CZU – Cenuşăreasa softurilor de bibliotecă

Problema. Scăderea dramatică a utilizării CZU în căutările în bazele de date este în atenţia clasificatorilor, comisiilor de specialitate şi a însuşi Consorţiului CZU. S-au căutat şi dat numeroase explicaţii. Una dintre cele mai evidente (poate cea mai simplă, dar asta nu înseamnă că e mai puţin adevărată) mi se pare a fi cea legată de însăşi structura softurilor de bibliotecă.

Toate softurile de bibliotecă pe care le cunosc sunt centrate exclusiv pe descriere, cu oportunităţi de indexare. Cataloagele alfabetice de orice fel, inclusiv tematice, nu numai că au fost înglobate cu succes, ci chiar dezvoltate exponenţial. Putem face căutări alfabetice eficiente aproape după orice element: titlu, autor/editor, editură, vedetă de subiect, până la cuvinte cheie. În softurile utilizate în bibliotecile noastre publice se lucrează, în momentul de faţă, la echivalarea UNIMARC.

Pentru clasificare, însă, nu există mai nimic şi este aproape imposibil să facem căutări după CZU. Faptul că există câmpri CZU este departe de a suplini catalogul sistematic. Cine ar şi putea folosi o înşiruire nesfârşită de indici CZU într-o iluzorie şi aparentă ordine? E ca şi cum am avea un catalog tradiţional sistematic haotic, din care s-ar scoate divizionarele şi etichetele de sertar. Am mai putea căuta? Cu siguranţă nu! Cine mai foloseşte catalogul sistematic tradiţional pe fişe sau a mai apucat să-l folosească, ştie despre ce vorbesc.

Singura soluţie care poate reabilita situaţia mi se pare a fi dezvoltarea în softuri a unui segment suplimentar, care să permită orientarea în căutări. Minimul ar fi ceva pe structura indexului alfabetic ataşat CZU. S-ar putea încerca şi o căutare „ascunsă” dinspre cuvântul/termen (vizibil) filtrat prin CZU (invizibil). Dar soluţia acestei probleme depăşeşte, cu siguranţă, puterile unui bibliotecar. Mi se pare a fi mai mult o problemă demnă  de Consorţiul CZU.

Istoric personal. În 1990, când am luat decizia de a lucra în bibliotecă, am avut şansa, nesperată pentru un începător, de a fi ucenicul unui clasificator extraordinar: Petre Codrea, fie-i memoria binecuvântată, de la care am învăţat aproape tot ce ştiu despre bibliotecă; pe bazele puse de el, încă mai putem construi şi astăzi în biblioteca noastră.

După 1996, când a debutat informatizarea bibliotecii, am sesizat cum, odată cu introducerea fondului în bazele de date, a început  „erodarea” căutărilor după CZU. Am avut momente de descurajare, când mi-am pus întrebări asupra utilităţii muncii de clasificator. Şi recunosc că i-am învinovăţit pe colegii de la relaţii cu publicul, că nu se ţin la curent, dar şi pe noi, cei din prelucrare, că nu-i instruim cum şi cât trebuie (doar nu cu mult timp înainte foloseau cu o frecvenţă mulţumitoare catalogul sistematic pe fişe…).

Nu mult timp după aceea, la o conferinţă ANBPR, într-o pauză (cine a remarcat importanţa discuţiilor „dintre discuţii” a spus un mare adevăr), domnul Dan Matei a pus o întrebare despre utilitatea şi avantajele CZU. Clasificator deja cu vechime fiind, am încercat pe loc să caut răspunsuri şi să improvizez. Nu-mi pusesem problema „sistematic” până atunci, mi se părea un lucru prea evident. Nu am fost mulţumită de răspunsul dat, nu era la înălţimea instrumentului CZU. Aşa că problema m-a bântuit luni de zile şi am tot adunat argumente. De aici au ieşit câteva articole în revista bibliotecii noastre. De data aceasta am dat vina pe subiectivitatea şi inconsecvenţa clasificatorului, scoase minunat în evidenţă în bazele de date.

După câţiva ani, am fost fericită să văd, anunţat pe biblos, de doamna Victoria Frâncu, un simpozion pe teme CZU, organizat de BCU Bucureşti – era primul de care auzeam după ani de zile de clasificare şi am făcut tot ce am putut să particip. A fost o experienţă deosebită. Legăturile create atunci şi păstrate, în special cu doamna Victoria Frâncu, mi-au fost de mare ajutor şi după aceea. În 2006, a avut loc seminarul „Sistemul clasificării zecimale poate supravieţui?”, găzduit tot de BCU Bucureşti. Deja consideram că am vechime în domeniu şi că găsisem suficiente argumente în favoarea CZU. Dar atunci de ce nu erau folosite căutările CZU? Am dat vina pe faptul că nu exploatăm cum se cuvine oportunităţile oferite de softuri.

Şi, în sfârşit, în această lună, un răspuns plin de amabilitate al domnului Liviu-Iulian Dediu, la un mesaj pe care i l-am trimis pe tema CZU, obsedantă de-acum pentru mine, m-a făcut să înţeleg că nu felul în care folosim softurile este problema şi nu în zona aceasta trebuie căutate soluţiile. Ci chiar softurile sunt problema CZU. Ele prevăd toate oportunităţile pentru descriere şi indexare (va veni şi Rameau…) şi (aproape) niciuna pentru clasificare. Atunci, dacă vrem să exploatăm cum se cuvine CZU, ar trebui gândit un segment dedicat. Dar cine să facă asta? q.e.d.

30 Răspunsuri

  1. cel mai simplu raspuns la „de ce nu se mai utilizeaza CZU” este ca nimeni in afara bibliotecarilor (si nici ei nu stiu toti) nu il utilizeaza. E un limbaj greoi, trebuie sa fii cu adevarat pasionat sa il inveti. Un utilizator nu va cauta niciodata dupa clasificare, el vrea un raspuns rapid nu sa stea sa invete 2 volume de clasificator. Ce ar fi ca in sfarsit si in romania sa primeze Utilizatorul, nu ce stie sau nu un bibliotecar sa faca

    • Tare mă tem că am făcut o greşeală şi nu-mi dau seama unde. De ce s-a putut înţelege din ce-am scris că nu utilizatorul primează?

      Pentru mine, cu cât un bibliotecar ştie mai mult şi este capabil să aplice ce ştie, denotă tocmai faptul că utilizatorul primează.

    • Seminarul international CZU organizat de UDC Consortium in 29-30 octombrie 2009 la Haga va da raspunsuri unor intrebari privind utilizarea CZU in actualele cataloage de biblioteca si in alte medii. Titlul sau vorbeste de la sine: „Classification at a crossroads: multiple directions to usability”. Se vor discuta si se vor prezenta modalitati de utilizare a informatiilor despre subiectele documentelor reprezentate prin CZU intr-o maniera agreabila pentru utilizator, excluzand din aceasta ecuatie necesitatea ca utilizatorul sa aiba cunostinte de(spre) clasificare.

  2. O intrebare si niste raspunsuri pe acceasi tema se gasesc la sectiunea de referinte.

  3. Acesta este un avantaj al CZU si anume ca pe langa faptul ca te ajuta sa organizezi intr-o maniera logica cunostintele (nu numai documentele, deci poate fi folosit si in mediul online), pe langa faptul ca e deschis (fiind zecimal accepta oricate diviziuni), pe langa faptul ca e universal deoarece cifrele corespund cam in toate culturile cunoscute, te ajuta si la localizarea topografica a cartilor. Vezi cate avantaje?🙂
    Ce vrei sa spui cu „majoritatea bibliotecilor din alte tari au adoptat librarything”?
    In al doilea rand cu ce participa bibliotecarii din Romania la LibraryThing? Tin minte ce reactie negativa a obtinut dl. Dan Matei cand a propus cu mult in urma o deschidere a cataloagelor de biblioteca spre catalogare colaborativa si contributii ale utilizatorilor.
    Tim Spalding s-a interesat deja de Romania ( http://doro.weblog.ro/2005-10-27/51470/Catalogare-2-0.html ). Deci o mana intinsa exista.

    • In legatura cu soft-urile de biblioteca si cu disponibilitatea acestora de a oferi posibilitati de cautare a documentelor dupa subiect reprezentat prin CZU, trebuie mentionat ca ele au aceasta disponibilitate. Aleph are un camp de cautare dupa CZU implicit, in structura sa bazata pe Unimarc. Cautarile se pot face dupa CZU trunchiat, ceea ce este un avantaj firesc pentru o structura ierarhica. Bibliotecile care au Aleph ca sistem integrat stiu foarte bine lucrul acesta. VubisSm@rt are oarecari dificultati in cautarea dupa subiect reprezentat prin CZU, dar asta nu fiindca ar fi o deficienta a sistemului ci, imi pare rau sa admit, datorita lipsei de interes a celor care au stabilit functiunile active ale sistemului. Sunt sigura ca un interes sporit manifestat in aceasta directie de factorii de decizie ar putea schimba lucrurile intr-o directie avantajoasa. Avantajul ar fi dublu, si pentru bibliotecar (in sensul unei indexari mai consecvente) si pentru utilizator (in sensul oferirii unor posibilitati de largire sau restrangere a domeniului cautarii pe care numai o clasificare ierarhica o poate permite).

      • Bine ai revenit din concediu! [sursa: biblos :)]
        Mulţumesc pentru informaţiile despre programele folosite în bibliotecile universitare.
        Despre Seminarul UDC am făcut o semnalare pe ProLibro. Nu am cuvinte să spun cât de încântată sunt de ceea ce întrevăd că aţi realizat şi de implicaţiile pe care le poate avea.

      • Ceva nu înţeleg. Din cîte ştiu, BCU Bucureşti foloseşte Vubis. Dacă vreau să caut în catalogul online al BCU, ca utilizator, mă duc la câmpul „Indice de clasificare” şi acolo mi se cere să introduc indicele CZU pe care…

        NU AM DE UNDE SĂ-L ŞTIU!

        Nici măcar în calitate de fost clasificator – Clasificarea presupunând cunoaşterea şi aplica procedurii şi nu memorare de indici. Ce fac, ca utilizator?

        În cataloagele tradiţionale exista ghidajul etichetelor de sertar şi al divizionarelor, un index alfabetic la vedere. Deci apropierea utilizatorului de indice se făcea pornind de la cuvânt. Nimeni nu era pus în situaţia să spună „cu ochii închişi” indicele de clasificare.

        Aceste oportunităţi îmi pare că au dispărut odată cu informatizarea. Asta înţeleg prin faptul că softurile nu au „înglobat” cataloagele sistematice.

  4. Consorţiul CZU pune la dispoziţia celor interesaţi o listă cu specialiştii care manifestă disponibilitate pentru schimbul de exeprienţă şi informaţii.

    Două înregistrări îmi atrag în mod deosebit atenţia, din motive diferite:

    1. Romania, Central University Library, Ms. Victoria Frâncu

    2. United States of America, Microsoft Corporation, Kevin J. Comerford, Media Archive Manager

  5. La Haga va avea loc, în această toamnă, un seminar organizat de Consorţiul CZU, intitulat sugestiv:

    CLASSIFICATION AT A CROSSROADS MULTIPLE DIRECTIONS TO USABILITY.

    Mai multe detalii aici.

  6. D-nei Ioana Dragota ii sugerez sa viziteze UDC online la http://www.udconline.net/ si sa ceara un trial gratuit de 2 saptamani la UDC@bsi-global.com, pentru a vedea cum functioneaza instrumentul CZU – in engleza. Dupa aceleasi principii functioneaza si cataloagele automatizate ale bibliotecilor, in sectiunile de clasificare.
    Cum foarte corect ati observat, nu intotdeauna cautarea se face plecand de la indicele CZU, ci si de la cuvantul care exprima subiectul de baza. De aceea, orice software de tabele CZU sau de catalog sistematic CZU (e vorba de doua instrumente cu continuturi diverse, dar cu structuri asemanatoare) are 2 modalitati de baza de interogare: „UDC Dictionary” (bazat pe termeni lingvistici controlati) si „UDC Hierarchy” (bazat pe indicii CZU, prezentati initial prin cele 10 clase, apoi, clicand pe fiecare, prin diviziuni, subdiviziuni etc.
    In privinta cataloagelor sistematice automatizate, s-ar impune in prealabil o munca de „traducere” a fiecarui indice cu corespondentul sau lingvistic (s-a lucrat si s-a publicat mult in Romania despre asta, Vicky va poate informa din belsug).
    Datele obtinute ar trebui organizate in campuri si subcampuri separate, dar linkate intre ele in soft-ul care le trateaza.
    Eu v-as putea da un exemplu de astfel de cataloage sistematice bazate pe Clasificarea Zecimala Dewey, si nu CZU, dar principiul pe care se bazeaza soft-ul este absolut acelasi. Deci va sugerez sa vizitati si Catalogul colectiv national italian SBN la http://www.internetculturale.it/moduli/opac/opac.jsp, unde intrati in „Indici”, apoi in „Class. Dewey” (pentru cautarea cu numere de baza), sau in „Descrizione Dewey” pt. expresiile lingvistice, sau in „Numero Dewey” pt. constructiile complexe de indici.
    Ar mai fi de studiat si UNIMARC Classification Format la http://archive.ifla.org/VI/3/p1996-1/concise.htm

    • Vă mulţumesc foarte mult! Am să încerc să vizitez locurile indicate de dumneavoastră. Sper să mă descurc cumva. Oricum, e mult mai uşor dacă cineva te ajută să te orientezi în găsirea răspunsurilor.

      Îmi este de folos în ceea ce încerc să mă dumiresc şi informaţia despre catalogul italian. Pentru că nu atât despre CZU este vorba (la asta se rezumă experienţa mea) ci voiam să ştiu dacă şi cum este posibilă fructificarea codificării prin cifre, ca posibil limbaj universal.

  7. Am vizitat site-ul Bibliotecii Petre Dulfu de la Baia Mare, care imi place f. mult, si am vazut ca BiblioFile gestioneaza catalogarea automatizata de la dvs. Intrand in site-ul lor, am observat ca, printre diferitele campuri de cautare pe care le propun in softul lor, se gaseste si „Lista divizionare”. Ar fi util pt. dvs. sa-i intrebati la ce serveste acest camp si daca n-ar putea fi utilizat tocmai pentru a introduce expresiile lingvistice corespunzatoare indicilor din campul CZU.
    Daca raspunsul e „da”, atunci biblioteca dvs. ar trebui sa ceara la BiblioFile activarea in softul de catalogare a campului „Lista divizionare” si apoi catalogatorii dvs. ar trebui sa inceapa indexarea cu indici CZU insotita de crearea expresiilor lingvistice corespunzatoare si de introducerea lor in campul „Lista divizionare”.

    • O rectificare: din graba am scris BiblioFile in loc de BiblioPhil

    • Mă bucur de aprecierile la adresa paginii web a bibliotecii noastre, deşi nu am nici un merit. Am să le comunic însă colegilor care au creat-o şi o întreţin.

      De „divizionare” nu am putut să mă ating, pentru că de acolo preluăm statistica de bibliotecă. Trebuie să ştiţi că dl. Cosmin Sabo, autorul Bibliophil-ului şi-a început activitatea de bibliotecă la noi. Aşa că am fost şi „cobaii” şi primii beneficiari ai programului. În momentul de faţă (nouă ne pare rău, dar ne bucurăm pentru el că şi-a găsit un loc de muncă mai avantajos) nu mai este angajat al bibliotecii, însă continuă să lucreze la o necesară rescriere a programului.

      Înainte de Bibliophil am folosit softul TINLIB, care şi el este în rescriere. Acolo am identificat un câmp „tip publicaţie” pe care l-am folosit în scopul căutărilor după CZU pornind de la cuvinte, cu un instrument creat ad-hoc, pe măsură ce clasificam. „Tip publicaţie” poate fi accesat şi în Bibliophil, prin „Căutări avansate” dar, din păcate nu este vizibil conţinutul integral al înregistrărilor pe care le conţine şi, în consecinţă, nici trimiterile şi nici rezolvarea sinonimiilor.

      Şi acum, vă rog să mă iertaţi, dar s-ar părea că neruşinarea mea când e vorba de un subiect care atâta m-a preocupat, nu are limite, am să reproduc un fragment dintr-un material mai vechi, în care explic felul în care s-au derulat la noi lucrurile şi ce am încercat să facem. Singura scuză şi faţă de dumneavoastră, şi faţă de toţi care vizitează ProLibro este că, la urma urmei, orice mesaj sau postare pot fi ignorate, fără nici o supărare.

      Se impunea cu necesitate construirea unui instrument auxiliar, devenind evidentă nevoia unui gen de index alfabetic, cu răspunsuri instantanee, la îndemână, adică în bazele proprii de date. Am identificat în softul pe care îl foloseam, un câmp de căutare care să suporte combinaţii de termeni şi ne-am oprit la „Tip publicaţie”. Încălcând parţial (pentru că nu am renunţat la destinaţia iniţială) normele de utilizare, am dat câmpului respectiv o dublă ocurenţă. Au fost, astfel, adăugate treptat, pe măsură ce înaintam cu clasificarea documentelor, înregistrări de forma:
      termen/sintagmă – indice CZU,
      unde sintagma a fost aleasă cât mai apropiat posibil de limbajul tabelelor CZU. Mai mult, pentru indicii CZU care au suportat modificări de-a lungul timpului, s-au făcut înregistrări de forma:
      termen/sintagmă – indice CZU vechi – indice CZU nou
      (ex. „literatură română vechi 859.0 nou 821.135.1”) fapt ce a ajutat enorm la stabilirea echivalenţelor când s-au făcut introducerile retroactive în bazele de date, la efectuarea de corecturi, acolo unde a fost cazul şi la stabilirea vedetelor de subiect, unde a fost necesar. Problema sinonimiilor a fost rezolvată prin înregistrări-trimiteri cu următoarea sintaxă:
      termen/sintagmă nepreferat/ă v. termen/sintagmă preferat/ă…
      Au putut fi date astfel echivalenţe lingvistice, precum şi formele posibil mai la îndemâna utilizatorului, corespondenţa termen/sintagmă – indice CZU nefiind una bijectivă. La fel, au fost semnalate posibile abordări suplimentare:
      termen/sintagmă – indice CZU v. şi termen/sintagmă înrudit/ă…
      Pe lângă reducerea substanţială a timpilor de clasificare, instrumentul astfel creat s-a dovedit extrem de util în asigurarea consecvenţei clasificatorului. Completat zilnic cu câteva înregistrări, pe măsură ce apar noi situaţii de clasificare, indexul nostru alfabetic însumează, la data scrierii articolului, 3.532 înregistrări. Nu este instrumentul infailibil şi ideal, dar astăzi, în biblioteca noastră, nimeni nu mai concepe să clasifice în absenţa lui.
      (Cred că este de prisos să menţionez că procedeul descris nu este o reproducere a tabelelor CZU, ci un instrument nou creat de bibliotecari, pornind de la aceste tabele.)
      Până acum am vorbit de beneficiile bibliotecarului. În ceea ce priveşte efectuarea căutărilor după CZU, căci acesta ar trebui să fie scopul principal, se poate spune că ele devin mai accesibile. Utilizarea lor depinde de măsura în care personalul este suficient instruit şi i se demonstrează concret posibilele avantaje. Dacă se recurge sau nu la ele, ţine, în ultimă instanţă, de efortul pe care bibliotecarul este dispus să-l investească în servirea publicului.

      Ce ar mai fi de spus. Ce am prezentat mai sus este doar un rudiment de instrument de circumstanţă şi în nici un caz nu reprezintă o soluţie, fie şi numai pentru că încalcă destinaţia reală a câmpurilor prevăzute de program. Dar am vrut să se vadă că nu numai am cerut să ni se dea ci am şi depus străduinţă să facem.

      Consider absolut necesar un instrument de acest gen. De aceea m-am gândit că ar trebui poate adăugat ceva la softuri, deşi am înţeles de la dumneavoastră că există programe care au aşa ceva. Ar fi trebuit să-mi închipui, date fiind beneficiile pe care le poate aduce.

      Aştept cu interes şi rescrierea programelor şi rezultatele Seminarului CZU de la Haga.

  8. Draga Ioana,
    Sunt deosebit de impresionata, dar, nu siu de ce, deloc surprinsa de instrumentul creat la Biblioteca „Petre Dulfu” din Baia Mare, pentru a inlesni utilizarea consecventa a CZU. Felicitari! Se vede de departe ca sunteti bibliotecari seriosi, preocupati de lucruri temeinice, si nu veniti la biblioteca asemeni unor functionari … Chapeau bas!

    Existenta, inca, a unui camp dedicat clasificarii in programele integrate de biblioteca este dovada clara ca nu se poate renunta la aceasta metoda de reprezentare si regasire a subiectelor pentru ca este exacta, riguroasa, logica si cu asemenea atribute nu te poti insela, atunci cand cauti informatia intr-un sistem care ti-o ofera.

    Acum cativa ani buni, daca ma gandesc mai bine, imediat dupa deschiderea sediului nou al BCU, am propus punerea la dispozitia utilizatorilor a unei liste de cateva zeci de indici principali, reprezentativi pentru fiecare clasa din CZU. Intentia mea era sa ii anunt astfel pe utilizatori ca exista si acest tip de cautare in Vubis, si ca rezultatul unei astfel de cautari da bune rezultate, uneori chiar mai bune decat cautarea prin cuvinte. Ma bazam pe faptul ca varianta de Vubis pe care o aveam atunci permitea cautari trunchiate folosind indicii de clasificare. Erau permise restrangeri si extinderi ale rezultatului cautarii, desi sistemul in sine era mai putin sofisticat decat cel actual. Insistentele mele s-au dovedit inutile, fara ca vreodata sa fi primit un raspuns clar sau vreun argument pentru lipsa unui raspuns. Despre initiative se vorbeste frumos in sedinte…

    Revenind, ceea ce faceti voi la biblioteca voastra este absolut laudabil si denota interes pentru profesie. Mai exista o biblioteca in care se utilizeaza Tinlib, Biblioteca Universitatii din Craiova, unde, o mana de bibliotecari entuziasti au generat un tezaur in Tinlib si, in general, au exploatat la maximum posibilitatile sistemului pentru o cat mai eficienta regasire a informatiei.

    Sunt sigura ca acestea sunt doar doua exemple de preocupari care raman adesea necunoscute comunitatii bibliotecare, din pacate. E trist ca initiative de acest gen sunt pastrate „in casa” si nu popularizate pentru a beneficia comunitatea intreaga de rezultatele lor. Care ar putea sa fie motivul? Cred ca este o intrebare la care ar trebui sa meditam. Ar trebui sa ne intrebam si de ce tu numesti instrumentul pe care il descrii drept „un rudiment”, cand, de fapt, este unul foarte bine gandit si util. Cui prodest?

    Noroc cu Prolibro, ca ne mai intalnim aici unii cu altii si ne mai spunem parerile in mod deschis.

    • Dragă Vicky, nici nu ştiu de unde să încep să răspund. Desigur că de la mulţumiri pentru aprecieri, pe care le preţuiesc cu atât mai mult cu cât vin dintr-un loc şi de la un om care sunt, pentru mine, dar nu numai pentru mine, puncte de reper pentru ce înseamnă profesionalism şi cercetare în bibliotecile noastre.

      Am spus „un rudiment” raportat la ceea ce visez eu că ar trebui să fie un instrument de punere în valoare a CZU, pentru a cărui realizare îmi lipsesc cunoştinţele şi abilităţile necesare. Ştiu cum ar trebui să fie şi tot aşa sunt convinsă că îl voi vedea într-o zi realizat, pentru că e necesar.

      Să spun, „dacă nu cumva e deja realizat”? Asta numai pentru a sublinia un punct extrem de dureros pentru sistemul de biblioteci de la noi, pe care l-ai atins: comunicarea. Zilele acestea s-a încercat deschiderea unei discuţii despre comunicare. Dar demarează greu, nici să comunicăm pe tema comunicării nu putem prea bine.🙂

      Nu-mi reproşez că nu am încercat… pentru că am încercat. Altfel nici nu ajungeam să vă cunosc. Dar să detaliez, vorba ta, cui foloseşte?
      Într-adevăr, noroc cu ProLibro! Aşa mai ţin legătura… (Temporar, nici nu mai sunt bibliotecar.) Vezi că mă străduiesc?

      • Cum adica, „nici nu mai esti bibliotecar”? Ce vrei sa spui cu asta? Cine e bibliotecar, bibliotecar ramane, orice ar face i se pune amprenta acestei profesii pe personalitate, de nici nu-ti vine sa crezi!

        La „cestiune”! Cu comunicarea nu stam prea bine, se stie, dar macar atata cat stim unii despre altii, ar trebui sa se stie si dincolo de noi. Adica toate aceste „rudimente” cum le zici tu, ar trebui sa fie popularizate ca metode de utilizare a CZU, altfel decat simpla reprezentare a subiectelor documentelor. Utilizarea CZU in regasirea informatiei nu e prea frecvent intalnita, cum singura remarci intr-o interventie anterioara, si orice incercare in directia asta e notabila. N-ar fi rau daca ai pune in pagina, in limba engleza, ceea ce ai scris mai sus, si ai trimite la http://www.udcc.org. Asta dupa ce ai comunica despre acest instrument in revistele noastre de specialitate (la Biblioteca nu sunt sigura, poate in Revista Romana de Bibliologie sau la Philobiblon!).

        Astept raspuns la problema enuntata in primul paragraf, daca tot ai deschis discutia.

      • Ai dreptate.
        Bibliotecar forever!

        Cu celelalte, m-am gândit şi eu. Parţial am făcut, restul se va face. ProLibro poate fi un bun poligon de încercare a ideilor.

        Mulţumesc mult!
        Aştept să văd lucrarea ta (e mai uşor să aştepţi să facă alţii :))
        Mult succes!

  9. Faptul de a informa comunitatea profesionala cu privire la propriile activitati stiintifice, un fapt atat de normal, natural si demn de toata aprecierea, nu trebuie simtit si privit ca o „nerusinare… fara limite”, ajungand astfel la trairea „strategicei taceri” (https://prolibro.wordpress.com/2009/09/01/strategica-tacere-si-efortul-in-subsol/), intr-o stare de modestie excesiva care cred ca nu face bine nimanui. Nu ma refer in particular la dvs., ci la multi bibliotecari care fac „eforturi in subsol” si pentru care „tacerea e de aur”, ori „Si tacuisses, philosophus mansisses”.
    Intrand in miezul problemei, n-am inteles totusi daca valorosul instrument creat la biblioteca dvs. e un index alfabetic al CZU in traducere romaneasca si imbogatit cu constructii frecvent existente in biblioteca proprie, sau un index alfabetic al catalogului sistematic din biblioteca. Inclin sa cred ca e vorba de a doua alternativa. Referindu-ma tot la experienta Dewey, bibliotecile italiene aderente la SBN-reteaua nationala, in special Biblioteca nazionale centrale di Firenze, creaza pentru fiecare indice DDC (sau CZD-Clasificare zecimala Dewey) utilizat simplu sau in constructie complexa, o expresie (stringa) formata din elementul principal in prima pozitie urmat de alte elemente secundare (auxiliare), de ex.: pentru 510.712 45 se creaza expresia lingvistica Matematica – Educazione secondaria – Italia. In baza de date, pana acum cativa ani expresia ramanea tratata in mod global si, in consecinta, cautarea in opac putea fi facuta numai pe baza elementului initial, intrand astfel in indexul de „stringhe” pentru a face browsing alfabetic. Mai recent, se lucreaza la o modalitate analitica de tratare a fiecarui element component auxiliar al expresiei, pentru a-l face sa devina element de cautare, indiferent de pozitia in „stringa” , asociindu-l la numarul Dewey corespunzator (principal sau auxiliar). Practic, CDD devine FRBR-izata, pentru a da posibilitati mult mai evoluate de cautare si regasire a informatiei de catre utilizator si/sau bibliotecar. Totalitatea expresiilor lingvistice astfel elaborate si tratate formeaza ceea ce in limbaj traditional insemna „indicele alfabetic al catalogului sistematic”, dar cu virtuti de regasire infinit mai rafinate.
    Cautarile cu indici DDC sunt inca de mai demult la fel de bine utilizate cu ajutorul trunchierilor, a combinatiilor de campuri cu operatori booleani etc. – o problema rezolvata, dar care priveste mai mult bibliotecarii si mai putin utilizatorii „profani” (asta e o problema deschisa, oricum luata in considerare si, mai mult sau mai putin rezolvata in mod diferentiat de biblioteci mari si mici)
    Cat priveste indicele alfabetic al clasificarii zecimale, este de ajuns ca OCLC publica la fiecare 5 ani in noi editii tabelele Dewey impreuna cu indicele alfabetic aferent, cu capitole de modificari de la o editie la alta. In Italia, Biblioteca nazionale di Firenze traduce si publica in mod operativ editiile italiana completa si cea abreviata, impreuna cu indicele alfabetic in italiana. Rezultatul este o utilizare standardizata a DDC si o reducere a eforturilor pentru a avea un instrument valid de lucru.
    Circula aici si editiile electronice ale DDC pe CD-ROM (din 1993), Windows (1996) si online – WebDewey (2002).
    Tratarea cu metadate descriptive a resurselor bibliografice (ex. Dublin Core) ori cu XML are ca rezultat implicit si implicarea clasificarii zecimale in regasirea cu mult mai facilitata a informatiilor in web, dar si aici e o zona de aprofundari si imbunatatiri in bibliotecile italiene.

    • Instrumentul creat este mai degrabă, aşa cum bine intuiţi, un index alfabetic al catalogului din bibliotecă. Asta are de a face cu felul în care s-a constituit.

      După 1996, când a debutat la noi procesul de informatizare, am fost puşi în faţa unor provocări fără precedent:

      1. Introducerea retroactivă a fondului, în condiţiile în care toate cărţile erau clasificate, dar exista practica de a pune ca vedete de subiect doar numele proprii (personalităţi, locuri geografice, instituţii etc.). La introducerea retroactivă a fost mobilizată o mare parte a personalului, iar pentru cei nefamiliarizaţi cu CZU trebuia să existe un instrument care să le permită „descifrarea” indicelui CZU, pentru a extrage vedetele de subiect corespunzătoare.

      2. Aplicarea, concomitent cu crearea bazelor de date, a noilor indici de clasificare, tabelele CZU suferind modificări substanţiale la clase frecvent utilizate (toată clasa 8, partea privitoare la calculatoare etc.) şi am considerat că nu trebuie introduşi, pe cât de poate, indici care nu mai sunt în uz (lucru ce ar fi însemnat reveniri ulterioare). Plus, actualizarea indicilor ieşiţi din uz mai de demult, care mai erau pe cărţi. Din nou, era necesar un instrument pentru realizarea echivalenţelor, atât pentru cunoscători, dar şi pentru necunoscători.

      3. După anul 2000, am avut şansa unor fonduri substanţiale pentru achiziţie. La un moment dat, chiar ni s-a spus că, se cumpărat în biblioteca noastră cărţi „cât în toată Transilvania”, deci şi noi trebuia să lucrăm cât toată Transilvania şi, la ritmul acesta, nu se putea face faţă în absenţa unui instrument care să asigure orientare rapidă şi coerenţă.

      4. Recuperarea decalajului acumulat în prelucrare ca urmare a mutării bibliotecii într-un nou sediu, ceea ce a atras întreruperi mari în prelucrarea documentelor.

      Din această direcţie am început constituirea indicelui, pe măsura necesităţilor de prelucrare, fără nici un plan, după cum veneau cărţile la rând, la prelucrat. Cu timpul, însă, intuind beneficiile, am adăugat noi puncte de intrare, trimiteri, sinonimii, forme nepreferate, după sintagme uzuale, dar care nu corespundeau formulărilor din tabele, de care ne-am ţinut aproape considerând că sunt singurele care pot asigura o disciplină a limbajului.

      Din păcate, BiblioPhil nu a reuşit să preia facilităţile în ceea ce priveşte indexul care, în structura lui din TINLIB, permite deschideri de liste alfabetice şi căutări trunchiate (cuvânt, expresie, CZU), încât e de mirare că v-aţi putut forma o imagine despre el.

      Nu am reuşit nici să fac pasul esenţial de a realiza o deschidere spre utilizator. Indexul din TINLIB poate fi folosit doar orientativ, în doi paşi: a. identificarea indicelui CZU pornind de la expresii/cuvinte, b. utilizarea ulterioară, din câmpul dedicat CZU, extins sau restrâns, pentru selecţii de lucrări.

      Nu am fost aşa timidă precum par. Crezând că ar putea fi util şi altor colegi clasificatori, am scris despre acest lucru:
      „Realizarea unui index alfabetic în TINLIB” în „Bibliotheca septentrionalis”, an 6, nr. 1 (11), 1998, p. 27-29, revista bibliotecii noastre, pe care o trimiteam, în cadrul schimbului interbibliotecar, bibliotecilor judeţene din ţară. Nu a avut niciun ecou. Principalul reproş a fost că încalcă regulile de utilizare a câmpurilor, pentru că atunci părea mai importantă utilizarea riguroasă a softului. (Nici astăzi nu îmi este clar de ce s-a oprit alegerea la achiziţionarea TINLIB, program care a trebuit modificat până dincolo de orice închipuire în faza iniţială, pentru a putea permite prelucrarea fondului. La început nu avea nici măcar partea de evidenţă primară. Apoi s-a prea dezvoltat, oarecum haotic… Cred că la noi e o adevărată manie să reinventăm periodic roata, în toate domeniile.)

      Am propus, de asemenea, organizarea unor mici întâlniri profesionale, în cadrul colectivului bibliotecii noastre, cu cei care lucrează la relaţii cu publicul, pentru instruirea privind căutările în bazele de date. Nu s-au făcut.

      Presupun că, în ambele cazuri, nu am fost suficient de convingătoare.

      Am avut şi satisfacţii, însă. Chiar am reuşit, la un moment dat, cu toată mutarea bibliotecii şi avalanşa de cărţi achiziţionate, să avem ajungem la zece zile interval între achiziţie şi predarea documentului către secţii. Nu ne-am menţinut, dar a fost un vârf.
      Apoi, când, într-o tentativă de aducere în cadrele fixe a bazelor de date, s-a pus în discuţie ştergerea indexului astfel realizat, clasificatorul de serviciu a spus, „bine, în regulă, dar în absenţa indicelui eu nu mai lucrez!”.
      Deci, şi-a demnostrat utilitatea, mi-am zis eu.

      La ce visez. La ziua când utilizatorul va tasta cuvintele care îi sunt lui familiare, în limba în care îi este familiară, iar softul, alimentat cum trebuie, să-i ofere posibilităţi de rafinare/extindere şi să-i dea răspunsul conform unor grupări riguroase după indicii de clasificare, fără ca măcar utilizatorul să trebuiască să vadă indicii.

      Şi mai mult! Visez la momentul în care dinspre biblioteci va veni o soluţie coerentă pentru gestionarea web, această nouă lume, paralelă, încă nescoasă complet din haos. Şi atunci se va putea vedea ce înseamnă un bibliotecar. Gestionarea informaţiei este forţă, timp, viaţă.

      Închei făcându-vă mărturisirea că faptul că, din câte ştiu eu, lucraţi la Biblioteca Vatican mă intimidează teribil. Biblioteca aceea este pentru mine un loc fabulos. La aceasta se adaugă faptul că, în imaginarul nostru colectiv, acolo trebuie să se găsească, încă nedescoperite, documente extrem de importante privitoare la istoria veche a românilor.

      Primul periodic în limba română din partea de nord-vest a ţării a fost „Revista catolica” a lui Vasile Lucaciu (1885-1887, 1889-1891, 1903-1905), apărut cu binecuvântarea Papei Leon al XIII-lea, pe a cărui sprijin s-a bazat revista în tulburata ei existenţă, împotriva piedicilor puse, inclusiv de mai marii ierarhici ai lui Vasile Lucaciu. Revista a fost trimisă întotdeauna şi la Vatican. Am căutat în bazele de date, dar nu am găsit decât o altă „Revistă catolică”, apărută la Bucureşti, după 1912. Dar cred că ar trebui să fie şi revista din Baia Mare pe acolo, pe undeva.

  10. A devenit interesanta discutia. Mi-ar fi placut sa fac indexare, desi nu am avut ocazia, pentru ca mi se pare partea cea mai frumoasa si mai specifica a biblioteconomiei. Am putea spune ca nu se poate considera bibliotecar cine nu stie indexare si catalogare.

    Din punctul meu de vedere, mai de istoric, CZU corespunde unei perioade internationaliste in stiinta, de standardizare, cand se simtea necesitatea comunicarii internationale si a unei reprezentari simbolice unitare. Catalogul bibliotecii nefiind altceva decat o reprezentare bibliografica simbolica a unui corpus documentar eterogen.
    Problema CZU a fost cred tot timpul tocmai aceasta dificultate enorma pe care o presupune incercarea de unificare si universalizare a cunostintelor. De unde o dezvoltare tumultoasa si inegala care a avut ca rezultat o extindere si o complexificare a schemei tot mai greu de urmarit, precum si o aplicare variata. Ceea ce i-a derutat, nu fara motiv, inclusiv pe bibliotecari care s-au vazut in fata unui instrument de lucru greu de dominat cognitiv ceea ce explica nevoia unor variante simplificate. CZU, in anumite privinte, a ajuns o clasificare ezoterica. Cum spune o gluma, CZU este atat de universal incat poate fi utilizat in orice scopuri, mai putin cele care ii sunt proprii.
    Problema daca CZU se va adapta culturii digitale care cere multa comoditate si un caracter prietenos este importanta, dar nu mi se pare esentiala. Mai important mi se pare sa ne intrebam daca CZU are flexibilitatea si dinamismul pentru a reprezenta o cunoastere convulsiva, extrem de evolutiva si polemica. Altfel spus, este adecvat CZU pentru o cunoastere care nu este intr-o stare de consens si de achizitii durabile, ci dimpotriva in care domina divergentele, idiosincraziile si revizuirile permanente?

  11. Greu de spus…

    Nu mă pot raporta decât la instrumentele de organizare/regăsire tematică pe care le cunosc, deci le folosesc. Dintre acestea CZU mi se pare cel mai avantajos (universalitate, grupare, posibilitatea de a extinde/restrânge aria de căutare, urcând/coborând pe ramurile arborilor zecimali). Doar atât.
    Altfel, aş spune că îi reproşez CZU (şi în situaţia aceasta sunt toate sistemele zecimale) o anumită „rigiditate”, izvorâtă chiar din structura de arbore.

    Dacă ocupi cele zece ramuri, când apare ceva nou totul trebuie restructurat, de exemplu. Iar reorganizările de acest fel sunt devastatoare. Chiar dacă pe bazele de date pot fi operate uşor schimbări globale, asta se aplică atunci când, de exemplu spui: clasa 4 devine clasa 8, dar nu merg atunci când spui domeniul s-a subdivizat în… sau s-a reorganizat în următorul mod. În situaţii de acest gen, trebuie să te reîntorci la carte.

    Exemplele date sunt tare simpliste. Când spun „rigiditate” mă refer la mai mult de atât. Mai este şi structura arborescentă, foarte avantajoasă în multe situaţii, dar şi ea cumva rigidă, permiţând mişcarea verticală, dar orizontala nu poate fi tot aşa de bine scoasă în evidenţă. Putem eventual urca până la nodul comun.

    Dacă ar fi să dau forma care mi se pare ideală, e mai degrabă aceea a unei plase, a unei reţele de noduri, lucruri pe care le-am întâlnit la teoria grafurilor şi pe care le-am uitat.

    Nu cred că există un instrument ideal. S-ar fi văzut până acum. Nici nu cred că e posibil. Dar, cu siguranţă, prin combinarea mai multor instrumente putem să ne apropiem de rezultatul cel mai bun. Şi trebuie să încercăm.

  12. D-nei Dragota ii cer scuze pentru intarzierea raspunsului meu (am o perioada grea) si ii multumesc pentru generozitatea cu care a dat atatea informatii despre cum a fost creat indexul alfabetic al catalogului CZU la biblioteca din Baia Mare.
    Eu mi-am facut o idee (de la distanta, fara a avea la dispozitie mai multa informatie si nici timp pentru a o cauta) asupra felului cum Bibliophil este capabil sa trateze CZU, vedete de subiect si altele consultand la http://www.bibliophil.ro/demo/ , dar si in catalogul online al Bibliotecii P. Dulfu. Am vazut ca in optiunea Cautare avanzata se pot utiliza mai multe campuri (CZU, vedeta de subiect, titlu, autor etc) cu “exact”, ori cu “incepe cu” ori cu “contine”. Cautand cu campul CZU – incepe cu – indicele “504” si cu Vedete de subiect – contine – “mediu” (trunchiat), am obtinut 19 raspunsuri.
    Dupa parerea mea, acest sw functioneaza bine caci raspunde bine la cautari trunchiate, exacte etc. de CZU, vedete de subiect, titluri, cuvinte cheie. Cred ca, in mod similar, ar trata bine si indexul alfabetic la care v-ati referit si care acum, dupa cate inteleg, se gaseste in lista tipurilor de publicatii.
    Sinonimiile, trimiterile se rezolva in general in cataloagele automatizzate prin intermediul formatelor de autoritate care fac parte din tranzactia de catalogare (care contine formatul bibliografic, formatul de autoritate si altele). Am impresia (dar poate gresesc?) ca Bibliophil nu are aceasta parte a sistemului (formatul de autoritate), caci in lista de autori din opac nu am vazut marcate trimiteri nici macar pentru autori.
    Tinlib, oricat de invechit, poseda sectiunea pentru autori si respectivul format de autoritate, chiar daca incomplet fata de exigentele de astazi. El avea si formatul pentru clasificari, si pentru subiecte si termeni de tezaur, concepute tot dupa logica formatului de autoritati. De aceea era in gradul de al gestiona indexul alfabetic al catalogului sistematic.
    Sistemele noi proprietare si publice de biblioteca pe care eu le cunosc si in care am lucrat/lucrez rezolva cu usurinta acest tip de probleme (ex. Millenium, Amicus, Aleph, Geac Advance, Eosyweb, SBN, Easycat Web, Sebina etc.)
    Aveti visuri professionale foare frumoase, dar cam costisitoare caci ele sunt in mare parte realizate, dar greu accesibile (si putin cunoscute) din cauza preturilor mari.
    Pentru tratamentul CZU si oricaror alte sisteme de indexare semantica, precum si pentru gestionarea web (cel putin partiala) este cu siguranta adecvat motorul de cautare “AquaBrowser” care a fost creat in 2005 de catre firma olandeza Medialab Solutions si este mult utilizat in foarte multe tari din lume, desi f. scump. La http://www.aquabrowser.com/ , in sectiunea Custumers, se vede o lista de m. multe sute, poate mii de biblioteci academice, scolare, publice, speciale, guvernamentale, comerciale care il folosesc, integrandu-l la propriul sistem de biblioteca. Imi pare rau ca nu am timp sa descriu acest sistem, dar intrand pe site-ul de mai sus, veti avea f. multe informatii. Bibliotecile care nu au finantari substantiale se pot reuni in consortii pentru a folosi sistemul in condiviziune de pret si de informatii (cum e COBIRE in Italia).
    Cat priveste “Revista catolica” aparuta la Baia Mare, acum figureaza in catalogul online al Bibliotecii Apostolice Vaticane. Dintr-o neatentie, in perioada enormei retroconversii (care este si acum in curs) acest periodic, care exista in catalogul pe fise, nu a fost preluat si in catalogul electronic, asa ca semnalarea d-vs a fost de mare folos si lacuna a fost rezolvata, iar personalul de la BAV va multumeste. Din pacate, colectia lor e lacunara, au doar anii 1889 si 1890.
    Am vazut ca la BAV nu se gaseste cartea d-vs. “Revista catolica a lui Vasile Lucaciu” din 2006, le-am vorbit despre aparitia acesteia si ei sunt interesati sa o obtina.
    In bibliotecile romanesti, Revista catolica Baia Mare se gaseste doar la BCU Cluj?
    Eu am lucrat “full time” la BAV cativa ani buni la crearea de Authority File, iar acum colaborez in anumite proiecte de interes comun. Intr-adevar, este cea mai frumoasa si mai bogata biblioteca pe care am cunoscut-o (alaturi, dar nu in acelasi fel, de Library of Congress), si de care ma leaga multe frumoase activitati si momente de viata.
    Dar in fiecare loc de munca gasim maximum de frumusete si profunzime (cum e cazul dumneavoastra), sau aspiratii profesionale, asa ca n-avem motive de intimidare.

    • Vă mulţumesc frumos pentru informaţii si că v-aţi făcut timp să le trimiteţi.

      Observaţiile dumneavoastră sunt extrem de juste!

      Singurul meu regret este că nu am beneficiat de o astfel de discuţie în urmă cu mai mulţi ani. Nici tehnic nu ar fi fost posibil, poate nici nu am îndrăznit cât trebuia. Au fost multe motive. Şi exerciţiul comunicării a trebuit învăţat, printre altele. Oricum acest dialog este o dovadă certă că merită cu prisosinţă, dacă mai era necesar.

      Mă bucură ştirea despre Revista catolică! Să ştiţi că nici noi nu avem colecţia completă şi mi-au trebuit câţiva ani să găsesc toate exemplarele apărute. (Pentru cele lipsă am realizat copii şi pentru colecţia noastră).

      Concluzia la care am ajuns, ghidându-ne după numerotarea folosită şi conţinutul articolelor, coroborate cu datele biografice ale lui Vasile Lucaciu, este că revista a avut trei perioade distincte de apariţie: septembrie 1885 – decembrie 1887 (anii I-II; iniţial tipărită la Satu-Mare, Tipografia Liberă, iar din octombrie 1886 la Baia Mare, Tipografia lui Michail Molnar), ianuarie 1889 –
      iunie 1891
      (anii III-V; Baia Mare, Tipografia lui Michail
      Molnar) şi 1 mai 1903 – 15 aprilie 1905 (anii V-VI; Baia Mare,
      Tipografia lui Nanasy Stefan). Raportat la numerotarea anilor,
      nu putem vorbi despre serii distincte de apariţie, deşi s-a
      vehiculat termenul, ci doar de întreruperi şi reluări în apariţie.

      Cartea despre Revista catolică a tipărit-o biblioteca noastră, care s-a ocupat şi de distribuire. Între bibliotecile judeţene se procedează, de regulă, prin schimbul interbibliotecar. Am presupus că s-a trimis, deşi tirajul nu a fost prea mare. Pur şi simplu nu ştiu.

      Din exemplarele primite ca autor, din câte îmi amintesc, am trimis câte un exemplar la BCU Iaşi, Cluj şi Bucureşti. (M-am uitat acum şi am văzut că figurează la BCU Cluj şi Bucureşti.)
      Mai am câteva exemplare. Vă daţi seama că aş fi mai mult decât onorată să trimit la Biblioteca Apostolica Vaticana unul dintre ele! Vă rog să-mi spuneţi dacă există o procedură deosebită.

      Deocamdată lucrarea poate fi consultată în format pdf la adresa
      http://www.bibliotecamm.ro/miraj/lucrari/revista_catolica.pdf

      Proiectul în care este înglobată lucrarea este îngheţat de mult timp, iar acum mi se pare tare depăşit. Oricum, trebuie regândit. Anul acesta am vrut să-l şterg de acolo.

      Însă pentru cărţile editate de bibliotecă în tiraje mici am vorbit cu colegii de la informatizare să le includem cândva, cu acordul autorilor, într-o bibliotecă virtuală, în genul celei existente la Biblioteca Judeţeană Vaslui.

  13. Am citit cu atenţie toate mesajele legate de CZU cu părţile mai mult sau mai putin pozitive enumerate şi m-am hotarat să scriu pentru prima dată pe un blog.

    Sunt colegul Ioanei şi cel care a început construcţia BiblioPhil. Am lucrat în Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” timp de 4 ani şi cu toate că deja sunt câtiva ani de când nu mai lucrez acolo o parte din preocupările mele continuă să fie îndreptate spre biblioteconomie şi mecanismele de promovare a activităţii din biblioteci.

    Cred că CZU este un intrument foarte puternic, chiar dacă mai dificil, mai eficace decât descrierea prin indexarea pe subiecte.
    Am sa spun doar două argumente în acest sens:
    1. Indexarea pe subiecte nu permite relevarea relaţiei între subiectele enumerate;
    2. Este imposibil să definim reuniuni de subiecte.

    Nu cred că vreodată cineva îşi va propune să înveţe CZU doar pentru a putea căuta într-un catalog de bibliotecă, în fapt, cred că CZU va rămâne pentru totdeauna doar pentru specialişti.
    Însă, specialişti pot să găsească mecanisme de asigurare a transparenţei între CZU şi limbajul uman, iar ca exemplu am să vă propun o unealtă care este în continuare în dezvoltare şi care se adresează celor ce doresc să testeze puterea utilizării unui tezaur CZU.

    http://www.bibliophil.ro/UDCResearch

    Propun ca eventualele discuţii despre acestă unealtă să le avem la o adresă propusă tot de Ioana:
    https://prolibro.wordpress.com/2009/11/06/international-udc-seminar-2009-haga-29-30-octombrie/

  14. Ma bucur ca prima scriere pe un blog este pe Prolibro si este despre catalogare. Multumim de incredere.

  15. Clasificarea Zecimala Universala a generat un interes din ce in ce mai viu in aplicatiile informatice destinate bibliotecilor. Cautand informatii pe internet despre descrieri ale modului de implementare si functionare a CZU, am observat ca sunt putine in limba romana. Asa ca am hotarat sa scriu un articol introductiv asupra CZU, in scopul cresterii interesului pentru aceasta clasificare si intelegerii mecanismelor de functionare. Articolul este disponibil la adresa: http://florin-chis.scream.ro/2009/11/19/clasificarea-zecimala-universala-scurta-introducere/ .

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: