Săptămâna cărţilor interzise

În ţara unde libertatea ar trebui sa fie la ea acasă bibliotecarii şi nu numai, descoperă permanent mecanisme prin care se încearcă oprirea întâlnirii dintre unele cărţi şi cititori. De-a lungul timpului în diferite părţi ale Statelor Unite au fost interzise sau s-a cerut înterzicerea unor cărţi ca Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald, De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger sau Culoarea purpurie de Alice Walker. Pentru o listă mai lungă de titluri vizităţi pagina dedicată cărţilor interzise.

Asociaţia Bibliotecilor Americani (ALA) organizează anual, în ultima săptămână din septembrie, Săptămâna cărţilor interzise, pentru a nu permite trecerea cu vederea peste acest mod de „educare” prin limitarea libertăţii personale de a citi ce vrei. În spiritul acestei săptămâni postez şi eu un îndemn inspirat dintr-o idee mai veche a celor de la Infinite race.

Noi avem liste cu asemenea titluri interzise? Ce părere aveţi/aveaţi de acele titluri „periculoase”?

Trebuie să cunoaştem istoria (bibliotecilor)?

În încercările mele de a înţelege unde se află bibliotecile în societatea de astăzi ajung des să mă afund în înţelegera trecutului lor. Situaţia unei instituţii care e un unui pion important în educarea populaţiei nu poate fi explicată uitându-te dar unde câteva date sau construcţii recente. Am ascultat câteva prelegeri ale unor cercetători specializaţi în istoria bibliotecilor (de exemplu Toni Weller sau Alistar Black) şi am fost mereu uimită de documentarea minuţioasă pe care o fac pe această temă, cum analizează documentele vechi pentru a verifica teorii noi şi câte informaţii reuşesc să pună cap la cap.

Am descoperit recent cartea lui Jesse H. Shera, apărută în 1949, a cărui titlu se traduce aproximativ „Bazele bibliotecii publice: Originile mişcării bibliotecilor publice în Noua Anglie 1629-1855 (The Foundations Of The Public Library: The Origins Of The Public Library Movement In New England 1629-1855). Deoarece cartea se găseşte în biblioteca Internet Archive m-am gândit să pun aici trimitera la ea pentru ca cei curioşi de istoria bibliotecilor vestice să o poată accesa.

Nu ştiu în ce măsură credeţi voi că e util să cunoăştem istoria instituţiilor noastre însă una dintre cele mai importante lecţii pe care le-am învăţăt din aceste cărţi este că atunci câne e vorba de istorie (şi nu numai) nu trebuie uitat cine a scris acea lucrare, în ce context, ce documente a avut la dispoziţie, cine a întocmit acele documente şi cine a luat deciziile legate de care documente rămân în arhivă/bibliotecă şi care nu.

Un exemplu recent despre cum se rescrie istoriea prin forţarea uitării trecutului l-am găsit pe blogul lui Vitalie Sprânceană. El scrie despre o ştire foarte tristă:

La Țhinvali, un rug mare, înălțat lângă căminul Universității de Stat a Osetiei de Sud înghite cărți incomode […] pentru a face loc unor alte cărți, dăruite de poporul rus darnic și săritor la nevoie (adunate ca rezultat al unei campanii de solidarizare a rușilor cu frații lor din Osetia de Sud)… Oficialii universității zic că ar fi vorba de istorii ale Partidului Comunist, materiale agitaționale comuniste, altă literatură socialistă. Martorii neoficiali afirmă însă că 1/3 din cărți ar fi în limba georgiană (gruzină), semn al dorinței de rupere a oricăror legături cu Georgia a noului establishment politic osetin, ”legitimat” după războiul ruso-georgian din vară lui 2008… A mai fost zărit, printre cărțile condamnate la ardere un Goethe, ceva poeți tadjici, Istorii ale literaturii franceze…

Obama si bibliotecile

Consultand indicii revistei American Libraries din August 2005 http://www.ala.org/ala/alonline/tableofcontents/toc2005/august2005.cfm

am dat de o informatie interesanta mai ales astazi, si din care putem afla care erau opiniile lui Barack Obama cu privire la biblioteci, inca din vremea cand era senator de Illinois. Revista citeaza in coperta (Cover story) o fraza sintetica, in traducere sunand astfel: “Custozi ai adevarului si ai cunoasterii, bibliotecarilor trebuie sa le multumim pentru rolul lor de aparatori ai dreptului la privacy, la instructiune, la gandire independenta, si, mai presus de orice, la lectura”.

Acum cateva luni am gasit si textul discursului pregatit de Obama pentru a fi sustinut la Conferita Anuala ALA, American Library Association in Iunie 2005 la http://obama.senate.gov/speech/050627-us_senator_barack_obama_addres/, URL dezactivat acum.

Pe site-ul revistei American Libraries, October 2008 (NEW! Bound to the Word) se gaseste acum in lectura free full text un articol care este versiunea usor reorganizata a discursului din Iunie 2005: http://www.ala.org/ala/alonline/resources/selectedarticles/obama05.cfm5

Dar ideile si formularea raman identice.

Discursul este scris din toata inima si cu profund respect pentru biblioteca si rolul sau: aceasta este o fereastra deschisa spre o lume ampla, in care reusim a identifica idei importante si concepte profunde in gradul de a impinge inainte istoria; biblioteca este un sanctuar al studiului si invatarii.

Intr-o lume in care, de-a lungul istoriei, politica si ideologiile au instrumentalizat adevarul si stiinta si au incercat sa controleze si sa intemniteze spiritual uman si informatia, au ignorat pericolele mondiale si necesitatile de cercetare pentru salvarea vietilor umane, bibliotecile raman locul unde nu cel care striga mai tare are dreptate, ci acela care detine informatia corecta. Cunoasterea reprezinta puterea, iar lectura determina capacitatea de a descuia portile catre oportunitati, succes si realizarea aspiratiilor.

Obama este categoric impotriva cenzurii, a controlului lecturilor si a e-mailurilor, a lezarii dreptului la privacy si are opinia ca terorismul poate fi combatut fara a priva cetatenii de dreptul lor la libertatea de gandire si de lectura. In acest context bibliotecile au demonstrat pozitia lor de aparatori ai democratiei, fapt foarte apreciat de catre senator.

Este profund convins de importanta lecturii tuturor copiilor, caci, din clipa cand ei pasesc in biblioteca, destinul lor va fi transformat in mai bine, datorita sanselor si oportunitatilor de a avea ca adulti succes in profesie. De accea, una din marile responsabilitati ale cetatenilor, educatorilor, bibliotecarilor si parintilor este de a-i deprinde cu lectura de buna calitate.

Subliniaza importanta instructiunii scolare, de la alfabetizare pana la scoala superiora, in noua economie in care domina tehnologiile moderne de productie si de comunicare bazate pe Internet, in care se impune nevoia de oameni bine pregatiti, cu gandire inovativa si profunda, cu aptitudini superioare de intelegere, cunoastere si comunicare. Invatarea incepe cu dezvoltarea capacitatii de lectura si intelegere a copiilor, si devine conditia supravietuirii lor in lumea actuala.

Apreciaza ca scolile, modul de viata si cultura americana sunt inca centrate pe modele apartinand secolulului al 20-lea, ba chiar celui de-al 19-lea, in timp ce noua economie a cunoasterii din secolul 21 are cerinte cu mult mai complexe. Alte tari, precum China si India isi modernizeaza economia si sistemul de educatie mai mult, mai bine si mai repede.

Sunt citate si anumite date statistice tulburatoare relative la gradul de alfabetizare al copiilor de diverse proveniente sociale si nationalitati din Statele Unite, din ultimii 20 de ani.

Este amintita si concurenta dintre lectura si consumul unei televiziuni adesea invaziva si anti-intelectualista, videojocuri, DVD de divertisment. Insa nu interdictia rezolva problema, ci deprinderea bine inradacinata a lecturii face ca preferintele copiilor sa urmeze directia buna.

Bibliotecile au un rol de mare importanta in procesul educativ si de aceea trebuie sa fie active nu numai in scoli, dar mai ales acasa. Iar cartile trebuie distribuite la fel ca alimentele, dulciurile si jucariile, la MacDonalds, in biblioteci mobile, in cluburi estive de lectura. Vor fi necesare investitii in programe de alfabetizare in familii si in educatia prescolara, pentru ca in scoala copiii sa posede bazele elementare ale limbajului si cunoasterii.

Fiecare copil al generatiilor de emigranti din istoria Statelor Unite care au muncit din greu si s-au sacrificat, are dreptul la sanse egale cu toti ceilalti copii; cititul si dragostea pentru lectura le vor deschide calea catre viitorul pe care si-l viseaza.

Vibrant si sincer, politic si de ampla viziune culturala, discursul de acum aproape 4 ani al senatorului care va intra peste cateva zile la Casa Alba ca presedinte al Statelor Unite, este de mare actualitate. Faptele vor fi demonstratia vie a declaratiilor sale si vor influenta, desigur, intreaga lume.

Biblioteci publice, advocacy, IREX şi cenzura

Miercuri stăteam în sala unde se ţinea sesiunea despre Biblioteci metropolitane şi publice în cadrul IFLA 2008. Discuţia despre advocacy în arena politică pentru a susţine bibliotecile publice şi programele lor a ţinut mai mult de 4 ore şi m-a convins să renunţ până şi la recepţia oferită participanţilor la IFLA de Bill & Melinda Gates Foundation cu ocazia decernării premiului Access to Learning pe 2008.

Prezentările şi întrebările care le-au urmat m-au ajutat foarte mult să înţeleg problemele cu care se confruntă bibliotecarii din diferite colţuri ale lumii în a se înţelege cu cei care fac politicile la nivel local şi să pot observa cum au fructificat mulţi dintre colegii nostri şansele pe care şi le-au făcut.  Câteva articole ale celor care au prezentat ar fi:

• Wendy Newman – Universitatea din Toronto: If libraries are so smart, why aren’t they so rich? Public library advocacy in Canda
• Annette Defaveri – Biblioteca publică Vancouver şi  Andre Gagnon – Biblioteca publică Regina, Canada: Working together: community-led libraries toolkit (Am vorbit cu autorii după prezentare despre cartea lor)
• Ngian Lek Choh – Biblioteca naţională Singapore: Library advocacy: The National Library Board of Singapore’s experience
• Marta  Clari – Institutul pentru cultură  Barcelona, Barcelona şi Merce Munoyz  – Biblioteca publică Barcelona: La entrada de las Bibliotecas de Barcelona en el „mapa” cultural, o de como hacer de la necesidad, virtud

Cu cât ascultam mai mult cu atât îmi doream ca un reprezentat IREX România să fie în sală, să ia notiţe, să înveţe din experienţele celorlalţi  şi să le transmită mai departe. Dar vedeţi voi, din păcate, organizaţia care hotărăşte cum va fi cheltuit atâta amar de bani în bibliotecile noastre nu îşi prea dă silinţa să şi înţeleagă pentru ce face acest lucru… Când am iesit din sală eram hotărâtă să postez cât de repede pot tot ceea ce am aflat despre advocacy în biblioteci din alte părţi şi să iau legătura cu cei interesaţi să pornim o discuţie în acet sens.

Din păcate elanul mi-a fost tăiat când am intrat pe biblioteca.ro şi am aflat că o parte din mesajele pe are le postasem cu ceva timp în urmă nu mai sunt disponibile. Ciudat e că nu au dispărut toate ci numai câteva în care împreună cu alte două membre criticam organizarea concursului pentru TOT, lipsa de comunicare  şi organizare din partea IREX Romania. Nu îmi este prea clară această dispariţie dar cînd mi se spune că pot deveni membru al unui forum deschis, particip la acel forum şi mă trezesc că din 9 mesaje postate mai sunt disponibile 5 încep să ma cam îngrijorez. Evident că nu sunt singura persoană careia i s-au şters-restricţionat mesajele fără motiv, fără avertisment s.a.m.d.

Să înţeleg că critica deranjează la IREX România atât de mult încât cenzura devine acceptabilă?

Dreptul la libera exprimare? Critică constructivă? Credinţa în democraţie? Nu căutaţi pe biblioteca.ro că nu mai sunt de găsit!