La unele biblioteci

Un proiect la școală te învață multe…chiar și cum e „de așteptat” sa fie bibliotecarul.

Trist … și nu din vina copiilor.

Biblioteca Municipală BP Hasdeu şi denumirile din Chişinău

Prima dată când am văzut o hartă a Chişinăului m-a uimit felul în care se îmbinau numele străzilor şi bulevardelor capitalei Republicii Moldova, ca într-o veritabilă enciclopedie a culturii române. Când am remarcat cu voce tare acest lucru, mi s-a explicat că, după 1989, când s-a pus problema schimbării denumirilor de străzi, cea care s-a implicat activ în găsirea denumirilor potrivite a fost tocmai Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu, care a ales numele de personalităţi şi a editat, pentru cunoaşterea lor, un ghid. O formă superbă şi eficientă de a-i reînvăţa pe locuitorii capitalei valorile naţionale: păşind la pas cu noile generaţii pe aleile: Creangă, Eminescu, Caragiale…

Am putut constata, la faţa locului, că Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu se bucură de un prestigiu deosebit, fapt explicabil, până la un punct, prin activitatea şi realizările ei remarcabile. Dar e mai mult decât atât. E multă dragoste în jurul acestei biblioteci tocmai pentru că este puternic ancorată în realitate şi se implică activ în viaţa comunităţii, identificându-i nevoile şi răspunzându-le. Rolul formativ al bibliotecii îşi găseşte, la Chişinău, expresii dintre cele mai înalte.

Transilvania- biblioteca din orașul Chișinău

transilvania(1) tu ești vinovată de moartea mea
cu cele optzeci mii de volume transpirate m-ai stalcit in 91(2)
ca pe-o broască râioasă
am sângerat transilvania
ți-am spus că nu am ce să citesc
și tu mi-ai împrumutat patru cărți
patru călăi transilvania
m-ai pulverizat sub 91
de atunci îmi cauti cadavrul expediat
tu te joci cu cadavrul meu transilvania
te urăsc te iubesc
te-am vizitat miercuri(3) ca sa te bat cu picioarele în burtă
nici măcar nu mi-ai deschis
îți spălai ciorapii creierii asta a fost scuza ta
asta a fost
m-am supărat tare transilvania și l-am chemat pe țepeș
țepeș a venit varză m-am făcut varză te-am făcut o varza
transilvania te-am bârfit transilvania
te-am tras în țeapă transilvania mi-e dor de tine transilvania

(1) Transilvania – biblioteca din orașul Chișinău
(2) 91 – număr de permis eliberat de către Biblioteca Transilvania
(3) Miercuri – prima miercuri a lunii – zi pentru curațenie

Alexandru Buruiana în Noua poezie basarabeana antologie de
Dumitru Crudu, Editura Institutului Cultural Român, București, 2009, p.103-104

Şi eu sunt bibliotecară – povestea mea în două sute de cuvinte

Acum, că s-a încheiat votul public pentru concursul Şi eu sunt bibliotecar(ă), îmi face plăcere să împărtăşesc cu voi, dragi prieteni prolibrişti, întâmplarea mea de bibliotecar la Colecţii speciale.

Trebuie să spun, de la bun început, că am considerat întotdeauna un mare noroc faptul că am avut parte de întâmplări şi întâlniri fericite lucrând în această secţie unde, de regulă, se pune accentul pe cercetare şi pe conservare/protejare în detrimentul muncii cu publicul, programul e mai scurt, iar utilizatorii puţini şi oarecum sever selectaţi, date fiind particularităţile colecţiilor. Unde, să zicem, o culme în materie de întâmplări fericite este să descifrezi, după îndelungă trudă şi migală, o însemnare manuscrisă, să identifici corect o ediţie rară şi altele de acelaşi fel. Biblioteca noastră nu deţine o colecţie remarcabilă, raportat la colecţii mai mari şi mai valoroase, dar, fiind bine axată pe patrimoniul local, pentru noi este deosebită. La fel, comunitatea ştiinţifică băimăreană nu este mare. Acestea fiind premisele, am încercat să transform dezavantajele în avantaje, să-i îi cunosc cât mai bine pe cititori, să le cunosc preocupările, să creez legături… Dar despre toate acestea, poate altădată. Şi acum, întâmplarea:

Cărţile cititorilor

Când, în 2007, i-am sugerat domnului inginer pensionar Ioan Suciu să publice datele despre localitatea natală (satul Cuţa, jud. Satu Mare), adunate de-a lungul a peste 10 ani de frecventare asiduă a secţiei Colecţii speciale, a râs ca de o idee năstruşnică, obiectând că nu se pricepe la cuvinte, că este numai un hobby, că vrea doar să lase descendenţilor săi informaţii despre rădăcini. La 6 noiembrie 2008, domnul Ioan Suciu îşi lansa, fiind prezenţi peste 100 de localnici, valoroasa monografie „Cuţa – poveste de sub Codru”.

Pentru aceasta, l-am pus în contact cu utilizatorii cu preocupări similare, i-am identificat peste 70 de monografii locale, pentru a vedea că nu e ceva imposibil de realizat şi a vedea modele convenabile, i-am sugerat să ia legătura cu administraţia locală, pentru finanţarea proiectului. Când a venit să-mi arate spre consultare primele pagini scrise, a fost o adevărată sărbătoare.

Comunităţii satului Cuţa i s-a restituit, astfel, o valoroasă pagină de istorie, domnul Ioan Suciu a legat o trainică prietenie cu prof. dr. Aurel Socolan, istoric, întâlnirile pe care şi le fixează la bibliotecă au intrat deja în tradiţia secţiei, iar viaţa domnului Ioan Suciu s-a îmbogăţit cu un eveniment de neuitat.

Scăpată din corsetul celor 200 de cuvinte, vreau să adaug că domnul Ioan Suciu a fost unul dintre primii cititori pe care i-am „moştenit” când am preluat Colecţiile speciale. Frecventa secţia de ani buni, tot căutând cu o migală incredibilă, urmărind trimiteri de trimiteri, date despre zona natală. Cunoştea colecţia foarte bine şi mi-a fost de mare ajutor, exigenţele lui în materie de informare m-au ajutat să mă perfecţionez.
Nu-i trecuse prin gând să publice rodul cercetărilor sale, nu realiza ce bază de date valoroasă şi irepetabilă deţine şi avea un prea mare respect pentru cercetători ca să se gândească la aşa ceva. Pentru el era vorba de un hobby pe care şi-l descoperise la pensie. Volumul de date pe care a reuşit să-l adune de la bibliotecile şi arhivele din Baia Mare şi Satu-Mare, până la Arhivele budapestane m-a impresionat. Mi-am dat seama că istoria locală ar pierde mult prin irosirea lor.
Monografia realizată a fost premiată la Cărţile anului Satu Mare ca fiind „Cea mai documentată monografie din N-V Transilvaniei”. Când mă uit la cartea aceasta am un sentiment de împlinire: e o carte bună şi, ştiu că, pe traseul naşterii ei, mi-am adus şi eu modesta contribuţie.

„Sunt prea tânăr să citesc” – semnal

Marcel Ţura, administratorul nostru de sistem – după cum se vede, cine lucrează în bibliotecă este iremediabil contaminat – ne semnalează un articol despre lectură şi tânăra generaţie: „Sunt prea tânăr să citesc. O să am timp de cărţi la pensie” – Cuvintele unei generaţii.

Chiar dacă nu aduce mari noutăţi, articolul punctează bine câteva aspecte şi prilejuieşte un plăcut taifas la temă. Parcurgerea comentariilor mi-a făcut bine. Unele dintre ele mi-au dat senzaţia de întâlnire cu prieteni vechi şi dragi.

Biblioteca de Poezie Itinerantă poposește în Vâlcea

Biblioteca de Poezie Itinerantă (The Itinerant Poetry Library) este adusă de Sara Wingate Gray (cu suportul IREX DC) în România, mai precis în Vâlcea. Așteptând cu interes relatările colegilor și cititorilor români care vor avea privilegiul întâlnirii cu aceasta bibliotecă unică, vroiam să spun câte ceva despre ce are special această bibliotecă. Nu e vorba doar faptul că bibiotecara își cară biblioteca cu spatele prin lume de ceva vreme, că e vorba de o biblioteca vie care crește mereu și care se dăruiește gratis celor care au curiozitatea să caute prin ea, ci mai ales de motivația acestui demers „nebunesc”:

Noi vedem bibliotecile, mai ales bibliotecile publice, ca fundații ale lumii civilizate. Credem ca nicăieri nu ni se mai oferă o așa echitate în accesarea și utilizarea informației, încredere și dialog între membrii comunităților, ai diferitelor culturi.

Atunci când intrăm într-o bibliotecă ne întâlnim unul cu altul: întâlnindu-ne unul cu altul aflăm mai mult despre noi. Prin aceste întâlniri începem să înțelegem cum reușesc să ne unească experiențele trăite în această lume care ne e comună tuturor. În mod fundamental, atunci când intrăm într-o bibliotecă ni se oferă posibilitatea să învățăm lucruri noi și astfel să creștem ca indivizi, ca cetățeni ai acestei lumi.

Începând din Mai 2006, având această misiune în minte, Bibliotecarul Poeziei Itinerante a călătorit în întreaga lume cu o bibliotecă publică (gratuită), instalând biblioteca și bibliotecarul și arhivând sunetele, poemele și poezia orașelor, oamenilor și țărilor întâlnite.

Până acum am oferit peste 1000 de ore de servicii de bibliotecă publică în 11 țări și 21 de orașe în întreaga lume, în peste 150 de locuri. (About http://www.tipl.info/)

Cei care vor să găzduiască această bibliotecă (în special în jud. Vâlcea) între 20 și 28 Iulie pot să trimită un email la librarian@tipl.info sau un mesaj pe Twitter la twitter.com/Librarian

Pentru o mai bună înțelegere a acestei biblioteci vă recomand:

e-book vs. cartea tipărită : semnal

Colegul meu, Marcel Ţura, mi-a semnalat faptul că pe hotnews s-a deschis discuţia:
e-book vs. cartea tipărită

Comentariile îmi trezesc interesul în mare măsură, fiind opinii de cititori (utilizatori sau potenţiali utilizatori de biblioteci). Se poate lua pulsul publicului…

Mi s-a spus că în SUA bibliotecile oferă servicii pentru e-readere (pluralul ăsta e un barbarism lingvistic, sau nu?).

Şi, apropo, nu mi se pare tare în regulă cum folosesc cuvântul „e-book”, dar poate aşa a intrat în uz. Pentru mine e vorba despre readere, e-book-ul fiind cartea electronică propriu-zisă. Sau mă înşel cumva?

Proiectul de digitizarea de la Google include Europeana

Google in actiune in Europa:”Dupa ce a semnat acordurile de colaborare cu Biblioteca Nationala a Italiei si Austriei, Google a anuntat un parteneriat cu Biblioteca Nationala a Olandei… pentru digitizarea a mai mult de 160 000 de volume din sec. XVIII si XIX.” Colectiile vor fi accesibile nu numai via Google Books sau pagina web proprie ci si via Europeana.

Detalii se gasesc articolul in limba engleza de la urmatorul link:

http://www.libraryjournal.com/lj/newsletters/newsletterbucketacademicnewswire/885879-440/google_digitization_project_in_netherlands.html.csp