CZU – Cenuşăreasa softurilor de bibliotecă

Problema. Scăderea dramatică a utilizării CZU în căutările în bazele de date este în atenţia clasificatorilor, comisiilor de specialitate şi a însuşi Consorţiului CZU. S-au căutat şi dat numeroase explicaţii. Una dintre cele mai evidente (poate cea mai simplă, dar asta nu înseamnă că e mai puţin adevărată) mi se pare a fi cea legată de însăşi structura softurilor de bibliotecă.

Toate softurile de bibliotecă pe care le cunosc sunt centrate exclusiv pe descriere, cu oportunităţi de indexare. Cataloagele alfabetice de orice fel, inclusiv tematice, nu numai că au fost înglobate cu succes, ci chiar dezvoltate exponenţial. Putem face căutări alfabetice eficiente aproape după orice element: titlu, autor/editor, editură, vedetă de subiect, până la cuvinte cheie. În softurile utilizate în bibliotecile noastre publice se lucrează, în momentul de faţă, la echivalarea UNIMARC.

Pentru clasificare, însă, nu există mai nimic şi este aproape imposibil să facem căutări după CZU. Faptul că există câmpri CZU este departe de a suplini catalogul sistematic. Cine ar şi putea folosi o înşiruire nesfârşită de indici CZU într-o iluzorie şi aparentă ordine? E ca şi cum am avea un catalog tradiţional sistematic haotic, din care s-ar scoate divizionarele şi etichetele de sertar. Am mai putea căuta? Cu siguranţă nu! Cine mai foloseşte catalogul sistematic tradiţional pe fişe sau a mai apucat să-l folosească, ştie despre ce vorbesc.

Singura soluţie care poate reabilita situaţia mi se pare a fi dezvoltarea în softuri a unui segment suplimentar, care să permită orientarea în căutări. Minimul ar fi ceva pe structura indexului alfabetic ataşat CZU. S-ar putea încerca şi o căutare „ascunsă” dinspre cuvântul/termen (vizibil) filtrat prin CZU (invizibil). Dar soluţia acestei probleme depăşeşte, cu siguranţă, puterile unui bibliotecar. Mi se pare a fi mai mult o problemă demnă  de Consorţiul CZU.

Istoric personal. În 1990, când am luat decizia de a lucra în bibliotecă, am avut şansa, nesperată pentru un începător, de a fi ucenicul unui clasificator extraordinar: Petre Codrea, fie-i memoria binecuvântată, de la care am învăţat aproape tot ce ştiu despre bibliotecă; pe bazele puse de el, încă mai putem construi şi astăzi în biblioteca noastră.

După 1996, când a debutat informatizarea bibliotecii, am sesizat cum, odată cu introducerea fondului în bazele de date, a început  „erodarea” căutărilor după CZU. Am avut momente de descurajare, când mi-am pus întrebări asupra utilităţii muncii de clasificator. Şi recunosc că i-am învinovăţit pe colegii de la relaţii cu publicul, că nu se ţin la curent, dar şi pe noi, cei din prelucrare, că nu-i instruim cum şi cât trebuie (doar nu cu mult timp înainte foloseau cu o frecvenţă mulţumitoare catalogul sistematic pe fişe…).

Nu mult timp după aceea, la o conferinţă ANBPR, într-o pauză (cine a remarcat importanţa discuţiilor „dintre discuţii” a spus un mare adevăr), domnul Dan Matei a pus o întrebare despre utilitatea şi avantajele CZU. Clasificator deja cu vechime fiind, am încercat pe loc să caut răspunsuri şi să improvizez. Nu-mi pusesem problema „sistematic” până atunci, mi se părea un lucru prea evident. Nu am fost mulţumită de răspunsul dat, nu era la înălţimea instrumentului CZU. Aşa că problema m-a bântuit luni de zile şi am tot adunat argumente. De aici au ieşit câteva articole în revista bibliotecii noastre. De data aceasta am dat vina pe subiectivitatea şi inconsecvenţa clasificatorului, scoase minunat în evidenţă în bazele de date.

După câţiva ani, am fost fericită să văd, anunţat pe biblos, de doamna Victoria Frâncu, un simpozion pe teme CZU, organizat de BCU Bucureşti – era primul de care auzeam după ani de zile de clasificare şi am făcut tot ce am putut să particip. A fost o experienţă deosebită. Legăturile create atunci şi păstrate, în special cu doamna Victoria Frâncu, mi-au fost de mare ajutor şi după aceea. În 2006, a avut loc seminarul „Sistemul clasificării zecimale poate supravieţui?”, găzduit tot de BCU Bucureşti. Deja consideram că am vechime în domeniu şi că găsisem suficiente argumente în favoarea CZU. Dar atunci de ce nu erau folosite căutările CZU? Am dat vina pe faptul că nu exploatăm cum se cuvine oportunităţile oferite de softuri.

Şi, în sfârşit, în această lună, un răspuns plin de amabilitate al domnului Liviu-Iulian Dediu, la un mesaj pe care i l-am trimis pe tema CZU, obsedantă de-acum pentru mine, m-a făcut să înţeleg că nu felul în care folosim softurile este problema şi nu în zona aceasta trebuie căutate soluţiile. Ci chiar softurile sunt problema CZU. Ele prevăd toate oportunităţile pentru descriere şi indexare (va veni şi Rameau…) şi (aproape) niciuna pentru clasificare. Atunci, dacă vrem să exploatăm cum se cuvine CZU, ar trebui gândit un segment dedicat. Dar cine să facă asta? q.e.d.