Citim din ce în ce mai mult!

De multe ori se spune că se citeşte tot mai puţin în zilele noastre. Cei care spun asta se referă la lectură. Şi poate timpul lecturii, aşa cum o înţelegeam cândva: un loc confortabil, un roman fluviu în mână şi ore nesfârşite de delectare, a trecut. Suntem prea grăbiţi, timpul nostru s-a fragmentat, avem prea multe de făcut, avem nevoie de permanentă schimbare.
Vi s-a întâmplat să vedeţi un film din anii 70 si să vă exaspereze încetineala cu care se desfăşoară acţiunea? Atunci veţi înţelege.
Sensibilitatea noastră s-a schimbat. Mulţi autori clasici au devenit imposibil de citit în afara interesului istoric. În consecinţă, şi literatura s-a schimbat.

Cei care spun că se citeşte tot mai puţin fac o confuzie, sunt în eroare. În zilele noastre se citeşte tot mai mult. Se citeşte enorm! Cu rost şi fără rost, desigur. Dar dacă înţelegem prin citit, decodificarea de semne şi simboluri, atunci (cel puţin în mediul urban) nu putem supravieţui fără citit.

Am făcut un experiment de douăzeci de paşi pe stradă şi iată: Non-stop, Muzeul Judeţean de istorie 250 m, MM 48 TVS, str. Podul Viilor nr. 5, Amanet, Vineri, 30 iulie va avea loc vernisajul expozitiei…, 3 Cartierul Sasar – Gara, Orange, …
Nu vrea să fie glumă. Încercaţi să conştientizaţi înscrisurile pe lângă care treceţi, pe care le percepeţi, şi veti vedea cât suntem de bombardaţi de informaţii, în fiecare secundă a vieţii noastre. Ajunşi acasă citim facturile, pliantele publicitare (dacă nu le aruncăm direct la gunoi). Dacă stăm în casă, citim pe internet, în ziare, la televizor – subtitrări, benzi duble cu informaţii scrise, care curg în timp ce prezentatorii vorbesc (trei surse de bombardament informaţional) -, reclame, citim instrucţiuni de folosire, instrucţiuni de preparare, date de expirare, contoare, teme cu copiii, mesaje, agenda telefonică…
Când să mai faci lectură?

PS. Sunt aproape opt luni de când am renunţat la televizor.

Anunțuri

2 Răspunsuri

  1. Adevarat, suntem inconjurati de mesaje si bombardati de informatii. De altfel, toate aceste inscrisuri erau reconstituite si analizate de Roger Chartier in cartea sa despre Lecturi si cititori in Franta vechiului regim? Dar asa cum ai sesizat corect, cititul sau decodificatul de simboluri nu este echivalent cu lectura.

    • Îmi cer iertare, dar am să răspund, pentru ultima dată, tot aici:

      Analogia pe care o faci este extrem de interesantă şi îmi face plăcere – preţuiesc lucrarea lui Roger Chartier – la vremea ei, mi-a deschis ochii asupra istoriei mentalităţilor, m-a făcut să înţeleg cât de importantă e reconstituirea atmosferei de epocă şi mi-a schimbat perspectiva asupra a ceea ce putem considera document semnificativ. Ceea ce reuşeşte el să reconstituie, folosind documente notariale – inventarele de bunuri întocmite după deces -, cu privire la circulaţia tipăriturilor din sec. XVI-XVIII în Franţa, este grăitor. Toate aceste învăţăminte mi-au fost de un real folos mai târziu, când a trebuit să identific documente semnificative pentru colecţiile speciale ale bibliotecii. Toate acele imagini volante, fiţuici, placarde, calendare populare, îl „bombardau” pe omul medieval. Dar „armamentul” a evoluat formidabil în zilele noastre.
      Mi-a venit în minte textul lui Umberto Eco: De la Internet la Gutenberg, în care spune că, înainte de apariţia tiparului, unicul mijloc de a învăţa oamenii care nu aveau acces la manuscrise, era reprezentat de imaginile catedralelor, că am plecat de la imagine şi că ne întoarcem din la ea prin noile tehnologii.

      Mai mult, ducând mai departe analogia pe care o faci, se creionează două posibile direcţii de cercetare:
      – în ce măsură fluxul stradal de informaţii, în special reclamele, creează stereotipuri verbale şi comportamentale, propagă modele culturale (aceasta ar fi treaba sociologilor, psihologilor şi lingviştilor);
      – felul în care evoluează lectura în zilele noastre, mai precis, de la lectura de grup, cu voce tare, de la începuturi, la cea ulterior interiorizată şi apoi, mi-aş permite să zic, fragmentată de astăzi, pentru că există forme care sunt la graniţa citit-lecturii.

      Am simţit nevoia să punctez diferenţe între citit şi lectură, pentru că mă exasperează când aud că în zilele noastre nu se mai citeşte (chiar dacă am îngroşat puţin contururile).

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: