Eu când vreau să fluier, fluier … şi în bibliotecă

Deoarece comentariul lui Valentin merită citit şi discutat l-am pus mai jos ca un post separat.

De mai mult de o luna procedez ardeleneste, adica sed si cuget: sa zic? sa nu zic? Titlul recentului mare succes romanesc – „Eu cand vreau sa fluier, fluier” – ma determina si pe mine „sa fluier” (nadajduiesc ca nu „in biserica”).

Scriu, aici si acum, despre ceva ce ne intereseaza in mare masura pe cativa de pe Prolibro si ii vizeaza indeosebi pe colegii de la „baza piramidei bibliotecilor publice din Romania” (cum am botezat in alta imprejurare* „masa” bibliotecilor comunale si orasenesti) : cursul “Servicii moderne de biblioteca”, care urmeaza sa fie organizat curand in cadrul Programului Biblionet.

Asa cum probabil unii stiti, am militat constant pentru pregatirea profesionala a bibliotecarilor, astfel incat ei sa devina veritabile „institutii” in comunitatile in care activeaza (cred ca sunteti de acord cu mine ca bibliotecarul de biblioteca publica nu mai este doar un om, un simplu slujbas al Statului, ci ca el devine/a devenit pe alocuri mai curand o institutie).

Din 2002 si pana in prezent, prin activitatea mea, am cautat sa le cultiv si sa le dezvolt colegilor bibliotecari din judetul Valcea pregatirea de specialitate, dar si constiinta profesionala, capacitatea de a intelege cat se poate de exact ca vremea bibliotecii traditionale a apus pentru totdeauna si ca bibliotecarul modern trebuie sa stie (a face) atat de multe lucruri, incat e mai usor de enumerat ceea ce NU e numaidecat nevoie sa stie (in contextul statutului sau in comunitate, desigur)…

Mai ales de prin 2006-2007 incoace, le-am repetat ca un papagal colegilor ca dusu-s-a definitiv abordarea “luna trece, leafa merge” si ca utilitatea institutiei „biblioteca publica”, functionalitatea si, pana la urma, insasi existenta ei, deci implicit locul de munca al bibliotecarului devin strict dependente de capacitatea lui de a se (re-)prezenta ca un specialist infinit mai pregatit d.p.d.v. profesional decat bibliotecarul traditional – “pastor” peste cateva sute/ mii de carti (care chiar si „stiute” din scoarta-n scoarta nu mai satisfac deloc nevoile si cerintele utilizatorilor moderni) … le-am expus colegilor mei notiuni de baza in managementul proiectelor (m-a „marcat” cat de greu pot fi lamuriti bibliotecarii ca organizarea unei manifestari de „1 Decembrie”, de pilda, este – in orice proiect – doar o activitate, nicidecum nu poate fi obiectiv general ori specific!) …le-am „picurat” ideea ca trebuie sa se obisnuiasca intai de toate sa citeasca despre proiecte, apoi sa lucreze pe proiecte, sa aplice pentru finantari s.a.m.d.
…in fine, aproape la fiecare intalnire a noastra le-am vorbit despre uriasa sansa ca – prin computere, resursele electronice, bazele de date (in curs de constituire la noi) si fabulosul Internet – aflam si putem oferi utilizatorilor serviciilor noastre din ce in ce mai mult din inepuizabilele acumulari de cunoastere ale tuturor culturilor lumii.

Ca un corolar la cele de mai sus, va marturisesc ca – fara a banui macar ca voi avea nevoie de asta in cadrul unui program national pe care il voi coordona pentru judetul meu – am realizat analiza nevoilor de formare a colegilor mei bibliotecari din Valcea prin toate mijloacele imaginabile:
– prin chestionare (primul a fost in prima mea zi de serviciu la Compartimentul „Indrumare metodica” al BJ Valcea, in 18 martie 2002)
– prin participarea in comisii de angajare pentru mai mult de 20 de bibliotecari (in special la BJ Valcea si la biblioteci publice din judet, dar si la cateva biblioteci scolare), ocazie cu care am aplicat interviuri pentru si mai multi candidati (cred ca in jur de 40-50); pretendenti la statutul de bibliotecar, in toate aceste concursuri au fost, in total, sute de oameni
– prin observatie directa, atat „intimplatoare” (in activitatea de teren), cat si in cadrul evaluarilor pe care le-am efectuat in fiecare an, cu prezentare publica de concluzii
– prin participarea la o sumedenie de manifestari cultural-educative si de alte naturi, organizate in bibliotecile publice valcene in ultimii 8 ani, ocazie cu care mi-am putut analiza in voie colegii din teritoriu (nu i-am considerat niciodata subordonati), vazandu-le pe viu calitatile, capacitatile, dar si lacunele, lipsurile
– in timp ce-i determinam (si ii sprijineam) pe colegii mei bibliotecari valceni sa scrie constant pe http://bibliotecivalcene.ro/evenimente_ult.asp, sa-si anunte evenimentele pe care le organizeaza, planurile anuale de activitati, articolele, studiile sau alte realizari personale ref inclusiv la mostenirea culturala (printre scopurile initiale a fost si acela de a-i face sa inceapa sa comunice in spatiul virtual), am avut de asemenea ocazia sa descopar nevoi de formare care nici nu mi-as fi imaginat ca pot exista
– in fine, prin „mentoratul” exercitat asupra tuturor colegilor din judet si chiar a unora dintre colegii din serviciul Marketing-Dezvoltare al BJ Valcea (pe care il coordonez), am constatat frecvent ca rezolvand „una”, intotdeauna apare automat nevoia rezolvarii „alteia”, iar ierarhizarea corecta a abilitatilor si competentelor care trebuie insusite este esentiala.

Am facut introducerea atat de lunga – sper sa fiu ingaduit – dintr-un motiv cat se poate de simplu: imi doresc ca noul curs „Servicii moderne de biblioteca” sa fie unul cat mai util si benefic pentru bibliotecarii romani, carora – de prea multa vreme – in afara de cele multe stiute, le lipseste ceva „mai esential” decat toate: le lipseste „busola” si in consecinta se manifesta ca niste naufragiati rataciti in ocean.

Potrivit informatiilor si calendarului postate de Anca mai sus, designul si manualul cursului – creat pe baza expertizei consultantului strain, a expertizei consultantului roman, a chestionarelor aplicate deja bibliotecarilor carora le va fi predat cursul, a focus-grupurilor care probabil si ele au fost organizate s.a.m.d. – s-ar cam apropia de finalizare.
Dar vine inevitabil intrebarea cea mare: va fi acest curs exact ceea ce trebuie sa fie?
Asemenea „omologilor ” mei din celelalte 11 judete din Program – Etapa I) am consumat ceva timp si alte resurse pana sa indentific cu exactitate nevoile de formare ale bibliotecarilor (nu le-am identificat acum, ci – cum spuneam – cu mult inainte ca Global Libraries sa vina in Romania). Cu toate astea, initial (cand s-a deschis topicul asta, adica), mi-am zis ca nevoile de formare imediata pot fi relativ lesne constatate „oficial”, utilizand instrumente caracteristice analizei de nevoi (in speta aplicand chestionare) si coroborand apoi concluziile lor cu ceea ce ne invata teoria de profil si literatura de specialitate; asa am ajuns sa conchid fals – mai ales consolandu-ma ca beneficiem de expertiza unor reputati specialisti in domeniu – ca va fi relativ lesne sa rezolvam ceea ce avem de rezolvat.

De la o vreme, insa, ma obsedeaza ideea ca nu e deloc cum am crezut un timp. Nevoile de formare ale bibliotecarilor sunt precum libertatile fundamentale din Rusia: deprimant definite de sintagma „nu-ti lipseste ceea ce n-ai stiut ca exista”. Cum sa constientizeze bibliotecarii (care de doar putin timp „lucreaza” cu computerul si conexiunea Internet) nevoile pentru care trebuie construit cursul, daca ei nu resimt (aproape) nicicum aceste nevoi?; daca ele le sunt straine, in primul rand pentru ca toti bibliotecarii se raporteaza (firesc) la universul lor de pana acum – ingrozitor de ingust?
Iar daca nevoile de formare sunt „descoperite” – sa presupunem – prin intrebari cu final anticipat („nu-i asa ca Pamantul este rotund?”), care este rezultatul? Nu se cheama ca au fost „stabilite” „nevoi de formare” bine argumentate, insa in neconcordanta cu situatia de fapt? Nu cumva „rezolvam” unele nevoi – nu spun ca nu-s reale! – de prioritate 4-5-6, dar in timpul asta le ratam magistral pe cele de maxima urgenta? Fara de care nu vom putea rezolva nimic, indiferent de ce si cat vom invata la curs?

Primul training, cel din toamna trecuta, s-a axat in proportie de peste 90% pe notiuni de baza in utilizarea IT, pe notiuni de baza in utilizarea pachetului Office si a altor programe, pe posta electronica si mesageriile instant, pe administrarea computerelor cu Internet pentru public etc. A fost, consider, un training excelent, insa a fost doar unul „de incalzire”, calat indeosebi pe posibilitatea de a comunica pe care ultilizatorii o au acum in bibliotecile cu Biblionet. Doar adaptat pe ici pe colo, prin partile esentiale (eu astfel am procedat), primul curs a „cooptat” componenta de baza a activitatii bibliotecii – cea culturala. Consider ca acest al doilea curs, cel de acum, trebuie cladit intai de toate pe fundamentul menirii culturale a bibliotecii (cu tot ce presupune asta), ingloband totodata componentele de formare, informare, satisfacerea nevoilor sociale s.a.m.d. pentru publicului de toate varstele etc. etc. (cum-necum, „comunicarea” s-a rezolvat deja).

Doua vorbe si despre consultanti:
Intai ref la consultantul strain care contribuie la elaborarea cursului: ajuta la ceva coplesitoarea expertiza a doamnei June Garcia, daca nevoile de formare nu-s identificate cu maxima exactitate? In plus, ce poate reusi in Romania, in aceasta faza a Programului, super-specialistul provenit din sanatosul sistem de biblioteci publice din SUA? Ce se „potriveste” exact, atat „dincolo”, cat si „aici”, in afara de faptul ca biblioteca ar trebui sa fie tot biblioteca? In ce fel strategiile aplicate pentru dezvoltarea de servicii in beneficiul publicului american sunt ori pot fi de succes la noi? Ce anume din experienta de director al Bibliotecii Publice din San Antonio poate fi implementat asa incat sa fie de folos bibliotecarului si bibliotecii de la Cotofenii din Dos, dar mai ales satenilor Romaniei rurale? Expertiza acumulata in pozitia de CEO al The Library Corporation in ce fel profita unui bibliotecar care nici vorba sa poata realiza si sustine o prezentare publica a bunurilor si serviciilor culturare/comunitare oferite de biblioteca proprie, de pilda, si inca scrie @ in adresa site-urilor ori www in cea a e-mail-urilor? Nu cumva vasta experienta a doamnei Garcia ar fi fost de mare folos abia dupa ce bibliotecarii din Romania desluseau intreg alfabetul elementar al profesiei lor, nu doar literele a, b, c?
In fine – ca prea m-am lungit, iertat sa fiu – o intrebare referitoare la consultantul roman, inteleg elementul-cheie in realizarea noului curs:
Cate dintre handicapurile de mai sus – si din cate altele, neenumerate! – va reusi doamna Manuela Zanescu (de la „Biblioteca Britanica” din cadrul BCU Timisoara) sa inlature?
______________
Daca mai intereseaza pe cineva tema discutiei deschisa de mine cu cele mai bune intentii, o putem continua si dezvolta, chiar cu exemple despre ceea ce ar trebui sa invete inainte de toate bibliotecarii – acum, dupa ce s-au vazut cu „lumea in biblioteca lor”.
Daca discutia nu mai intereseza pe nimeni, se poate incheia aici, fara nicio problema.
______________

* la intalnirea organizata de IREX cu ministrul Culturii, care ne-a promis ca se va intalni „curand” cu reprezentantii bibliotecarilor, in vederea imbunatatirii legislatiei de specialitate (presimt ca mi-am batut gura degeaba gandind atunci cu voce tare ca „ministrul Kelemen Hunor ar putea deveni un Spiru Haret al bibliotecilor romanesti”).

Domnişoara Eliza

Valentin are dreptate:

Rezervaţi-vă, rogu-vă, 5:19 minute din viaţa de bibliotecari, să vedeţi ce n-aţi văzut într-o bibliotecă de dimensiuni comparabile cu bucatariile obisnuite de apartament (sub 20 metri pătraţi):

Prezentările voastre în SlideShare

Din dorința de a ne putea împărtăși mai bine munca și ideile cu ceilalți bibliotecari ProLibro și-a creat un cont pe Slide Share – aplicație web care permite publicarea online a prezentărilor și documentelor.  Delia Pantea a fost prima care și-a pus la bătaie prezentarea din acest an de la conferința ANBPR.

Postarea pe Slide Share permite prezentării să își continue viață și, de ce nu, să „vorbească” unui public mai larg decât cel care a luat parte la conferință.

Dacă doriți ca prezentările voastre să fie postate în contul Prolibro de pe SlideShare trimiteți-ne un email cu prezentarea (menționând când a fost făcută prezentarea și pentru ce eveniment).

Puteți însă să vă creați și singuri un cont în care să vă postați lucrările.  Victoria Frâncu sau Nicolaie Constantinescu au de ceva timp propriile conturi. Pașii care trebuie urmați nu sunt grei: vă faceți un cont; o să primiți un email de confirmare; va autentificați și vă puneți pe uploadat. SlideShare accepta multe tipuri de fișiere (cu extensia: ppt, pps, pot, pptx, potx, ppsx odp, pdf,key, zip, pentru prezentări și  doc, docx, rtf, xls, odt, ods, pdf pentru documente).

SlideShare încurajează împărtășirea de înformații prin posibilitatea de a „urmări” un prezentator și a fi informat atunci când acesta mai postează ceva nou dar și prin posibilitatea de a-ți marca prezentările favorite. Am găsit și marcat ca favorite ale Prolibro  câteva prezentări în română care ar putea fi de înteres pentru bbliotecari.

Așteptăm cu interes și alte prezentări!

Atenție însă:  Slide Share, ca de altfel mai toate aplicațiile online, vă găzduiește doar prezentările și nu constituie o arhivă a lor. SlideShare ajută la distribuirea informației nu la prezervarea ei. De asta se ocupă…bibliotecarii și arhiviștii.

Eugene bibliotecarul și stereotipurile

Am auzit despre concursul Britains got Talent când am primit de la prieteni filmul cu  Susan Boyle. (Dacă nu l-ați văzut vi-l recomad.) De atunci urmăresc pe internet din când în când ce se mai petrece în acel concurs și am mai dat peste câteva momente frumoase. Am dat chiar și peste un bibliotecar:

Acest film și acest concurs în general au mai multe straturi care pot fi observate și străpunse. Depinde de fiecare unde vrea să se oprească. Mie mi s-a părut interesant Eugene bibliotecarul mai ales că cu ceva timp în urmă am aflat de cartea Nu arăți ca un bibliotecar de Ruth Kneale.

Cartea încearcă să înțeleagă ce se întâmplă cu imaginea pe care bibliotecarii o au în ochii oamenilor de rând acum când trăim intens și rapid în epoca internetului. Stereotipurile se schimă oare?

Aș fi foarte curioasă să văd ce analiză ar face doamna Kneale filmului de mai sus sau de faptul că Eugene este doar un personaj inventat de dentistul Adam Gitlin pentru acest concurs. 🙂

Atât din carte cât și din concurs cine vrea poate să ia lecții despre ce pierdem atunci când ne mulțumim să „înțelegem” un om doar prin stereotipul pe care i-l lipim pe frunte.  Stereotipurile despre bibliotecari ne afectează poate modul în care ne este respectată munca. Să încercam însă să mergem mai departe și  să ne imaginăm cum afectează stereotipurile  educația și dezvoltarea socială. Un exemplu din păcate clasic la noi:  ești țigan deci furi. Aplicat la munca noastră asta înseamnă probleme în plus despre care sunt voci care spun „mai bine să nu ne batem capul”.

Ca examplu care îmi vine în minte proiectul de la biblioteca din Focșani unde copiilor de rromi li s-au dat camere de fotografiat pentru a face poze în comunitatea lor. Toți cei care au auzit despre așa ceva, inclusiv bibliotecari, erau siguri că aparatele o să dispară și încercau mereu să o convingă pe organizatoare că e un program fără rost. Proiectul a realizat mult mai mult decât niște imagini. Și nu, biblioteca nu a pierdut nici un aparat.

Felicitări!

Din partea ProLibro, un cadou pentru cel mai mic membru al familiei Marin Pruteanu.
Să creşti sănătoasă şi fericită! Şi uite, nişte litere să te joci cu ele 🙂

[Imagini de pe flickr procesate de http://metaatem.net/words/]

Library U

Dacă tot am început cu tutorialele vă propun un site cu cursuri online pentru bibliotecari.

Library U se găseşte la : http://learning.libraryu.org/home/

E adevărat că sunt cursuri în engleză şi sunt gândite pe modelul bibliotecilor din State dar sunt foarte interesante şi mai sunt şi gratuite. Multe dintre ele sunt cursuri care ar trebui să îi intereseze pe bibliotecari indiferent de ţara din care vin. Cursurile pot fi împărţite în:

• Administraţie şi management al bibliotecii;
• Catalogare – chiar dacă nu e CZU tot e interesant;
• Crearea şi întărirea comunităţii;
• Relaţii cu utilizatorii bibliotecii;
• Dezvoltarea colecţiilor;
• Servicii informaţionale oferite în şi de bibliotecă;
• Principii şi practici în bibliotecă;
• şi altele.

Eu vă încurajez să va faceţi cont şi să încercaţi să faceţi cîteva dintre ele. De ce nu, chiar toate:)

Întrebările variază în dificultate dar nu sunt foarte grele. Interesant e contextul descris şi punerea unor probleme, analizarea unor soluţii. Se poate ca modul de organizare să vi se pară ciudat pentru că la fiecare submodul al cursului trebuie să apăsaţi voi un buton din meniul de sus ca să răspundeţi la întrebări. După ce exersaţi puţin o să vi se pară uşor.

La completarea fiecărui curs veţi primi un certificat cu numele vostru (aşa că dacă vreţi să arate frumos scrieţi numele complet la înregistrare). Iar dacă o să salvaţi acele certificate, adunaţi cel puţin 5 dintre ele şi apoi le trimiteţi pe adresa de email a grupului ProLibro (grupulprolibro AT gmail.com) o să fiţi răsplătiţi cu o carte de biblioteconomie.

Enjoy!