A trimis wikipedia.de în vacanţă!

Domeniul wikipedia.de (deţinut de fundaţia germană Wikimedia Deutschland e.V.) a fost cenzurat în Germania printr-o hotărâre judecătorească, obţinută pe 13 noiembrie a.c., de politicianul de stânga Lutz Heilmann.

Heilmann a fost deranjat de articolul scris despre el pe wikipedia.de, articol care conţinea informaţii despre activitatea pe care a desfăşurat-o în cadrul STASI, activitate negată cu vehemenţă de acesta.

Practic, wikipedia.de este cenzurat atâta timp cât include în conţinutul său articolul defăimător. Hotărârea judecătorească, care nu este însă definitivă, interzice redirecţionarea paginilor web spre de.wikipedia.org (care este funcţional şi care este deţinut de fundaţia Wikimedia din SUA, care evident se supune legilor americane).

În consecinţă, reprezentaţii Wikimedia Deutschland au afirmat că informaţiile care apar pe de.wikipedia.org nu le aparţin. Pe pagina wikipedia.de există acum un anunţ prin care sunt enunţate datele problemei şi unde este specificat faptul că fundaţia Wikimedia Deutschland va face recurs.

Ce este amuzant în toată povestea asta:

– toată lumea care intră pe wikipedia.de citeşte anunţul şi ajunge inevitabil la articolul infam, pe care Heilmann se chinuie atât de mult să-l ascundă.

– în prezent, bloggerii îndeamnă pe toată lumea să doneze bani fundaţiei Wikimedia Deutschland pentru a lupta împotriva lui Heilmann.

Beletristica şi manualele scriu bilanţul pe piaţa cărţii

In cel mai recent numar al revistei Capital, Bogdan Ciubuc semneaza articolul intitulat „Beletristica si manualele scriu bilantul pe piata cartii”.

Despre internet şi impostura intelectuală

Recomand spre lectură articolul scris de Andrei Pleşu despre internet şi impostura intelectuală, articol apărut în cel mai recent număr din Dilema Veche – Cultura de Internet”, Dilema Veche, 16-22 octombrie 2008, nr. 244, p. 3. Mai jos, un fragment.

„Internetul e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur şi simplu, a şti. Cunoaşterea ca depozit, inteligenţa ca exerciţiu al memoriei, interogaţia redusă la strictă dexteritate mecanică şi la curiozitate primară, toate acestea trasformă faptul de cultură în produs de supermarket şi efortul de cunoaştere într-o subspecie a shopping-ului.

Dar a fi cultivat nu înseamnă a şti, înseamnă a şti să cauţi. Nu a şti să utilizezi o „maşină de căutare”, ci a transforma căutarea într-un parcurs laborios, imprevizibil, plin de fertile derapaje colaterale. Cultura nu te îmbogăţeşte prin ceea ce îţi livrează în mod expres, ci prin aventura drumului, prin barocul tatonărilor”.

Cine este Norma Blake?

… este o bibliotecară de la Biblioteca publică din New Jersey. Ea a fost aleasă „Librarian of the year 2008”; în cel mai recent număr al publicaţiei Library Journal puteţi afla ce presupune o performanţă de genul acesta.

Pentru cei interesati de serviciile de referinte

In Library Journal, nr. din 15.11.2007, a aparut un interesant articol: What’s Still Wrong with Reference de David Isaacson.

In 1984, William Miller a publicat in American Libraries articolul What’s Wrong with Reference: Coping with Success and Failure at the Reference Desk.

In articolul sau, David Isaacson sustine ca, din 1984 incoace, lucrurile nu s-au schimbat prea mult in domeniul referintelor, ba chiar s-au inrautatit.

Cât şi unde mai citesc românii?

Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS) a realizat recent studiul „Influenta media asupra comportamentului electoral”. Acesta contine si date referitoare la obiceiurile de lectura ale romanilor.

Rezultatele arata ca: 52% dintre respondenţi nu citesc niciodata carti, in timp ce 28% – citesc rar, 9% – sub o ora zilnic, 5% – una-doua ore zilnic, 1 % – peste 4 ore in fiecare zi.

In ceea ce priveşte locul in care citesc, 85% dintre respondenti au spus ca fac acest lucru acasa.

Cercetarea s-a desfasurat pe un esantion de 2.000 de subiecti, cu varste peste 18 ani, in perioada 1-25 septembrie. Esantionul a fost stratificat in conformitate cu structura populatiei pe mediu de rezidenta urban-rural si opt regiuni geografice. Instrumentul de cercetare folosit a fost chestionarul.

Cateva impresii

Azi am trecut pe la Targul de carte, muzica si film Kilipirim de la Sala Dalles. La inceput m-am simtit ca la metrou la o ora de varf, apoi ca intr-o librarie prafuita dintr-un oras mic de provincie, apoi m-a lovit impresia de anticariat in prag de faliment, apoi m-am mai obisnuit cu el… si el cu mine. Am incetat sa ma intreb ce caut acolo.

Am analizat intai standurile “dubioase” ca sa ma asigur ca si-au facut norma la editare de carti despre cum sa-ti feng-shui-ezi casa sau despre cum sa pari altceva decat esti (fericit, destept, bogat, fara celulita etc.).

M-am oprit apoi la standurile mai serioase – Curtea Veche, Humanitas, Paralela 45, Polirom. Ce am descoperit in oferta lor: eternele volume scrise de autori romani contemporani (unele poate chiar bune dar pe care lumea nu risca sa arunce banii), multe chestii comerciale – “de doi lei” – cu pretul aferent, multe chestii specializate vizand studentimea (medicina, filosofie, sociologie, jurnalism).

 Dezamagirea mea cea mare este legata insa de Humanitas: oameni putini la stand,.aparitii editoriale rasuflate, peste 60% din carti sunt de filosofie, beletristica lor pare scrisa doar de Sabato si Vargas Llosa.

Ce am apreciat? Oferta de la Polirom – carti din domenii numeroase, toate aparitiile noi de beletristica cu reduceri de 10%, staff-ul serviabil, catalogul cu aparitiile toamnei oferit gratuit. Sa nu mai spun de pretul rezonabil: 6 carti luate cu 130 RON (doar una dintre ele e din 2005, restul din 2007).

Adevarul este ca targurile mici fac mai usoara asteptarea CELUI MARE. Asa ca nu o sa renunt sa le vizitez. Tot ce pot sa mai spun este ca, in ciuda minusurilor, mi-am facut treaba cu editia asta a Kilipirimului la capitolul provizie de carti pentru sezonul toamna-iarna.