Intentionez sa scriu un articol despre bibliotecile din Valencia. Pe masura ce imi strang materialul, il voi publica aici, aparand astfel si pasii documentarii care se va desfasura in felul acesta online.
Saptaman trecuta am fost „in recunoastere” la Biblioteca Centrala a Universitatii Politehnica. Se gaseste in centrul campusului care este ca un orasel la marginea orasului propriu-zis. In acest perimetru cu facultati si diverse servicii pentru studenti ai o senzatie de gradina ideala, de spatiu protejat. Cladirea bibliotecii nu are la o prima vedere nimic impetuos sau sofisticat. Sunt spatii functionale din care lipseşte luxul. Prioritate are lumina care inunda salile de lectura, aproape toti peretii, inclusiv liftul sau peretii interiori, fiind transparenti, ceea ce face ca tot ceea ce se intampla in biblioteca sau in jurul ei sa devina un spectacol linistit. Salile sunt mari si nu exista nici o preocupare pentru o supraveghere directa din partea personalului bibliotecii. In locurile mai izolate, dar mai ales unde sunt scarile se vorbeste la mobil, iar salile fiind destul de mari in anumite zone se pot forma grupuri de studenti care dezbat. Vreau sa spun ca exista un compromis intre tirania conceptului de liniste care domina bibliotecile de obicei si nevoia si posibilitatile de comunicare sau de socializare. Biblioteca nu este aglomerata (poate din cauza perioadei sau a serviciului de imprumut, imi imaginez ca aproape totate cartile se pot imprumuta acasa, trebuie sa verific). Accesul este liber pentru toata lumea, fara sa fie nevoie de formalitati inainte de a intra, deci fara nici un fel de permis. Am aflat ca exista totusi si sali cu acces inchis de unde pot cere carti, pe baza de document de identitate, doar cei din Universitate, sau ca in anumite perioade biblioteca poate decide ca o zona este accesibila doar membrilor cu drepturi depline apartinand comunitatii universitare. La fiecare etaj exista o schema cu planul general al bibliotecii si un plan al etajului care indica topografic spatiul pentru fiecare domeniu, precum si o schema a corespondentei dintre indicii CZU si domenii. Biblioteca are blog, chiar doua, aici si aici. Cel de-al doilea fiind al unui instrument de cautare care se numeste Polibuscador si care este un portal de acces dintr-un singur loc la toate resursele electronice ale bibliotecii, avand si posibilitatea de abonare la alerte de noutati.
In sectiunea de „Compromiso de cualidad” apar si drepturile utilizatorilor. Generalitati, dar dau bine: dreptul de a fi informat, de a fi tratat cu atentie de personalul bibliotecii, da a afla in orice moment in ce faza se afla solicitarea sa, etc.
Printre serviciile online: schimbul interbibliotecar si rezervarea unui calculator (fiecare utilizator care apartine de universitate putand sa rezerve maxim 4 ore pe zi in segmente de cate 1/2 ora si maxim 40 de ore pe luna).
Filed under: Biblioteci din Spania, Biblioteci europene | Comentarii închise la Bibliotecile Valenciei