Viitorul în bibliotecă

Adina ne-a semnalat emisiunea Parte de carte de la ProTV cu tema „Viitorul în bibliotecă”.  Cristian Tabără împreună cu domnii Florin Rotaru directorul de la biblioteca  Metropolitana si Ioan Matei, șef cultură scrisă la Ministerul Culturii, au vorbit un sfert de oră despre biblioteci  (publice, naționale) cu legea și publicul lor dar au fost și câteva cuvinte despre proiectul cu biblioteca digitală a României a celor de la Metropolitană.

Foarte utile astfel de apariții în media.

Aș fi preferat însă ca, atunci când se vorbește despre utilizatorii bibliotecilor publice, ei să nu fie prezentanți în modul simplist ca elevi obligați de programa școlară să treacă prin niște cărți și, deoarece nu au bani, vin la bibliotecă. Chiar dacă statisticile poate reflectă o astfel de stare, realitatea este mai complexă și dacă noi, bibliotecarii, alegem să ne mulțumim cu și să prezentăm doar niște schițe mult simplificate, să nu ne supărăm apoi că administrația locală, ministerele și publicul nu ne înțeleg rolul. Nu de alta dar, la schema simplă prezentată în emisiune se pune întrebarea: de ce mai avem nevoie de biblioteci publice dacă, majoritatea publicului lor poate fi servit de bibliotecile școlare?

Biblioteca din Onești pe YouTube

Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” din Onești este prezentă pe de YouTube.com prin concertele pe care le găzduiește. Am numărat 29 de filmulețe!
Nu am reușit să îmi dau seamă în ce măsură bibliotecarii sunt implicați în acest „proiect” online însă cred că ar putea să se folosească de aceste fime și ar putea cel puțin să le posteze pe situl propriu. Oricum calitatea programelor este de lăudat.

Cărţile din colecţiile Cotidianul în bibliotecile publice din Spania

Aproape 3.000 de cărţi din colecţiile ziarului Cotidianul au fost donate diasporei româneşti din Spania.

Mai multe detalii in articolul Colectiile Cotidianul au ajuns in Spania

[Sursa imagine: Cotidianul]
Pentru cei de la Cotidianul dar nu numai, ar merge o parafrazare a unei reclame:
Dar avem biblioteci publice si aici, in Romania! 🙂

O biblioteca publică la 10 luni după mutarea într-o clădire nouă

…în State.

Este vorba despre biblioteca de care pomeneam într-un post anterior despre care ne-au povestit astăzi directoarea de la secţia pentru adulţi şi cea de la informatică (IT). Dânsele au prezentat biblioteca dpdv al tehnologiei şi utilizării ei. 

Mutarea într-o clădire nouă a permis creşterea numărului de calculatoare pentru public de la 13 la 90, semnal puternic wireless, servicii noi pe langa printare, inscriptionare de CD-uri şi DVD-uri şi scanarea. A fost creat un loc special pentru adolescenţi unde, la fel ca şi secţia pentru copii sunt calculatoare cu software şi filtre pentru internet corespunzătoare vârtei celor din acea secţie a bibliotecii. 

Statisticile prezentate erau pentru primele 8 luni petrecute în noua clădire şi arătau destul de bine. Dintr-o populaţie de aproape 70 de mii de locuitori biblioteca serveşte zilnic 2200 dintre ei în bibliotecă. În 8 luni au fost peste 10 mii de utitizatori la calculatoarele publice iar după ce s-a întâmplat până acum şi estimările existente se pare că până la sfârşitul anului biblioteca va circula mai mult de 2 milioane de volume.   De cîteva ori până acum toate cele 53 de calculatoare din sala pentru publicul larg au fost toate ocupate şi reţeaua wireless a fost folosită de maxim 60 de utilizaori în acelaşi timp. Au început să fie programare cursuri pentru folosirea calculatorului, a  internetului, a eBay-ului.  

 Interesant este însă că la întrebarea: aveţi lucruri pe care vroiaţi să le fi ştiut înainte de a construi această bibliotecă, pe care să le fi făcut altfel? doamnele bibliotecare au răspuns afirmativ. De la modul în  care este repartizat spaţiul în anumite secţiuni (printre care şi la adolescenţi), la idei legate de modalitatea de întrebuinţare a tehnologiei…da, lucrurile puteau fi făcute mai bine. Au trebuit să renunţe la unele din planuri deoarece lege îi obliga ca la o clădire de capacitatea lor, parcarea să aibă anumite dimensiuni…ceea ce a micşorat din spaţiul bibliotecii. Norocul lor este însă că spaţiul a fost gândit să fie foarte flexibil şi uşor de modificat. Doar un exemplu: toate cablurile electrice dar şi încălzirea sunt trase pe sub podea.  

Ceea ce e uimitor este că deşi folosesc sistemul RFID (cu frecvenţe radio) pentru identificarea cărţilor, sistemul de self-check-out care le economiseşte timpul unor bibliotecari…tot nu au oameni suficienţi. Cu programele pe care le organizează, servicii s.a.m.d. se plâng de lipsa de timp pentru a face tot ceea ce ar vrea să facă.

[Photo credit: http://www.flickr.com/photos/m-e-c/2173508010/]

Biblioteca Judeţeană Argeş

Ia uitaţi peste ce am dat eu pe dailymotion.com:

DRAGOSLAVELE LA BIBLIOTECA

Intrigată de acest film (de abordarea clasica a programelor culturale) am mers să caut situl bibliotecii judeţene Argeş www.bjarges.ro şi bine am făcut. Am găsit astfel o prezenţă online foarte plăcută cu informaţiile utile şi diverse: de la reguli de fucţionare a bibliotecii la imagini din activitatea ei, de la cărţi publicate de bibliotecă, la periodice oferite publicului. Mi-a plăcut în mod special BJA Junior cu Citiciul lor 🙂

Între cărţile publicate de bibliotecă un titlu din 2008 mi-a atras atenţia: Biblioteca – Informatie, Comunicare, Cunoastere, coord. Octavian Mihail Sachelarie, Mihaela Voinicu. Încă nu funcţionează linkul direct dar sper să existe unul cât de curând.

De ce trebuie ajutate bibliotecile publice

Filmuleţul vorbeşte despre experienţele câtorva biblioteci publice din State. Filmul e un pic prea aranjat şi poate părea artificial însă ceea ce spun bibliotecarii este adevărat pentru SUA. De ce nu ar fi adevărat şi pentru ce se va întâmpla în viitor cu bibliotecile din România?

La un moment dat primarul Chicago-ului spune:

Când construieşti sau revovezi o bibliotecă ea devine o ancoră pentru comunitate. Iar când oamenii văd noul sediu îşi spun că municipalitatea le-a făcut pe plac: au renovat, reconstruit o bibliotecă pentru comunitatea mea…asta înseamnă că ei cred în mine!

Oare câţi dintre candidaţii la primăriile din România cred în oamenii pe care încearcă acum să îi convingă să le dea votul? Şi dintre ei câţi cred că pot ajuta comunitatea pe care o conduc oferindu-i o bibliotecă decentă?

IFLA/UNESCO Manifestul bibliotecii publice 1994

Libertatea, prosperitatea şi dezvoltarea societăţii şi a indivizilor sînt valori umane fundamentale. Ele pot fi atinse doar dacă cetăţenii bine informaţi au posibilitatea să îşi exercite drepturile democratice şi să joace un rol activ în societate. Participarea constructivă şi dezvoltarea democraţiei se bazează pe existenţa unui nivel satisfăcător al educaţiei şi pe accesul liber şi nelimitat la cunoştinţe, idei, cultură şi informaţii. Biblioteca publică, poarta locală spre cunoaştere, oferă indivizilor şi grupurilor sociale condiţiile de bază pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii, cîştigarea independenţei în luarea deciziilor şi dezvoltarea culturală a individului şi a grupurilor sociale. Manifestul acesta proclamă credinţa UNESCO în biblioteca publică ca forţă vie pentru educaţie, cultură şi informare, ca agent esenţial în încurajarea păcii şi bunăstării spirituale prin intermediul intelectelor bărbaţilor şi femeilor. De aceea, UNESCO încurajează autorităţile naţionale şi locale să susţină şi să se implice activ în dezvoltarea bibliotecilor publice.

Biblioteca publică

Biblioteca publică este centrul local al informării, care facilitează accesul utilizatorilor săi la orice fel de cunoştinţe şi informaţii. Serviciile bibliotecii publice sînt oferite pe baza accesului egal pentru toţi, indiferent de vîrstă, rasă, sex, religie, naţionalitate, limbă sau statut social. De aceea, este necesară oferirea de servicii şi materiale specifice utilizatorilor care nu pot, din diferite motive, să le folosească pe cele obişnuite. Această categorie cuprinde, de exemplu, minorităţile lingvistice, persoanele cu dizabilităţi sau cele din spitale ori închisori. Toate grupele de vîrstă trebuie să găsească materiale adecvate nevoilor lor. Pe lîngă materialele tradiţionale, colecţiile şi serviciile trebuie să includă toate tipurile de medii şi tehnologii moderne. Calitatea înaltă şi adecvarea la nevoile şi condiţiile locale sînt esenţiale. Materialele trebuie să reflecte tendinţele curente şi evoluţia societăţii, dar şi memoria încercărilor şi imaginaţiei umane. Colecţiile şi serviciile nu trebuie să fie supuse nici unei forme de cenzură ideologică, politică sau religioasă, de asemenea, nici presiunilor comerciale.

Misiunile bibliotecii publice

Următoarele misiuni-cheie referitoare la informare, alfabetizare, educaţie şi cultură ar trebui să fie în centrul serviciilor bibliotecii publice:

1. crearea şi întărirea deprinderilor de lectură la copii începînd de la vîrste fragede;
2. susţinerea educaţiei individuale şi autodidacte, dar şi a celei instituţionale la toate nivelurile;
3. oferirea de posibilităţi pentru dezvoltarea creativităţii personale;
4. stimularea imaginaţiei şi creativităţii copiilor şi tinerilor;
5. promovarea conştientizării moştenirii culturale, a aprecierii artei, realizărilor ştiinţifice şi inovaţiilor;
6. oferirea posibilităţii de accesare şi exprimare culturală a tuturor artelor dramatice;
7. încurajarea dialogurilor interculturale şi susţinerea diversităţii culturale;
8. susţinerea tradiţiei orale;
9. asigurarea accesului cetăţenilor la toate tipurile de informaţie comunitară;
10. oferirea de servicii informaţionale adecvate firmelor, asociaţiilor şi grupurilor de interese locale;
11. facilitarea deprinderii abilităţilor informaţionale şi de operare a calculatorului;
12. susţinerea şi participarea la activităţi şi programe de alfabetizare pentru toate vîrstele şi chiar iniţierea lor, dacă este necesar.

Finanţare, legislaţie şi reţele

Utilizarea bibliotecii publice trebuie să se facă, în principiu, fără plată. Biblioteca publică este responsabilitatea autorităţilor locale şi naţionale. Trebuie să fie susţinută de legislaţii specifice şi finanţată de autorităţile naţionale şi locale. Trebuie să fie o componentă esenţială a oricărei strategii pe termen lung care se referă la cultură, informare, instrucţie şi educaţie. (…) Reţeaua bibliotecilor publice trebuie să fie proiectată în relaţie cu bibliotecile naţionale, regionale, de cercetare şi speciale, dar şi cu bibliotecile din şcoli, colegii şi universităţi.

Operare şi management

Trebuie formulată o politică clară, care defineşte obiective, priorităţi şi servicii legate de nevoile comunităţii locale. Biblioteca publică trebuie să fie eficient organizată şi trebuie să păstreze standarde profesionale de funcţionare.
Trebuie să fie asigurată buna cooperare cu parteneri relevanţi – de exemplu, grupuri de utilizatori şi profesionişti la nivel local, regional, naţional, dar şi internaţional.
Serviciile trebuie să fie accesibile tuturor membrilor comunităţii, inclusiv persoanelor cu handicap. De aceea, biblioteca trebuie să aibă clădiri bine poziţionate, spaţii bune pentru citit şi studiat, tehnologii adecvate şi suficiente ore de funcţionare care să se suprapună peste timpul liber al utilizatorului. Acest lucru implică în mod egal existenţa serviciilor speciale adresate celor care se află în imposibilitatea de a vizita biblioteca. Serviciile bibliotecii trebuie să se adapteze la diferitele nevoi ale comunităţilor din zone rurale şi urbane.
Bibliotecarul este un intermediar activ între utilizatori şi resurse. Pregătirea profesională şi educaţia continuă a bibliotecarului sînt indispensabile pentru a putea asigura servicii adecvate.
Este necesară oferirea de programe de deschidere către public şi programe de educare a utilizatorilor, pentru a-i ajuta pe aceştia să beneficieze de toate resursele.

Punerea în practică a manifestului

Factorii de decizie la nivel naţional şi local, precum şi comunitatea bibliotecilor în general, din toată lumea, sînt îndemnaţi să implementeze principiile exprimate în acest manifest.
(IFLA-UNESCO Public Library Manifesto 1994, http://www.ifla.org/VII/s8/unesco/manif.htm)

Cartea aşa cum trăieşte şi e înţeleasă ea in satul Leşu…

Spicuiri din ideile lui Anton Coşbuc legate de ce ar trebui să fie o bibliotecă. Aceste rânduri fac parte din prezentare  bibliotecii satului Leşu (Năsăud) făcută în  Echipe studenţeşti la sate – program de lucru şi rezultate, 1934, Fundaţia culturală regală  “Principele Carol”. 

„O bibliotecă oricât ar fi ea de bine înzestrată si oriunde instalată, nu va reuşi să trăiască cu adevărat în sufletul săteanului dacă va lipsi bibliotecarul. El este chezăşia vieţii unei biblioteci. „

„Bibliotecarul va trebui deci să dea o atenţie deosebită cititorilor care n-au mai pus mâna pe o carte de când au întrerupt şcoala. Pentru această categorie de cititori rămaşi din şcoala primară cu anumită silă pentru slovă cea dintâi carte e hotărâtoare.”

„Un mic târg, o «şatră» de cărţi va trebui sa stea în fiecare duminică, lângă pavilionul de joc, înfiptă în drumul săteanului. Librăria care nu iese dintre zidurile Căminului e sortită să tânjească având o viaţă artificială.” 

„Pentru sătean, cartea continuă să fie un tovarăş de sărbătoare şi prea puţin un călăuzitor de zi de lucru.” 

„Un mijloc sunt conferinţele cu subiecte luate din sat, cu pilde din gospodăriile unde s-au adus îmbunătăţiri vizibile pe urma celor învăţate din cărţi. Pildele de aiurea sunt puţin convingătoare.(…) Experienţele şi pildele se pot repeta pentru toate domeniile şi trebuie făcute cu orice prilej. Paralel cu aceasta trebue înzestrate, organizate şi bine îndrumate bibliotecile săteşti şi librăriile de pe lîngă Cămine, organizate cursuri de bibliotecari de cel puţin trei zile, pe judeţe şi în cadrele unui Cămin mai harnic.”

Actualitatea acestor cuvinte mă bucură într-un fel dar mă şi sperie…