotecari de la BCU Cluj în format UNIMARC în sistemul Aleph 500. Îşi exprimă regretul că, datorită unor disfuncţii ale sistemului nu este vizibilă afişarea câmpurilor UNIMARC, ci numai afişarea pentru public. Orice modificare a unei înregistrări (de exemplu, introducerea unui nou termen nepreferat sugerat de utilizator) atrage imposibilitatea vizualizării înregistrării

Ion Podocea (BCU Bucureşti) intervine cu o întrebare privind decizia pentru intrarea principală la subiect geografic.

La BCU Cluj, intrările la locul geografic ca vedetă de subiect principală se fac conform regulilor RAMEAU i.e. în cazul subiectelor de geografie, istorie, monografie regională, economie, însoţite de subdiviziune de subiect şi de subdiviziune cronologică. În continuare Nina Botez prezintă structura câmpurilor UNIMARC pentru autorităţi nume comun (subiect propriu-zis).

Marcela Popa (BCU Iaşi) prezintă fişierele de autoritate pentru nume de instituţii.

Pentru nume de persoană, dar nu numai pentru acestea, trebuie să nu se facă confuzia între structura fişierului de autoritate şi utilizarea autorităţii în fişierul bibliografic. Primul se utilizează cu un plus de valoare în înregistrările bibliografice prin vedetele construite.

Tabita Chiriţă (Biblioteca Naţională a României) subliniază necesitatea parametrizării corecte a structurii câmpurilor din fişierele de autoritate şi cele bibliografice în cadrul sistemelor integrate de bibliotecă utilizate.

Victoria Frâncu (BCU Bucureşti) remarcă faptul că legătura dintre fişierele de autoritate şi cele bibliografice are loc prin numărul de sistem, fişierul de autoritate pentru nume de persoană fiind apelat ori de câte ori este necesar pentru completarea câmpurilor 600 (nume de persoană ca subiect) şi 700 (nume de persoană ca responsabilitate intelectuală).

Constanţa Dumitrăşconiu (BCU Bucureşti) prezintă fişierul de autoritate pentru Aleksandr Soljeniţîn, insistând cu detalii asupra fiecărui câmp al fişierului.

Se subliniază şi toţi participanţii sunt de acord că sarcina construirii fişierelor de autoritate ar trebui să aparţină agenţiei bibliografice naţionale, i.e. Bibliotecii Naţionale a României printr-un serviciu specializat. Mai ales în cazul unor fişiere de autoritate complexe, cu multe variante şi trimiteri ca în cazul prezentat.

Lăcrămioara Chihaia (BCU Iaşi) subliniază faptul că în Europa de Vest atribuţiile privind construirea fişierelor de autoritate sunt împărţite între bibliotecile importante. În Germania, de exemplu, o persoană face 2000 de înregistrări de autoritate de diferite grade de complexitate pe an. În continuare Lăcrămioara Chihaia explică structura câmpurilor pentru fişierele de autoritate pentru nume de persoană şi nume de instituţii. Pentru prima categorie de fişiere de autoritate au fost alese exemple de autori clasici (exemplu Probus, Pseudo-Probus), dar şi un autor fictiv. Bogăţia informaţiei existente într-un asemenea fişier a fost în măsură să stârnească admiraţie pentru modul amănunţit şi seriozitatea cu care s-au construit aceste instrumente de lucru la BCU Iaşi. Pentru al doilea tip de fişiere de autoritate s-au folosit ca exemple înregistrări pentru Academia Română şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Un amănunt extrem de important pentru posibilităţile largi de informare şi o ilustrare a funcţiei de referinţă a fişierelor de autoritate au fost link-urile la adresele web ale autorilor prezenţi în festival, alte ediţii ale festivalului, etc. Un alt motiv de admiraţie faţă de modul în care lucrează la fişierele de autoritate bibliotecarii de la BCU Iaşi este afişarea unor variante de nume de persoană la care se utilizează alte seturi de caractere decât cele latine, adică scriere cu caractere chirilice, greceşti şi arabe, facilitate permisă în afişarea pentru public de Aleph 500.

Măriuca Stanciu (Biblioteca Academiei Române) a prezentat ceea ce a denumit drept „produse de bibliotecă virtuală”, mai precis imagini scanate ale manuscriselor eminesciene existente în Donaţia Maiorescu din colecţiile bibliotecii. Acestea sunt accesibile prin link-uri permise de Aleph 500 din înregistrările bibliografice. S-au urmărit două scopuri în acest proiect: conservarea şi prezervarea colecţiilor şi lărgirea accesului la aceste resurse. În acest proiect au participat 3 persoane, una care a scanat imaginile, una care a facut catalogare şi una de la Serviciul de informatizare care supraveghează link-urile. Pentru viitor există un proiect de scanare a paginilor de titlu pentru colecţia de carte veche românească existentă în Biblioteca Academiei.

Robertina Stoica (CIMEC) a fost invitată în continuare să prezinte Catalogul incunabulelor din România, un produs realizat în ROMARC conţinând circa 1500 de înregistrări. Cartea veche românească existentă în baza de date a CIMEC deocamdată nu se poate accesa din site datorită unor restricţii tehnice.

În partea a doua a zilei se fac propuneri de structuri pe tipuri de fişiere de autoritate.

Nina Botez (BCU Cluj) vorbeşte despre utilizarea câmpurilor de note din UNIMARC (300, 305, 320 şi 330) şi legătura obligatorie dintre câmpurile de note şi alte câmpuri din structura fişierului de autoritate (de exemplu, câmpul 305 impune obligativitatea existenţei unui câmp 550).

Decizia BCU Cluj a fost de aplicare integrală a regulilor RAMEAU de construire a fişierelor de autoritate, rămânând ca în momentul în care traducerea ghidului şi a autorităţilor RAMEAU devin publice să se adopte o politică de indexare naţională, general valabilă.

Se exemplifică legătura dintre fişierele de autoritate de subiect şi fişierele bibliografice prin posibilităţile de navigare oferite de structura fişierului de autoritate de subiect şi anume prin relaţiile semantice de tip termen generic, termen specific şi termen asociat. De asemenea se face un paralelism între subcâmpul $j şi câmpul 608 dar şi dintre $y şi câmpul 607.

Marcela Popa (BCU Iaşi) prezintă în continuare structuri de fişiere de autoritate pentru instituţii (câmpurile 210, 305, 330, 340, 410, 510, 810). Exemplele alese pentru ilustrare sunt Biblioteca Naţională a României, Banca Naţională a României, Biserica Ortodoxă Română şi Formaţia Phoenix. În legătură cu ultimul exemplu, fişierul de autoritate oferă link-uri către înregistrări de autoritate pentru numele membrilor formaţiei.

Pentru colectivităţi temporare exemplul ales este Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Se evidenţiază existenţa în structura fişierului a câmpului 410 pentru variante de nume ale festivalului şi a câmpului 510 pentru ediţii diferite ale festivalului.

Mihaela Cristea (BCU Timişoara) insistă asupra importanţei parametrizării pentru evitarea situaţiilor în care deciziile luate iniţial au necesitat corecţii ample. Autorităţile de nume de persoane sunt diferenţiate astfel: (1) autorii care au scris sub nume real şi sub pseudonim necesită două înregistrări de autoritate (2) autorii care au scris sub nume real şi sub mai multe pseudonime necesită mai multe înregistrări de autoritate.

În rezumat, prima zi a seminarului a cuprins:

– prezentarea lucrării despre necesitatea şi funcţiile fişierelor de autoritate

– discuţii privind materialul elaborat de Grupul de lucru FRANAR

– prezentări de structuri de fişiere de autoritate de la biblioteci care au deja fişiere de autoritate construite cu discuţii şi opinii referitoare la structuri de câmpuri care intră în componenţa acestora cu exemple reale din bazele de date ale bibliotecilor participante.

A doua zi a seminarului s-a deschis cu prezentarea de către Victoria Frâncu a unui material despre Semnificaţiile indexării . Urmează apoi discuţii referitoare la avantajele şi dezavantajele indexării postcoordonate.

Anca Haţapuc (BCU Iaşi) pledează în favoarea indexării precoordonate care conferă mai multă precizie în reprezentarea subiectului. Exemplul utilizat este al unui subiect din domeniul istoriei, în care aspectul cronologic, dacă este dublu pentru două locuri geografice diferite, poate genera confuzii datorită momentului combinării termenilor diferit de momentul atribuirii lor în descrierea bibliografică.

După discuţii pro şi contra la care participă mai mulţi dintre cei prezenţi, Victoria Frâncu subliniază că diferenţa principală între o tehnică de indexare şi alta este că nivelul de expertiză în indexare este diferit, indexarea precoordonată fiind mult mai analitică şi având nişte reguli gramaticale şi de sintaxă elaborate care nu există sau sunt mult simplificate în indexarea postcoordonată. Dezavantajul principal al celei dintâi tehnici de indexare este că pe măsura îmbogăţirii vocabularului, adică a creşterii numărului lanţurilor de vedete de subiect, vocabularul în integralitatea sa devine greu de utilizat. Acest dezavantaj a fost avut în vedere în momentul iniţierii proiectului FAST (Faceted Application of Subject Terminology) de către un grup de specialişti de la OCLC pornind de la ideea simplificării sintaxei LCSH (Library of Congress Subject Headings).

Indexarea precoordonată este în avantajul utilizatorului oferindu-i acestuia formule de căutare a informaţiei şi facilitând astfel regăsirea informaţiei.

Victor Duţescu (Biblioteca Naţională a României) atrage atenţia asupra importanţei justificării unei eventuale abordări a indexării precoordonate pe modelul FAST.

Victoria Frâncu lansează spre dezbatere motivul pentru care, în momentul diversificării metodelor de indexare prin introducerea vedetelor de subiect pe lângă indicii de Clasificare Zecimală Universală, nu s-a optat pentru indexarea precoordonată. Se emit opinii de către Tabita Chiriţă, Victor Duţescu, Ion Podocea, Diana Cristea, Victoria Frâncu.

Concluzia este că în indexarea precoordonată se impune o gândire analitică asupra subiectului şi respectarea strictă a unor reguli gramaticale şi de sintaxă. Succesiunea subdiviziunilor de subiect trebuie riguros respectată, conform regulilor limbajului de indexare – în speţă RAMEAU – , cu scopul construirii unui index uniform şi pentru o regăsire „elegantă” (Nina Botez – BCU Cluj).

Pentru un moment, seminarul a fost întrerupt de intrarea domnului director al BCU Bucureşti, Mircea Regneală, preşedinte al ABR, care a salutat participanţii, şi-a exprimat regretul pentru a nu fi fost prezent la deschidere şi ne-a urat succes.

Victor Duţescu (BNR) insistă asupra obligativităţii precedării momentului indexării de căutarea informaţiei de către indexator, pentru evitarea diversificării inutile a formulelor de indexare.

În continuare Tabita Chiriţă (BNR) prezintă stadiul în care se află proiectul de traducere în limba română a limbajului RAMEAU. Conform promisiunii reprezentanţilor Bibliotecii Naţionale a României Ghidul RAMEAU se află la a doua corectură, ea va fi gata în circa două săptămâni. Se promite data de 15 mai 2007 ca termen pentru apariţia Ghidului RAMEAU în limba română, în variantă citibilă pe calculator. În privinţa listei de vedete de subiect acestea sunt deja validate de către nucleul RAMEAU constituit la BNR şi a mai rămas doar ordonarea alfabetică a termenilor conform alfabetului limbii române.

O problemă este că baza de date RAMEAU, inclusă pe CD-ROM-uri, este, de fapt pusă într-un editor de text şi trebuie portată într-o bază de date propriu-zisă, operaţiune care necesită o analiză minuţioasă şi decizii bine justificate. O altă problemă este că formatul în care există în prezent limbajul RAMEAU este INTERMARC, un format compatibil UNIMARC, dar nu perfect echivalent cu acesta. Drept care, sunt necesare comparaţii foarte atente de câmpuri pentru a evita inadvertenţele şi greşelile de conversie.

Termenul promis pentru pregătirea conversiei INTERMARC-UNIMARC este 30 iunie 2007, când se va achiziţiona un soft în care să funcţioneze baza de date. Până la sfârşitul anului 2007 se preconizează configurarea bazei de date, iar la sfârşitul anului 2008 se preconizează darea în folosinţă generalizată a limbajului RAMEAU, care astfel va deveni limbaj naţional de indexare în bibliotecile româneşti.

Marinela Popa (BCU Iaşi) vorbeşte despre problemele ridicate de programele de conversie din experienţa BCU Iaşi în momentul trecerii la sistemul Aleph 500.

Structurile de câmpuri folosite în indexarea precoordonată vor fi discutate în continuare de participanţii la masa rotundă. Anca Haţapuc (BCU Iaşi) discută despre necesitatea adaptării termenilor limbajului RAMEAU la realităţile româneşti (exemple: Junimism, Ortodoxie, etc.).

Tabita Chiriţă (BNR) vorbeşte despre modul în care se estimează să fie administrat limbajul de indexare RAMEAU în viitor de către un colectiv de specialişti de la BNR, colectiv ce va fi constituit în lunile care urmează. Către acest colectiv se vor trimite propunerile de termeni care vor fi analizate şi validate sau nu. Membrii acestui colectiv vor fi în relaţie directă cu specialişti din diverse domenii care vor fi consultaţi ori de câte ori va fi necesar.

În continuare Anca Haţapuc (BCU Iaşi) prezintă structura câmpurilor şi a subcâmpurilor UNIMARC utilizate în indexarea precoordonată la BCU Iaşi. Fiecare câmp din blocul 6– este analizat iar particularităţile în utilizare sunt ilustrate cu exemple.

Victoria Frâncu (BCU Bucureşti) propune stabilirea unei liste comune de subdiviziuni de formă pe care s-o utilizeze toate bibliotecile. S-au evidenţiat diferenţele dintre termeni precum istoric şi prezentare istorică, sau manual universitar, curs universitar, suport de curs, congres, congrese, dicţionar (limba) sau dicţionar limba, etc. Termenul pentru trimiterea listelor cu propuneri de subdiviziuni de formă la BCU Bucureşti este stabilit pentru 10 mai 2007.

Nina Botez (BCU Cluj) revine cu prezentarea structurii câmpurilor şi a subcâmpurilor UNIMARC utilizate în indexarea precoordonată. Pornind de la exemplul înregistrării de autoritate Şcoala istorică de economie care are ca termeni specifici nume de persoană prezintă toate posibilităţile de acces pe care oferă o asemenea înregistrare.

Se pune problema formei subdiviziunilor geografice avându-se în vedere sintaxa RAMEAU, mai concret, se discută dacă este necesară menţionarea numelui de ţară ori de câte ori avem de-a face cu subdiviziuni geografice. Se concluzionează că trebuie studiat modul în care sunt reprezentate acestea în RAMEAU şi urmată regula. O altă problemă care se discută este modul în care sunt reprezentate subiectele în cazul descrierilor de călătorii.

În continuare Constanţa Dumitrăşconiu (BCU Bucureşti) prezintă un fişier de autoritate de titlu uniform pentru Cronica lui Nestor şi explică toate amănuntele şi particularităţile acestei înregistrări. Discută apoi despre înregistrări de autoritate pentru colectivităţi temporare (festivaluri, târguri), exemplificând cu Festivalul George Enescu, entitate pentru care se face o singură înregistrare de autoritate care comportă legături cu alte colectivităţi, participanţi, persoane fizice, etc.

Diana Cristea (BCU Bucureşti) prezintă un fişier de autoritate pentru Universitatea Politehnică din Bucureşti, o înregistrare complexă cu link la site-ul instituţiei şi multe variante de nume cu date de identificare pentru fiecare variantă în parte.

Victoria Frâncu face încheierea seminarului mulţumind tuturor pentru participare, pentru modul în care au înţeles să răspundă invitaţiei, iar colegilor de la BCU Bucureşti pentru modul în care au contribuit la organizarea şi desfăşurarea în bune condiţii a seminarului. De asemenea apreciază că acesta a fost util şi şi-a atins obiectivul de a face cunoscute experienţe şi opinii în privinţa celor două teme: fişiere de autoritate şi indexarea precoordonată. Faptul că s-au expus puncte de vedere şi s-au generat discuţii constructive la care participanţii au fost activi, că s-a convenit asupra necesităţii adoptării unei liste unice de subdiviziuni de formă, că s-a prezentat stadiul în care se află proiectul de traducere în limba română a limbajului RAMEAU, constituie tot atâtea argumente pentru afirmaţia de mai sus şi un bun început pentru activităţile următoare ale Asociaţiei Bibliotecarilor din România.

Victoria Frâncu

Preşedinta Secţiunii de Catalogare-Indexare a ABR

Fotografii din timpul seminarului:

 

 

Pentru mai multe fotografii, clic aici.