Caietele lui Eminescu în biblioteci

Biblioteca judeţeană Astra din Sibiu a prezentat de curând, pentru prima oara, volumele cu manuscrisele lui Eminescu facsimilate însoţite de CD-urile cu imaginile paginilor din manuscrise.
Ianuarie 041

Vroiam să scriu cu ceva timp în urmă despre discuţiile aprinse legate de calitatea acestei ediţii. Când am catalogat câteva volume pentru biblioteca universităţii mele am avut unul din acele momente în care nervii te iau pe sus şi nu te mai lasă o periodă.  Academia Română scoate o lucrare uimitoare şi o face ca să fie făcută… ratând astfel şansa să scoată o ediţie la a cărei valoare să contribuie şi cercetările existente ale manuscriselor, avansul tehnologiei de digitalizare sau faptul că această lucrare ar putea fi utilizată şi de publicul nespecialist.

Doamna profesoară Ioana Bot este prima (din câte ştiu eu) care pune degetul pe rană în legatură cu ce nu reuşeşte să fie această lucrare.   Într-un articol din Dilema veche: Manuscrisele eminesciene – între fantasmă culturală și obiect de studiu – ea analizează produsul pe care Academia îl scoate de câtva timp.

[…] acolo unde filologul poate vedea trasee inteligibile, proiecte artistice şi intelectuale, nespecialistul nu vede de fapt nimic, decît grafia (cînd limpede, cînd ilizibilă) lui Eminescu. […]
Paradoxal, ediţia în discuţie nu e doar un progres al tehnicii reproductive, ci şi un regres faţă de editările filologice anterioare. Pentru că ea ne pune dinaintea stadiului iniţial al obiectului cercetării. Deschidem cartea şi…ce vedem acolo? Ştim noi, oare, ce citim? Ce, cînd şi cum a lăsat acolo „poeticul scris“? Recunoaştem fragmente (mai mari sau mai mici, după competenţe), dar nu altceva. Nimic, alături de reproducerea exactă a paginilor, nu ne trimite la „ediţia Perpessicius“ (care descifrează şi datează totul), pentru că – după explicaţia lui Eugen Simion – „ar fi trebuit să dublăm numărul foilor şi să complicăm enorm procesul de reproducere“ (p. IX a Cuvîntului înainte la vol. I).

Eugen Simion dă o replică acestui articol cu Nervi de primavara. Mie îmi par mai mult nervi decât orice altceva însă lucrurile nu se opresc aici. Constantin Vica scrie in Dilematica nr 37/2009 despre ce nu ne oferă (deşi ar fi putut să o facă) CD-urile aceastea cu „E-minescu”. Doamna Bot revine şi ea cu un articol despre Nervi academici, calm dilematic. .

Aceste hai să le spunem discuţii, deşi seamănă mai mult cu certuri, au şi urmări serioase. Aflăm că în urma acestor articole împotriva lui Eugen Simion şi a modului în care a cheltuit banii publici pentru acest proiect s-a făcut o plângere la DNA. Simion răspunde acuzaţiilor în articolul „Cu Eminescu la DNA” Cultura 233/2009

Fiecare are dreptate în felul lui însă, până una alta, caietele lui Eminescu, deşi într-o haină nouă sunt foarte greu de folosit. Am să încerc să revin cu câteva imagini pentru a putea înţelege mai bune frustratea celui care încearcă să utilizeze aceasta lucrare însă, între timp, în caz că nu ştiaţi, Eugen Simion susţine că:

cele 35 de volume se distribuie gratuit, printr-o decizie a conducerii Academiei Române, marilor biblioteci publice (judetene, academice, universitare). Multe au venit sa le ridice, altele asteapta sa le trimita Academia Româna. Academia nu poate face însa acest lucru pentru ca expedierea volumelor costa enorm.

În afara de Sibiu pe unde au mai poposit aceste volume şi CD-urile lor?

Anunțuri

Biblioteca Naţională a României şi Manuscriptorium

Doamna Luminiţa Gruia ne dă pe lista de discutii Biblos o veste bună: contribuţia Bibliotecii Naţionale a României la proiectul Manuscriptorium a început să fie vizibilă.

Pîna în prezent, BNR a îmbogatit colectia de manuscrise europene cu 70 de documente din colectiile speciale (38 dintre caestea sunt deja accesibile online, celelalte sunt in etapa de validare).

Dintre acestea, una dintre cele mai valoroase este Liturghierul slavonesc tiparit în anul 1508 la manastirea Dealul de ieromonahul Macarie, prima carte tiparita pe teritoriul românesc. Aceasta se remarca printr-o prezentare grafica deosebita, cu frontispicii si initiale excelent executate. Un alt document de o importanta aparte este Apostolul tiparit la Târgoviste de Dimitrie Liubavici, în anul 1547, exemplar unic în tara. Unele exemplare pastreaza legaturile originale, deosebit de rafinate si îngrijit executate,  au gravuri deosebite, initiale ornate, frontispicii. Altele contin diferite însemnari manuscrise facute de-a lungul timpului de diversi posesori.

O listă a manuscriselor cu care BNR a contibuit ca partener la acest proiect se găseşte la http://www.manuscriptorium.com/Site/ENG/update_detail_20080612_2_eng.asp Pentru cei interesaţi să cotrobăie prin catalog manuscriselor o pot face aici. (ca să ajungi la imaginile scanate trebuie să foloseşti linkul  Display existing digital copy)

Tot din acest mesaj mai aflăm două veşti bune:

  • în lunile ce urmează alte documente digitizate din colecţiile filialei Batthyaneum ale bibliotecii vor fi disponibile;
  • manuscrisele vor fi disponibile şi în The European Library www.theeuropeanlibrary.org şi Europeana.

🙂