De vinerea trecută până azi, Dr. Hermina G.B. Anghelescu a conferenţiat la Biblioteca Judeţeană Vâlcea

Mi s-a indeplinit o mai veche dorinta: între 31 iulie – 4 august a.c. (de vinerea trecuta pana azi la 16.00) bibliotecarii de la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” şi de la bibliotecile publice din judeţul Vâlcea au avut şansa rară de a urmări chiar „la ei acasă” prelegeri susţinute de unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi specialişti în Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării din lume: conf. univ. dr. Hermina G.B. Anghelescu*.

Tematica prelegerilor:

Vineri, 31 iulie
– Sistemul de biblioteci, învăţământul biblioteconomic în America de Nord
– Accesul la informaţie
– Servicii de bibliotecă pentru utilizatorul modern
– Programul Global Libraries în România

Sâmbătă, 1 august
– Biblioteca – instituţie strategică
– Misiunea bibliotecii în societatea informaţională
– Strategia de dezvoltare a bibliotecilor

Duminică, 2 august
– Servicii de referinţă
– Informarea locală
– Servicii pentru utilizatori cu nevoi speciale
– Colecţii: de la formatul tradiţional la resursele electronice; biblioteca virtuală

Luni, 3 august
– Cooperare interbibliotecară
– Catalogul partajat
– OCLC – catalogul lumii
– Programe şi proiecte în biblioteci
– Asociaţii profesionale

Marti, 4 august
– Personal: de la angajare la evaluare
– Dezbatere, Întrebări şi Răspunsuri
– Încheierea cursului

Cursul „Biblioteca în Societatea Informaţională” este organizat printr-un parteneriat încheiat între Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea şi Centrul de Pregătire Profesională în Cultură Bucureşti, instituţia care le va elibera bibliotecarilor certificatele de absolvire.

Cursanţii dr. Hermina Anghelescu au fost, în aceste zile, 68 de bibliotecari, atât de la Biblioteca Judeţeană Vâlcea, cât şi de la biblioteci publice din judeţ (orăşeneşti şi comunale). Pentru că instituţia noastră nu a avut, în acest an, buget pentru formare profesională şi în aceeaşi situaţie sunt şi primăriile localităţilor vâlcene, bibliotecarii îşi plătesc contravaloarea cursului din buzunarul propriu.
________________
*Hermina G.B. Anghelescu este profesor la Facultatea de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării (School of Library & Information Science), Wayne State University, Detroit, Michigan, Statele Unite ale Americii. Dr. Hermina Anghelescu are o vastă experienţă, atât în domeniul bibliotecilor (a lucrat la Biblioteca Naţională a României), cât şi în învăţământul superior biblioteconomic (a predat la School of Information, University of Texas at Austin şi la Library & Information Science Program, Wayne State University, Detroit). De asemenea, a predat cursuri la Universitatea Româno-Americană şi la Facultatea de Arhivistică din Bucureşti, ca profesor invitat. A servit de mai multe ori în calitate de expert pentru Departamentul de Stat al SUA în legătură cu proiecte de biblioteci în Republica Moldova. Serveşte drept consultant pe probleme de biblioteci în Europa de Est pe lângă fundaţii de prestigiu din SUA, precum Fundaţia Bill & Melinda Gates şi International Research & Exchanges Board (IREX). Este preşedinta Secţiei pentru Istoria Bibliotecilor din cadrul Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor de Biblioteci (International Federation of Library Associations—IFLA), este membru în colegiul de redacţie al mai multor publicaţii de biblioteconomie şi ştiinţa informării precum Annual Bibliography of the History of the Printed Book, Libraries & the Cultural Record, Library & Archival Security, Slavic & East European Information Resources, Revista Arhivelor, Magazin Bibliologic, Philobiblon. Hermina Anghelescu face parte din Comitetul de Acreditare (Committee on Accreditation) a facultăţilor de biblioteconomie şi ştiinţa informării din SUA şi Canada, comitet ce activează sub umbrela Asociaţiei Bibliotecarilor Americani (American Library Association—ALA).

Hermina Anghelescu este autoarea a numeroase articole publicate în dicţionare şi enciclopedii, studii de specialitate publicate în reviste precum Libraries & the Cultural Record, Journal of Documentation, International Information and Library Review, Encyclopedia of Library and Information Science, International Dictionary of Library Histories. Alte publicaţii includ două volume co-editate şi publicate de Library of Congress: Libraries & Culture: Historical Essays Honoring the Legacy of Donald G. Davis, Jr. (2006) si Books, Libraries, Reading & Publishing in the Cold War (2001), precum si traducerea lucrarii What Is Documentation? (Qu’est-que la documentation?) de Suzanne Briet (2006) cât şi compilarea de indexe cumulative publicate în format tipărit şi online şi alcătuirea de bibliografii, precum Republica Moldova în lume (2007), lucrare de referinţă premiată la ediţia a XVI-a a Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău care a avut loc cu ocazia aniversării a 175 de ani de la înfiinţarea Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova.
În 2004, în semn de recunoştinţă pentru activitatea de promovare a culturii române dincolo de graniţele ţării, Guvernul României a conferit Herminei Anghelescu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.
__________________________

Întâmpinată cu „Unde mergi, drăguţo?”

Venirea la Râmnicu-Vâlcea a Herminei Anghelescu – căreia studenţii domniei sale de la Wayne State University i se adreseza cu „Doctor A.” (pronunţie aproximativă: dàctă éi ) – nu a fost lipsită de peripeţiile care nouă, românilor din ţară, ne fac viaţa „frumoasă” zi de zi. În Autogara Militari din Bucureşti, urcându-se incognito într-un autobus al firmei „S.C. Millenium Trans Impex S.R.L.”, „Doctor A.” a fost întâmpinată de conducătorul auto cu şoferescul „Unde mergi, drăguţo?”. Răspunsul „La Vâlcea, domnule!” l-a emoţionat în aşa măsură pe „neamu’ lui manivelă” că, la întrebarea firească „Unde-mi pot pune bagajul, domnule?”, acesta a uitat de tot şi de ultimele maniere: „Unde vrei! Ce, trebuie să am io grijă de paporniţele tele?”. În fine, după ceva insistenţe („lasă, că nu-ţi trebuie… dacă e nevoie îţi dau io”), pentru contravaloarea de 25 lei a călătoriei, şoferul a eliberat pasagerei, pe traseu, 3 bilete care totalizau valoric 22 lei, fără data şi ora cursei, fără numărul locului etc. (probabil bilete „recirculate” în cadrul Programului National „Călătoresc cu Naşul”).
Tratată astfel, „Doctor A” a ajuns să nu se mai mire că autovehiculul n-a avut aer condiţionat (deşi conducătorul lui susţinea că are şi, demonstrativ, a pornit un ventilator care a bâzâit inutil tot drumul) şi că nici celelalte condiţii (inclusiv miasmele…) de călătorie la cca. 30 grade Celsius nu au fost cum trebuie.
Sosirea la Râmnicu-Vâlcea (cursa continua până la Tg. Jiu) s-a încheiat cu debarcarea în stil „Go, go, go!” direct pe trotuar, la intersecţia str. Mihai Eminescu cu George Coşbuc, probabil pentru că Autogara „1 Mai” are şi ea demnitatea ei: nu primeşte la peroane chiar orice autobuz, condus de orice şofer…

__________

La „Casa vâlceană”, prima experienţă gastronomică n-a fost „OK”, ci mai degrabă „KO”

Vineri după amiază, la încheierea primei zile de curs la Biblioteca Judeţeană Vâlcea, doamna Hermina Anghelescu a mers să ia masa la „Casa vâlceană” – tot incognito, cum obişnuieşte să umble mai ales prin biblioteci în care nu se află în calitate oficială. A comandat tartine cu mozzarella şi roşii, cartofi şi frigărui de porc cu ciuperci. Pentru că i-au fost aduse la masă doar două firave şerveţele de hârtie (mici, tip „coctail”), clienta a rugat-o pe ospătară să-i aducă şervet (de ţesătură, cum e firesc la toate restaurantele de la anumite standarde în sus). Minunându-se de o aşa cerere neobişnuită, ospătara a căutat să îndese sub ochii clientei cele două şerveţele de hârtie, cam cât două bonuri de casă fiecare. În urma insistenţelor („n-avem, doamnă!”… „haaai, că vă aduc!”), ospătara a venit în cele din urmă cu un şervet – ţineţi-vă bine!folosit, adică utilizat anterior de alt client pentru ştergerea mâinilor sau a buzelor, un şervet cu pete vizibile de mâncare şi grăsime. Revoltată, „Doctor A.” a refuzat „propunerea”, a împăturit şervetul murdar, punându-l alături, şi a cerut să vină „şefa de sală”. Următoarele 20-30 de minute, în aşteptarea „şefei de sală”, clienta a avut o îndeletnicire dezagreabilă: frigăruile de porc „grase şi zgârcioase” au fost imposibil de consumat ca felii tăiate cu cuţitul şi mare parte din timp consumatoarea şi l-a dedicat selectării puţinei cărniţe, întâi cu ajutorul cuţitului şi furculiţei, apoi al dentiţiei proprii (masticaţia s-a impus nu doar ca proces natural al hrănirii, ci mai ales pentru eliminarea zgârciurilor). Într-o vreme, a mai venit un chelner, întrebând-o pe clientă dacă mai pofteşte ceva. Nu mai poftea  nimic, avea de toate…
În sfârşit, a sosit şefa de sală, Cristina Şerbănescu. S-a prezentat frumos şi a admis din start că „fata nu trebuia să aducă şervetul folosit”, dar altul n-a mai avut. În local tocmai fuseseră serviţi „nişte deputaţi” şi toate şervetele de ţesătură erau „la spălat” (din două, una: ori la „Casa vâlceană” a mâncat vineri toată Camera deputaţilor, ori cei câţiva aleşi serviţi (şi) cu şervete s-au şters cu ele nu doar la gură şi pe mâini, ci absolut peste tot…).
Că frigăruile au fost „grase şi zgârcioase”, „şefa” n-a admis în ruptul capului:
Aşa sunt file-urile din ceafă… sunteţi prima clientă care vă plângeţi! Am avut de dimineaţă o doamnă de la Munchen căreia i-a plăcut totul! Trebuia să mă chemaţi atunci, dacă nu v-au plăcut….
-V-am chemat, însă eraţi ocupată. Puteţi să mergeţi unde s-a debarasat, să vedeţi că frigăruile sunt mâncate doar pe jumătate şi mare parte din ce am mestecat e tot acolo… e uşor, sunt singura clienta.
-…
– Rămân cinci zile la Râmnicu-Vâlcea… Dacă într-un restaurant cu pretenţii ca al dumneavoastră sunt tratată astfel, ce o să mă fac?
– Vă mai poftim şi mâine, să vedeţi, să încercaţi altceva…
– Să fac alte încercări pe banii mei? Nu, mulţumesc…

Se-nţelege că, în ceea ce o priveşte pe „Doctor A”,  tot fără urmări va rămâne şi îndemnul de pe bonul de casă „Vă aşteptăm să reveniţi! http://www.restaurante-ok.ro”

Pagina PDF din Curierul de Ramnic (inclusiv foto) cu informatiile de mai sus

Foto si video de la cursul „Biblioteca in Societatea Informationala” de la Biblioteca Judeteana „Antim Ivireanul” Valcea

(grupaj realizat de Valentin Smedescu – www.bibliotecivalcene.ro)

11 Răspunsuri

  1. Si noua ne-a placut mult Dr A.. A fost de doua ori la Baia Mare si, a fost o placere sa participam la cursurile dumneaei.
    Iata ca tagma noastra are reprezentanti de frunte la nivel international. Ne mandrim cu astfel de romani. Tocmai citeam despre o alta bibliotecara, plecata din RomaniaViata in cea mai mare biblioteca din lume: O romanca lucreaza pentru Congresul SUA

    • Deci, cunoaştem, în momentul de faţă, trei merituoşi bibliotecari români din Statele Unite!

      Doresc să vă aduc la cunoştinţă, cu această ocazie, faptul că intenţionăm să dedicăm numărul din decembrie al revistei Familia română bibliotecilor româneşti, colecţiilor de carte românească şi bibliotecarilor români din afara graniţelor ţării.

      Avem date care certifică o preocupare susţinută pentru înfiinţarea de biblioteci româneşti. Aşa că aşteptăm cu interes colaborări, pe adresa: familiaromana@yahoo.com.

  2. Am vazut in seara aceasta, o emisiune cu „Dr. A.” pe VTV.
    Mi-a parut rau ca nu sunt bibliotecar…🙂

  3. Multumim Valentin de noutati. Poti sa faci rost de emisiunea de la VTV?
    Astept cu interes un grupaj similar concentrat pe interactiunile doamnei Anghelescu cu bibliotecarii, pe discutiile si problemele abordate: cele propuse de Dr.A dar si cele soptite de bibliotecari.

  4. In timp ce se afla la Ramnicu Valcea, „Dr. A” a participat la doua emisiuni (la TV Etalon live si la VTV – inregistrata). Le am pe amandoua la mine in computer, insa nu pot – mai exact nu stiu – sa le upload (au peste 2,5 G). Emisiunile sunt deosebit de interesante, atat pentru publicul larg, cat si pentru bibliotecari (ca material didactic).
    Claudia, cu draga inima o sa fac un „un grupaj similar concentrat pe interactiunile doamnei Anghelescu cu bibliotecarii” valceni, insa nu pot acum, cum mi-as dori, din lipsa de timp (grupajul de mai sus e pus cu copy/paste din Curierul de Ramnic, unde l-am publicat initial). Saptamana viitoare voi fi la Timisoara, la TOT-ul pentru Biblionet, si dupa cursuri sper sa am in sfarsit ceva timp liber, sa detaliez cum va doriti toti.
    Deocamdata va pot spune doar ca venirea la Valcea a „Dr. A.” e o mare reusita pentru noi: colegii mei bibliotecari de la BJ Valcea si de la bibliotecile din judet (ma rog, cei mai multi dintre ei) au fost pur si simplu incantati de ce au putut afla si mai ales de „interactiunile” avute cu trainerul.
    In doua vorbe, „Dr. A” a apreciat indeosebi activitatea CIC-ului nostru si n-a fost deloc incantata ca in afara de servicii de acces la Internet si posibilitatea de a face voluntariat, adolescentilor nu le oferim mai oferim prea multe (accesul la carti, periodice, legislatie etc. nu le mai pun la socoteala, ca astea-s deja „traditionale”).
    Cel mai bine, interactiunile dintre trainer si bibliotecari reies din ce vorbeste „Dr. A.” in cele doua emisiuni, pe care sper sa pot cumva sa vi le ofer on-line.
    Voi reveni.

    PS: daca stie/poate cineva sa-mi spuna cum sa upload emisiunile fara sa le fragmentez (n-am program de randare, n-am nimic…) rog sa dea de stire…

    • Stimate coleg,
      Atentie la drepturile de autor! sa nu ai probleme cu televiziunile respective, ca altii au fost la un pas de……Deci, materialele lor , sunt ale lor, si trebuie ceruta permisiunea de difuzare in alta parte.

  5. Frumoasă prezentare, mulţumim! Îmi exprim speranţa că, spre deosebire de mine, veţi găsi o soluţie pentru continuarea ei.

    În virtutea dreptului naţional de a face haz de necaz, câştigat deja printr-o îndelungată tradiţie, partea de „jurnal de călătorie”, deşi atât de frustrantă în conţinut, mi s-a părut savuroasă. (Ar fi comic, dacă nu ar fi tragic.)

  6. Sunt uimita si dezamagita! Jurnalul de calatorie postat de domnul Valentin Smedescu este total inadecvat acestui spatiu dedicat biblioteconomiei. Citind impresiile de mai sus, am crezut ca am nimerit pe un blog personal. Mai lipsea sa aflam cateva detalii „picante” despre calitatea hartiei igienice din toaleta restaurantului unde s-a hranit doamna Anghelescu.

    Hai sa lasam deoparte memorialistica triviala si sa ne ocupam de lucruri mai importante! Personal, as dori sa aflu mai multe despre cursul sustinut de doamna Anghelescu. In contextul economic actual, cum stau americanii la capitolul fonduri pentru achizitii, servicii sau la capitolul personal? S-a schimbat ceva? Putem invata ceva de la colegii nostri de peste Ocean? Nu e nimic mentionat. Intre cei 68 de bibliotecari care au fost prezenti la curs, nu se gaseste nimeni sa ne faca un rezumat profesional? As fi foarte recunoscatoare. Multumesc.

  7. Să fie un lucru chiar atât de rău că suntem puşi în gardă referitor la situaţiile penibile cu care se confruntă cei care vin în România, până să ajungă să conferenţieze în biblioteci?
    Putem măcar, în calitate de gazde, să devenim mai prevăzători în luarea măsurilor care să ne asigure că invitaţii noştri vor dori să revină.
    În ceea ce priveşte stilul “jurnalului”, naturalismul a avut întotdeauna contestatarii săi. Pentru mine, unele postări mai puţin convenţionale de pe ProLibro, dau un plus de culoare blogului.

    Problema fondurilor bibliotecilor ne preocupă pe toţi, dar americanii au fost cam reticenţi la discuţiile despre bani. Domnul Robert P. Holley, profesor, Facultatea de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, Wayne State University, Detroit, Michigan, membru al consiliului American Library Association, a abordat problema reducerilor bugetare în disertaţia Cum operăm cu un buget redus
    Doamna Jeri Oltman, director, Perquimans County Library, Hertford, Carolina de Nord, a menţionat că au un buget mic, fără să detalieze. Am însă senzaţia că „buget mic” are cu totul altă semnificaţie la ei decât la noi. În plus, sunt foarte activi şi ingenioşi în atragerea finanţărilor extrabugetare, au dat numeroase exemple.

    Am rămas la convingerea că ne-ar ajuta mult nişte schimbări legislative privind sursele de finanţare şi circuitul banilor în biblioteci. Poate că ar fi util să aruncăm o privire asupra modelului american şi în acest sector.

  8. Revin, cum am promis, la prelegerile sustinute de doamna Hermina Anghelescu la Ramnicu-Valcea, intre 31 iulie si 4 agust a.c. Scriu de la Timisoara, e destul de tarziu, si incerc sa fiu scurt si la obiect:
    Paralele intre bibliotecile publice americane, nord- si vest-europene si bibliotecile publice din Ro sunt inevitabile si chiar de dorit intr-un curs „Biblioteca in societatea informationala”.
    ”Biblioteca – a treia casa” este un concept care a revenit ca un laitmotiv, atat in cursul „Dr. A”, cat si in cele doua emisiuni TV la care a participat la Valcea.
    In timp ce in SUA si in tarile Europei nordice, biblioteca publica este perceputa ca „a treia casa” (dupa casa propriu-zisa, cea de locuit, si „casa” reprezentata de locul de munca), iar institutia „biblioteca publica” este – pentru tot mai mari procente din populatie – locul de formare, informare, instruire, cercetare, comunicare, recreere, socializare etc., in Ro acest concept este inca in stadiul de deziderat. In multe situatii, e si mai grav: conceptul nu e constientizat nici macar de bibliotecari, cu atat mai putin de public.

    Cu privire la prelucrarea – clasificarea, catalogarea etc. a unitatilor de biblioteca m-am intrebat dintotdeauna (de fapt, de cand lucrez intr-o astfel de institutie) de ce toate aceste operatiuni trebuie facute de fiecare biblioteca (publica sau universitara) in parte, ca si cum fiecare ar reinventa roata. Am avut satisfactia ca „Dr. A.” a vorbit si despre asta, din expuneri si din interactiunea cu bibliotecarii valceni reiesind cat de contra-productiv, de birocratic si de mare consumator de resurse umane si tehnice este acest procedeu gresit, in care fiecare lucreaza in „carapacea” lui, fiecare facand – mai bine sau mai prost – aceeasi activitate laborioasa (doar de „pregatire” a informatiilor, de identificare si regasire a cartilor care urmeaza a fi puse la dispozitia publicului). Sigur ca propria clasificare, catalogare etc. se impune, dar nu si pentru aceleasi u.b. existente cam in toate bibliotecile publice, cum sunt de pilda fondurile de carte de dinainte de 1990…
    Aceasi irosire de timp si de resurse se „intimpla” si referitor la digitizarea cartii de patrimoniu, aproape fiecare biblioteca judeteana din Ro realizand sau dorindu-si sa realizeze pe cont propriu transpunerea informatiei de pe suportul vechi de sute de ani pe suport electronic, dar nu pentru a oferi informatia catre lumea intreaga, ci parca pentru a o tine sub capac si a se „mandri” cu ea.

    Mai multe ore dintr-o zi de curs au fost rezervate, de catre trainer, instruirii bibliotecarilor valceni in privinta evaluarii resurselor web, cu accent pe relevanta, actualitatea, autoritatea/ autenticitatea informatiei. M-am bucurat mult ca prezentarea si dezbaterile pe tema resurselor web au fost foarte bine primite de colegii mei, ca le-au starnit interesul inclusiv bibliotecarilor de la bibliotecile locale (orasenesti si comunale).

    Unele dintre intrebarile bibliotecarilor valceni si unuia dintre moderatorii TV au fost referitoare la bibliotecar, mai exact la cine si cum ajunge bibliotecar in SUA si care este modalitatea de promovare profesionala, inclusiv in posturi de conducere a bibliotecilor.
    Din raspunsurile ”Dr. A” a reiesit ca, in SUA, devine bibliotecar cine alege sa devina bibliotecar, adica persoana ca isi doreste sa aiba aceasta profesie si, prin urmare, se pregateste pentru asta, pentru inceput prin studii universitare urmate de masterat, apoi prin E.C. (in Ro, cum stim cu totii, cei mai multi bibliotecari sunt bibliotecari doar pentru ca (poate doar) intr-o biblioteca si-au gasit un loc de munca, iar o pregatire profesionala solida vine abia dupa angajare, daca mai vine…
    Afirmatia trainerului ca, intr-o biblioteca americana, se ajunge la o gradatie profesionala superioara sau maxima numai dupa o indelungata si sustinuta activitate si ca, de ex., la biblioteca Universitatii Waine, doar patru persoane sunt incadrate pe ceea ce noi am numi in Ro „S1A” (gradatia maxima pentru studii superioare) a starnit rumoare printre colegii mei. La noi, apreciez ca peste 80% (poate si mai mult) din bibliotecarii care se apropie de varsta de pensionare sunt incadrati pe trepte si gradatii maxime (studii medii sau superioare) poate inca de la angajare (n-am retinut exact, dar parca am inteles ca in SUA cineva nu poate fi bibliotecar doar cu studii medii? cine stie exact ar putea sa ne lamureasca…).
    Am mai retinut ca bibliotecarii americani nu sunt din cale-afara de bine remunerati (platiti ceva mai bine decat bibliotecarii din bibliotecile publice sunt cei din cele universitare) pentru activitatea lor (retributiile incep de la cca. 28.000 $/an, salarizarea maxima situandu-se undeva la cca 80.000 $/an, sume impozabile). Bibliotecarii traiesc decent si atat, fara perspectiva de a se imbogati vreodata, deci sunt constienti de ce perspective salariale le ofera profesia inca de cand si-o aleg. Cu toate astea, isi doresc sa devina bibliotecari in primul rand pentru a se pune in slujba comunitatii, pentru a o „lumina”, pentru a lucra cu si pentru memoria ei culturala, pentru a o dezvolta, pentru a o imbogati, implicit pentru a conduce societatea spre progres.
    Criza care a lovit SUA – le-a spus „Dr. A.” bibliotecarilor valceni – i-a facut pe si mai multi americani sa frecventeze bibliotecile, nu doar pentru a cauta locuri de munca prin intemediul Internetului, ci si pentru a invata si a se pregati in vederea reconversiei profesionale. Poate noua ne pare paradoxal, dar in SUA oamenii se inscriu (si platesc, chiar contractand credite la banci) pentru a urma studii universitare sau masterate, dupa ce au ramas someri sau tocmai pentru ca sunt someri si au timp liber.
    Tot la discutiile despre personalul bibliotecilor, s-ar potrivi si referirile la alegerea si punerea bibliotecarului potrivit la locul potrivit. De pilda, un tanar cu cercel si/sau tatuaje si pasionat de muzica moderna poate fi foarte potrivit la sectia pentru adolescenti sau la o sectie de muzica si total nepotrivit la o sectie de tip „fond documentar” sau „patrimoniu”, unde cercetatorii, poate si masteranzii si studentii sunt „la ei acasa”.

    Prezentarile trainer-ului si rapunsurile la intrebari au vizat si bugetele de care beneficiaza bibliotecile publice americane. Diferenta intre finantarea bibliotecilor de „acolo” si subfinantarea celor de la noi nu poate fi cuantificata in sume sau in procente in primul rand datorita diferentelor de sistem: in SUA, exercitandu-si dreptul la vot, cetatenii aleg ca un procent mai mic sau mai mare din taxele si impozitele pe care le platesc sa fie alocate bibliotecii publice (care este, asadar, mai mult sau mai putin finantata), asa cum hotarasc si procentele din buget destinate domeniilor sanatatii, sigurantei publice, investitiilor etc. Biblioteca si bibliotecarii au, prin urmare, tot interesul ca institutia sa functioneze cat mai bine, sa ofere in permanenta servicii noi, sa se reinventeze, practic, de la o zi la alta, in functie de nevoile utilizatorilor serviciilor ei, pe care chiar sa le anticipeze, iar comunitatea, membrii ei, daca vor o biblioteca pe masura nevoilor si asteptarilor, stiu si inteleg, constientizeaza poate mai bine decat administratia locala incotro trebuie sa-si directioneze banii.
    Diferentele mari intre veniturile (implicit taxele si impozitele locale) populatiei din diferitele state americane determina si ele, fireste, diferente in modul de finantare a bibliotecilor.
    Cursantilor le-au fost facute prin proiectie tururi virtuale de biblioteci… i-am auzit chiar eu, ulterior, pe colegii mei vorbind despre cum i-a incantat prelegerea despre Seattle Public Library.
    Sa dau, totusi, si o suma ref la finantarea bibliotecilor: am retinut ca numai pentru abonamentele bibliotecii sale la baze de date, Waine State University (deci o biblioteca universitara, nu publica) aloca anual cca. 5 mil. USD (prin comparatie, tot 5 mil. USD a costat, la nivelul anului 2004, intreaga constructie a sediului bibliotecii in care lucrez eu, iar anul acesta Consiliul Judetean nu ne-a putut aloca niciun buget penetru achizitii de noi u.b., pentru pregatire profesionala, pentru dotari si dezvoltare, in general).

    „Dr. A” a mai vorbit indelung si aplicat despre serviciile de referinte, inclusiv de referinte electronice sau prin telefon, despre Computer literacy vs. Information literacy, care cad in sarcina bibliotecii publice, despre atitudinea pe care trebuie sa o aiba bibliotecarii fata de public etc. etc…

    Trebuie sa va marturisesc, la final, ca eu nu am putut urmari decat foarte putin din prelegerile sustinute de doamna Hermina Anghelescu la Valcea si din interactiunile domniei sale cu bibliotecarii valceni. Rezumatul de mai sus se bazeaza in special pe feedback-ul pe care l-am avut de la colegii mei (de la BJ Valcea si din judet) participanti la curs, pe discutiile cu „Dr. A”, care mi-a vorbit despre ce a prezentat si ce intrebari i s-au pus. De asemenea, am vazut in prima difuzare (au fost si reluate) cele doua emisiuni TV, in care „Dr. A.” a prezentat pentru publicul valcean (in cazul TV Etalon) si national (postul VTV) si sinteze ale interactiunilor cu bibliotecarii valceni, comparatii intre sistemele de biblioteci publice american si romanesc etc.
    Eu am avut-o trainer pe doamna Anghelescu la TOT-ul „Dezvoltarea serviciilor bibliotecii” organizat de IREX la Sinaia, vara trecuta, si am fost deosebit de incantat de cele invatate atunci si de dezbaterile la care am participat impreuna cu ceilati 15 colegi din Ro. Atunci am avut onoarea de a o invita la Valcea pe doamna Anghelescu, pentru ca mi-am dat seama cat de important ar fi pentru colegii mei sa o aiba trainer…

    Valentin Smedescu

    P.S.: desi pe site-uri si pe bloguri profesionale nu intru in dialog cu persoane care se ascund curajos in spatele anonimatului – pentru a nu-si asuma nicio responsabilitate si pentru a putea arunca in voie opinii „docte” – imi rezerv dreptul de a-i raspunde, o singura data, unei persoane care a postat mai sus, cu referire la mine:
    doamna indubitabila, n-am vazut pe nicaieri avertizari si n-am avut nicio clipa sentimentul ca pe https://prolibro.wordpress.com se consuma doar apa plata cu biblioteconomie. Intreaga dvs postare si mai ales indemnul mobilizator, aproape tovarasesc, Hai sa lasam deoparte memorialistica triviala si sa ne ocupam de lucruri mai importante! imi suna fals si searbad deopotriva si nu ma convinge deloc ca sunteti bine intentionata si siderata sincer de “trivialitatea” mea. Ca sa nu mai vorbesc de “picanteria” cu “calitatea hartiei igienice”, care va tradeaza idealuri “spirituale” …indubitabil nepatrunse.

  9. […] S. Notele lui  Valentin (si ale bibliotecarilor participanti la prelegeri) fac parte dintr-un comentariu insa eu cred ca merita sa aiba un post dedicat.  Multumim […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: