Casari in bibliotecile de presa

Una dintre cele mai serioase probleme este spatiul de depozitare pentru documentele de biblioteca. Acest spatiu este intotdeauna insuficient, iar daca bibliotecarul mai este si bibliofil, problema devine acuta. Asadar, se pune problema: Ce se pastreaza si ce nu se pastreaza intr-o biblioteca publica?
In ultimii 60 de ani, problema a fost rezolvata in Romania pe cale politica. Tot ceea ce nu convenea liniei politice a zilei, era fie trecut la fondurile secrete, fie pur si simplu era casat si distrus. Asa s-a intimplat la inceputul anilor 1950, cind au fost epurate toate lucrarile care nu reflectau „noile realitati socialiste ale tarii” (de fapt, dominatia sovietica); asa s-a intimplat la inceputul anilor 1970, cind Ceausescu si Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste au epurat toate lucrarile „obsedantului deceniu”; asa s-a intimplat si la inceputul anilor ’90, cind intr-un elan „revolutionar”, au fost distruse lucrarile epocii comuniste. Practic, la fiecare 20-25 de ani a existat cite o epurare a bibliotecilor.
Acest lucru a avut si parti bune.si parti rele Daca situatia bibliotecilor detinatoare a fondurilor de carte este remediabila (si chiar se impune o improspatare periodica a fondurilor), nu acelasi lucru se intimpla in cazul bibliotecilor de periodice. Ziarele, revistele sunt efemere: reflecta realitatea unei perioade scurte, dar legate in volum, ocupa un spatiu imens. In aceste biblioteci se pune acut problema: trebuie pastrat totul, sau se poate face o selectie? Si daca se face aceasta selectie, care sunt criteriile care ar trebui sa stea la baza ei? Exista publicatii care, la prima vedere, nu mai pot prezenta nici un interes: dau ca exemple „Automatica.Management.Calculatoare”, publicatie romaneasca din anii ’70-’80 sau „Moda sovietica”, din anii ’50. Pot oricind aparea persoane dornice de a se interesa de istoricul domeniilor respective, si chiar am avut cazuri de acest gen.
Noi nu am gasit inca un raspuns pe deplin satisfacator (digitizarea ar putea fi unul, dar implica niste costuri destul de ridicate, si nu toate persoanele sunt pregatite sa citeasca in mediu electronic). Biblioteca noastra de presa fiinteaza intr-un spatiu absolut nou ( a fost inaugurata in luna mai 2007), cu dezvoltare maxima pe verticala, si o suprafata apreciabila. Credem insa, ca in ritmul actual de crestere a colectiilor, spatiul va deveni insuficient in urmatorii trei-patru ani.  
Anunțuri

Revista Bibliotecii Nationale a Romaniei II (1-2/2007)

Revista se deschide insa cu un grupaj bibliografic dedicat centenarului Mircea Eliade – eveniment destul de putin consemnat in mediile tiparite din Romania. Elocvent este faptul ca intr-un tabel sinoptic al prezentei lui Mircea Eliade ca autor si ca subiect al unor studii de specialitate, acesta figureaza in dreptul anului 2007 cu doar 13 studii despre el, dar nu figureaza ca autor, nici in tara, nici in strainatate.
Acest tabel – aflat la pag. 13 a Revistei Bibliotecii Nationale a Romaniei este elocvent: receptarea lui Mircea Eliade a fost supusa fluctuatiilor politice ale vremii. Intre anii 1923 si 1946, au aparut in Romania 29 editii cu Mircea Eliade ca autor; in strainatate, doar 2, ambele in anul 1937. Intre anii 1947 si 1953 nu s-a publicat absolut nimic de sau despre Mircea Eliade. Incepind din anul 1954, au aparut editii Mircea Eliade, doar in strainatate, pina in anul 2004 – 50 de ani – aici aparind numai putin de 280 de editii, in tari ca Franta, Marea Britanie, Statele Unite, Germania, Spania, Portugalia, etc. Din anul 1966, si in Romania a inceput sa fie repus in circulatie, timid, si numai cu partea beletristica. Astfel, intre anii 1966 si 1978 nu au aparut decit trei editii, in 1978 aparind prima carte de filozofie a religiilor. Lucrarea fundamentala a lui Mircea Eliade, „Istoria credintelor si ideilor religioase” in trei  volume a fost publicata intre anii 1986-1989.
Publicarea cu adevarat importanta a operelor eliadiene in Romania a inceput din anul 1990. din 1990 si pina in anul 2003, au fost publicate 78 de editii, majoritatea editiilor importante fiind publicate la Humanitas, editura care detine drepturile de copyright. 
 In domeniul studiilor despre Mircea Eliade, in Romania s-a publicat mai mult.Primul studiu despre autorul roman a aparut in U.S.A s-a publicat in anul 1971, iar de atunci au aparut un numar de 51 de studii, in tari ca Anglia, SUA sau Germania. In Romania au aparut incepind din anul 1992 peste 100 de studii la diverse edituri.
Editorialul Revistei Bibliotecii Nationale este semnat de Dan Erceanu, si este intitulat „Apocalipsa de (dupa) Eliade”.

Revista romana de istorie a cartii (2004-2007)

Sub egida comuna a Bibliotecii Academiei Romane, Bibliotecii Centrale Universitare si Bibliotecii Nationale a Romaniei, in anul 2004 a aparut primul numar al anuarului „Revista romana de istorie a cartii”. Primul numar s-a deschis cu un cuvint al academicianului Gabriel Strempel, la acea data director al Bibliotecii Academiei Romane, in care se arata descendenta directa a acestei publicatii din defuncta „Studii si cercetari de Bibliologie” (tiparita in anul 1954), dar care datorita vicisitudinilor politice nu a rezistat decit cinci ani. In anul 1972, breasla istoricilor tiparului au incercat sa reinvieze aceasta publicatie, insa, nu au reusit sa scoata decit un singur volum. „Revista romana de istorie a cartii”, in varianta secolului al XXI-lea contine o serie de studii si materiale extrem de interesante despre istoria tiparului in Tarile Romane, despre cartea manuscrisa, dar si despre prezenta unui incunabul cracovian la Brasov. In articolul Cristinei Badara, se vorbeste despre existenta fondurilor secrete de carte in Biblioteca George Baritiu din Brasov, in perioada anilor 1945-1989. In al doilea tom al acestei publicatii (din anul 2005), semnalam articolul „Biblii in limbile galeza si siriaca existente in Biblioteca Bruckenthal” semnat de Constantin Ittu

Revista Bibliotecii Nationale a Romaniei (1-2/2007)

Recent, am primit numarul dublu pe anul 2007 al Revistei Bibliotecii Nationale a Romaniei. Un numar cu un sumar deosebit de dens, din care insa imi permit sa remarc un articol legat de tema blogului de fata: „Citeva observatii privind istoria politica a imaginii”, articol semnat de Letitia Constantin. Dupa ce face un excurs asupra publicisticii si a sistemului de imagini promovat de presa la inceputul secolului al XIX-lea (mai precis, dupa Revolutia franceza), Letitia Constantin trateaza aceleasi aspecte in presa romaneasca. Astfel, se arata ca Gheorghe Asachi „a fost nu numai editorul primei gazete politico-literare de la noi, Albina romaneasca (1829), ci si unul dintre primii ilustratori romani, in sens modern.”

In continutul articolului se face o trecere in revista a publicatiilor ilustrate care contineau desen politic, si care au aparut mai ales la sfirsitul deceniului 6 – secolul al XIX-lea. Este vorba de o serie de publicatii (parte din ele se gasesc si in colectiile Filialei de presa), cum ar fi: Nichipercea, Mos Teaca, Epoca, Foarfeca, Vespea, Ciulinul, Moftul roman, Tocila, Cancanul, Bobarnacul.
Nichipercea” a fost infiintata de N.T.Orasanu in 23 iulie 1859, „cu inalta voie”, [si] ea exprima destul de mult din spiritul revansard si din vadita nevoie de popularitate de care publicistul dadea dovada. desi in 1859 se agitase pentru alegerea lui Al. Ioan Cuza, Orasanu, perceput de multi dintre contemporani ca „vesnic opozant”, va irita in numeroase rinduri autoritatile cu atitudinea sa, suportind de altfel si cinci detentii, penultima (in mai 1864) chiar pentru virulenta caricaturilor.
Revista se va numi din 1866 Ghimpele, si va gazdui caricaturile semnate Ghedem (G.Dem. Teodorescu).
Alte articole demne de interes din Revista Bibliotecii Nationale se refera la „William Hogarth – pictorul si cartile”, „Arta fotografiei in Romania (1840-1900)”, „Matasea – element constitutiv al legaturii unui manuscris pe pergament”, „O tiparitura transilvaneana rara de secol XVII aflata in colectiile BNR: Prodromus Religionis triumphantis”, precum si rubricile permanente Biblioteca Secolului XXi si Agenda culturala si profesionala.
Voi reveni aspra sumarului extrem de bogat al acestei reviste.