Colecţie de imagini din Rusia şi Zona Caucazului 1929-1933

Biblioteca universităţii din Wisconsin-Milwaukee şi Biblioteca Societăţii Americane de Geografie (sau the American Geographical Society Library) anunţă lansarea unei noi colecţii digitale: Colecţie de imagini din Rusia şi Zona Caucazului 1929-1933. Colecţia se găseşte la http://www.uwm.edu/Libraries/digilib/georgia/index.html

În mailul în care s-a făcut acest anunţat se mai spune aşa:

colecţia conţine peste 700 de imagini din Rusia şi din regiunea Caucaz, în special din zonele rurale din Georgia şi Dagestan. Fotografiile sunt făcute de William O. Field iar colecţia cuprinde şi jurnalul, notele de călătorie ale cercetătorului şi o colecţie de hărţi din regiunea Caucaz.

Doi ani s-a lucrat la realizarea acestei colecţii şi e interesant că în săptămâna în care trebuia să aibă loc vernisajul unei expoziţii în Gerogia cu imagini din această colecţie a izbucnit războiul din zonă.

Biblioteca universităţii are un program de digitalizare care a început în 2001 şi are ca scop: să servească comunitatea academică a universităţii şi publicul larg oferind acces resurselor unice din biblioteca lor. Lista cu toate proiectele digitale (cu teme variate, imagini din Afganistan dar şi din cartierele Milwaukee) se găseşte la http://www.uwm.edu/Library/digilib/

Vă rog să vă uitaţi atenţi la detaliile pe care le primiţi o dată cu imaginea. Se vede clar că proiectele sunt făcute de drag nu că aşa trebuie sau că aşa face toată lumea…

Poezia şi catalogarea sau Codrescu şi studenta bibliotecară

Am avut noroc. Andrei Codrescu îşi donase colecţia de cărţi în limba română bibliotecii universităţii unde urma să studiez şi nimeni de la catalogare nu citea româneşte.

La început a fost mare sărbătoare în bibliotecă: s-a anunţat donaţia, a venit Codrescu, a ţinut un discurs (chiar dacă nu a prea impresionat), s-a încropit un site de prezentare repede, repede, interviuri, presă buna…apoi s-au apucat de treaba. Cei de la bibliotecă s-au descurcat bine la început deoarece multe din cărţi aveau înregistrări în OCLC şi ei trebuiau doar să le importe în catalogul local. Şi-au dat seama însă că pentru mai mult de jumătate dintre materiale era nevoie de catalogare originală aşa că au făcut o pauză.

După ce am fost admisă îmi căutam de lucru pe la biblioteci. Am aflat întâmplător de colecţie şi am întrebat daca pot să ajut. M-au chemat la un interviu şi, deşi nu aveam habar de catalogare, m-au angajat. Aşa a început…

Lucram puţin la colecţie, cinci ore pe săptămână, dar au fost deajuns. Întregul zbucium a săptămânii dispărea cănd îmi luam teancul de cărţi şi mă aşezam cu el la calculator. Am început cu importarea din OCLC şi alegerea numărului bun: 858 e pentru literatura română aveam să ştiu în curând(deşi Dewey zice 859, biblioteca noastră e mai altfel). Am trecuta apoi la derivarea de înregistrări din OCLC şi transformarea lor în înregistrări noi pentru cărţile mele.

Teancul de cărţi săptămânale erau la început de poezie…căci cu ce poţi incepe catalogarea colecţiei unui poet? 858.08 pentru poezie românească. Erau acolo poeţi pe care îi iubeam dar şi poeţi de care m-am îndrăgostit catalogând, poeţi care nu-mi plăceau şi poeţi la care nu reuşeam să ajung, poezie veche dar multă, multă poezie nouă. Unele cărţi aveau autografe şi dedicaţii, unele gănduri prieteneşti, altele respecte reci, unele aveau ataşate scrisori, altele faxuri…Cărţile, ca toate cărţile îmi deschideau lumi dar în acelaşi timp marcau foarte clar prieteniilor poeţilor şi, aveam să aflu mai încolo, intelectualilor români din exil şi de acasă. Despre destul de mulţi poeţi din colecţie ştiam puţine lucruri sau chiar nu auzisem de ei. Habar nu aveam de Leonat si Dorofata a lui Vasila Aaron (1894). Nu ştiam cum pot Andrei Codrescu, Mircea Cărtărescu, Sebastian Reichmann şi Dan Stanciu scrie o leapşă poetică în autobuzul dinspre St. Nazaire… Am aflat pe rând toate aceastea şi multe altele.

În toată această îndrăgosteală o umbră era permanent prezentă: România de dinainte de 1989. Rece, desfigurantă, tăcută, acea dureroasă realitate era în scrisorile care povestesc cum autorii ar fi dorit să trimită şi o dedicaţie pe cartea furişată peste graniţă dar le-a fost teamă, în mesajele cu acolo e din ce în ce mai greu, în cum vorbeau şi scriau cei din exil despre Sibiul, Braşovul, Bucureştiul lor cu mama, prietenul, duşmanul, iubitele lor.

Când rafturile de poezie s-au terminat am trecut mai departe în colecţia Codrescu la ficţiune, apoi la non-ficţiune, multimedia şi periodice. Fiecare subcolecţie are povestea ei frumoasă, prieteni buni sau respecte reci, gânduri scrise pe foi sau subliniate cu carioca, lecţii de istorie şi literatură pentru mine… Se spune că ajungi să cunoşti un om daca îi cunoşti biblioteca. Nu pot spune că acum îl cunosc pe Andrei Codrescu deşi timp de 11 luni i-am scotocit printr-o parte a bibliotecii. Ştiu însă sigur că iubesc poezia colecţiei lui despre România şi mi-ar fi plăcut să ştiu aceste materiale mai aproape de cei care ar putea să le citească, să le simtă şi să fie ajutaţi de ele să-şi dezlege trecutul ca să-şi poată construi viitorul…

Colecţia Codrescu aparţine bibliotecii Universităţii din Illinois. Ea este temporar găzduită de Biblioteca Slavă şi Est Europeană a Universităţii pentru a fi catalogată dar va fi permanent găzduită de secţia de Manuscrise şi cărţi rare.

Colecţii de biblioteca pe Flickr

Flickr este un bine cunoscut site pentru partajarea de fotografii. Biblioteca Congresului a inceput sa-si valorifice o colecţie de fotografii chiar în acest loc: http://flickr.com/photos/library_of_congress/
Până acum sunt 3115 fotografii. Proiectul este prezentat şi în Library of Congress Blog.