Biblioteca Municipală BP Hasdeu şi denumirile din Chişinău

Prima dată când am văzut o hartă a Chişinăului m-a uimit felul în care se îmbinau numele străzilor şi bulevardelor capitalei Republicii Moldova, ca într-o veritabilă enciclopedie a culturii române. Când am remarcat cu voce tare acest lucru, mi s-a explicat că, după 1989, când s-a pus problema schimbării denumirilor de străzi, cea care s-a implicat activ în găsirea denumirilor potrivite a fost tocmai Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu, care a ales numele de personalităţi şi a editat, pentru cunoaşterea lor, un ghid. O formă superbă şi eficientă de a-i reînvăţa pe locuitorii capitalei valorile naţionale: păşind la pas cu noile generaţii pe aleile: Creangă, Eminescu, Caragiale…

Am putut constata, la faţa locului, că Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu se bucură de un prestigiu deosebit, fapt explicabil, până la un punct, prin activitatea şi realizările ei remarcabile. Dar e mai mult decât atât. E multă dragoste în jurul acestei biblioteci tocmai pentru că este puternic ancorată în realitate şi se implică activ în viaţa comunităţii, identificându-i nevoile şi răspunzându-le. Rolul formativ al bibliotecii îşi găseşte, la Chişinău, expresii dintre cele mai înalte.

Biblioteca de Poezie Itinerantă poposește în Vâlcea

Biblioteca de Poezie Itinerantă (The Itinerant Poetry Library) este adusă de Sara Wingate Gray (cu suportul IREX DC) în România, mai precis în Vâlcea. Așteptând cu interes relatările colegilor și cititorilor români care vor avea privilegiul întâlnirii cu aceasta bibliotecă unică, vroiam să spun câte ceva despre ce are special această bibliotecă. Nu e vorba doar faptul că bibiotecara își cară biblioteca cu spatele prin lume de ceva vreme, că e vorba de o biblioteca vie care crește mereu și care se dăruiește gratis celor care au curiozitatea să caute prin ea, ci mai ales de motivația acestui demers „nebunesc”:

Noi vedem bibliotecile, mai ales bibliotecile publice, ca fundații ale lumii civilizate. Credem ca nicăieri nu ni se mai oferă o așa echitate în accesarea și utilizarea informației, încredere și dialog între membrii comunităților, ai diferitelor culturi.

Atunci când intrăm într-o bibliotecă ne întâlnim unul cu altul: întâlnindu-ne unul cu altul aflăm mai mult despre noi. Prin aceste întâlniri începem să înțelegem cum reușesc să ne unească experiențele trăite în această lume care ne e comună tuturor. În mod fundamental, atunci când intrăm într-o bibliotecă ni se oferă posibilitatea să învățăm lucruri noi și astfel să creștem ca indivizi, ca cetățeni ai acestei lumi.

Începând din Mai 2006, având această misiune în minte, Bibliotecarul Poeziei Itinerante a călătorit în întreaga lume cu o bibliotecă publică (gratuită), instalând biblioteca și bibliotecarul și arhivând sunetele, poemele și poezia orașelor, oamenilor și țărilor întâlnite.

Până acum am oferit peste 1000 de ore de servicii de bibliotecă publică în 11 țări și 21 de orașe în întreaga lume, în peste 150 de locuri. (About http://www.tipl.info/)

Cei care vor să găzduiască această bibliotecă (în special în jud. Vâlcea) între 20 și 28 Iulie pot să trimită un email la librarian@tipl.info sau un mesaj pe Twitter la twitter.com/Librarian

Pentru o mai bună înțelegere a acestei biblioteci vă recomand:

Atenţie, Arhivele!

AVERTISMENT:
În virtutea dreptului la opinie, acest material poate fi comentat de orice persoană care este interesată de biblioteci, cărţi sau, pur şi simplu, de conţinutul lui (indiferent de calificare, experienţă în domeniu, domiciliu, rasă, naţionalitate, sex, orientare politică etc.).

În anii ’90, secretara bibliotecii, care ţinea şi arhiva, a trebuit, conform reglementărilor în vigoare, să pună ordine în documente, sortându-le pe cele care trebuiau predate la Arhivele Statului şi pe cele care puteau fi distruse, după lege. Practic ea a făcut toată treaba, dar la sfârşit, pentru că trebuia să existe o comisie de casare a documentelor, m-am trezit şi eu pe acolo – „personaj de umplutură”, că mi se aduc documentele de casare la semnat. Părea o simplă formalitate, dar sunt bine îndoctrinată în această privinţă (1. nu semnezi şi nu recunoşti nimic; 2. dacă totuşi semnezi, citeşti cu atenţie documentul în întregime – sfaturi pe care, fără să mi se ceară, le dau cu bucurie tuturor).

Deci, am luat la rând, filă cu filă, dosarul voluminos, să văd cu ochii mei ce se mai aruncă din bibliotecă. Pe atunci lucram la Colecţii speciale aşa că interesul pentru documente vechi era maxim.
Mi-au atras atenţia în mod deosebit documentele din anii ’50, pentru că această perioadă este cel mai slab reprezentată în colecţii. Dacă pentru perioada interbelică au fost salvate biblioteci particulare întregi, chiar dacă puse ulterior la index, lucrările din perioada stalinistă au fost epurate cu grijă de „specialişti” în cenzură (lucru având de a face cu ştergerea urmelor şi cultul personalităţii).

Iată câteva din „comorile” identificate, salvate de la distrugere şi reîntoarse în arhivă, considerându-se că ilustrează istoria instituţiei:
– un registru de Procese verbale ale organelor de îndrumare şi control, din 1953, cu informaţii consistente privind localul, dotările şi personalul;
– un registru de Procese verbale de şedinţe din anii ’50. De exemplu, la 28 septembrie 1953, are loc o şedinţă cu directorul, un bibliotecar, un ajutor bibliotecar, un mânuitor de carte şi o femeie de serviciu, celălalt bibliotecar fiind absent motivat: „Tov. Marcu, directorul bibliotecii […] propune pentru exercitarea (sic!) scrisului unora dintre tovarăşe propune ca acestea să scrie dintr-o carte câte o pagină pe caiet. Şi în vederea acestui lucru dă fiecărei tovarăşe câte un caiet broşat.” – în folclorul bibliotecii a circulat personajul bibliotecarei semianalfabete care cunoştea cărţile după culoarea copertei;
– un Dosar al bibliotecii de casă – voluntari care luau 20-30 de cărţi acasă şi le difuzau între vecini, împrospătând acest mic fond la anumite intervale; altul cuprinzând acte asupra bibliotecilor mobile, 1953-1955;
– ce mai făceau bibliotecarii aflăm din Proces verbal încheiat azi 18 iulie 1963, cu ocazia prelucrării „Hotărârii Consiliului de Miniştri pentru sporirea cointeresării producătorilor în creşterea şi îngrăşarea animalelor şi cu privire la desfacerea cărnii”, precum şi articolul „Măsuri de mare importanţă pentru dezvoltarea şeptelului şi îmbunătăţirea continuă a aprovizionării populaţiei cu carne”, spre exemplu, sau organizau concursul bienal „Biblioteca în slujba construcţiei socialiste”, 1964, sau dădeau Test profesional, 13.12.1977, cu subiectele: 1. Enumeraţi principalele probleme cuprinse în raportul prezentat de tov. Nicolae Ceauşescu la recenta Conferinţă Naţională a PCR; 2. Care sunt principalele instrumente de informare bibliografică pentru cunoaşterea producţiei editoriale româneşti curente?
– erau foarte implicaţi în „realităţile social-politice”: „Biblioteca comunală factor activ de popularizare în rândul oamenilor muncii a politicii partidului şi statului nostru, de informare a acestora asupra evenimentelor interne şi internaţionale”.

Şi câte altele, documente care vin să ilustreze şi să dea culoare vieţii din bibliotecile româneşti în perioada comunistă. Şi poate că studierea mai atentă a acestei perioade ne va ajuta să înţelegem mai bine ce s-a întâmplat în bibliotecile publice româneşti după 1989.

Iată în încheiere un bon de pâine şi zahăr al directorului de atunci al bibliotecii, poetul Mircea Pop (1963).

Primii pași în bibliotecă

Sunteți la primii pași profesionali în bibliotecă? Lumea bibliotecilor pare altfel decât v-ați imaginat-o? Vreți să puteți face mai mult și nu știți de unde să începeți? Vreți să cunoașteți alți tineri bibliotecari?

[Imagine: sean dreilinger]

Haideți la Scoala de Vară pentru Tinerii Bibliotecari care va fi organizata in perioada 6-11 septembrie 2010, la Bran, judetul Brasov! Invitația vine din partea IREX și ANBPR. Pentru a participa trebuie să aveți până în 35 de ani dar nu mai mult de 5 ani de experienta profesionala in biblioteci și să lucrați într-o biblioteca publică. Aplicațiile se depun în perioada 23 iunie – 23 iulie 2010.

Primii pași nu sunt niciodată foarte ușori. Faceți-i împreună cu colegii noștri bibliotecari, buni profesioniști, frumoși  si energici! N-o să vă pară rău.

Digitizarea – o prioritate în România?

Biblioteca Județeana „Octavian Goga” Cluj, coordonator în România pentru proiectul Europeana Local, i-a invitat pe cei interesați în proiecte de digitizare să își împărtășească experiențele și să încerce să găsească un răspuns la întrebarea Digitizarea – o prioritate pentru instituţiile culturale în secolul 21? Pe  15 și 16 Iunie au fost la Cluj reprezentanții instituțiilor participante în proiectul Europeana Local România dar și biblioteci publice, unversitare și cea națională, care au deja dacă nu o colecție digitală, măcar un interes în a avea una. Învitati speciali au fost Lizzy Komen, reprezentanta Europeana Local, și Diana Lupușor de la Biblioteca Națională a Republicii Moldova.

Atelierul tehnic din prima zi a permis celor implicați în proiect să își împărtășească practicile bune și mai puțin bune și să învețe unii de la alții.  Prezentările și întâlnirea din cea de-a doua zi au reușit să închege o discuție utilă și necesară între cei care au experiențe de digitalizare și cei care vor să înceapă pe acest drum. Este pentru prima oară când particip la o conferință organizată de bibliotecari din România și am fost impresionată de modul sincer și deschis în care a fost abordată această temă a digitizării.

Dacă  în planuri și pe hârtiile de la comisii, ministere stăm bine, în biblioteci situația este, așa cum ne-am obișnuit, grea. Colegii nostri, în cea mai mare parte, nu s-au ascuns după deget ci au spus ce știu, ce nu știu, ce au greșit, ce le-a ieșit. Până vor apărea pe net prezentările de la conferință am să vă spun mai jos câte ceva din ce am reținut. Îi rog pe ceilalți participanți să mă corecteze acolo unde e cazul și să mă completeze.

Am aflat la Cluj despre câteva echipamente și s-a discutat despre softul utilizat în astfel de proiecte. De exemplu: EuropeanaLocal din România și Moldavica de la BNRM folosesc Greenstone*  (pentru traducerea căruia i s-au adresat calde mulțumiri lui Nicolaie Constantinescu kosson.ro);  BCU Cluj folosește  DSpace* pe care-l recomandă și pentru care caută traducători în română iar BCU Timișoara folosește ALEPH Digital Asset Management.

Am mai aflat că metadata documentelor digitale creeaza probleme mari bibliotecilor, însă, până la încheierea conferinței, au fost cel puțin trei colegi care s-au oferit să împărtășească din experiență lor colegilor doritori.

Am mai văzut că acolo unde există colecții digitale în biblioteci asta înseamnă că cineva de la informatizare din bibliotecă este pasionat(ă) de ceea ce face și de munca în bibliotecă și se apucă (adeseori plusând cu propriul timp liber) să învețe ce presupune o bibliotecă digitală SAU că există  prieteni ai bibliotecii care au deja cunoștințe tehnice foarte bune (din care câștigă bani buni în alte părți) și fac ceva ce seamănă cu  voluntariatul pentru a ajuta biblioteca.

Dacă știți doar de bibliotecari care așteaptă să se facă ora de plecat acasă, trebuia să fi venit la Cluj zilele acestea să vă întâlniți cu bibliotecari dedicați care, atunci când proiectul și munca le-o cer, stau până noapte târziu și chiar în wekenduri ca să lucreze pentru  bibliotecile lor.

Proiectele de digitizare aduc împreună și încurajează colaborarea între instituții care din motive de „de cine țin” reușesc rar să lucreze împreună. Astfel avem Arhivele Naționale (Direcția Cluj), Centrul Județean pentru Promovarea și Conservarea Culturii Tradiționale Cluj  contribuind alături de biblioteci județene la Europeana Local sau  Biblioteca Județeană și cea Universitară din Brașov  lucrând  împreună în mai multe proiecte.

Deși avem colecții digitale începute, cadrul legal, cum anume legile care protejează drepturile de autor pot fi puse și în slujba educației și a liberei circulații a informației nu sunt teme  clare, bine documentate sau înțelese în bibliotecile noastre.

La încheierea întâlnirii domnul director de la Biblioteca Județeană din Covasna a întrebat cine este publicul acestor colecții digitale. În graba de a reduce handicapul existent la nivelul colecțiilor digitale între noi și lumea dezvoltată, se pare că nu avem timp acum să ne gândim și să răspundem unei astfel de întrebări. Să sperăm însă că la o viitoare ediție a conferinței sau poate în cadrul asociațiilor profesionale vor avea loc dicuții și pe această temă.

* A se remarca faptul că bibliotecile noastre folosesc soluțiile soft Open Source!

Blogul și biblioteca

Colega noastră bibliotecară Diana Lupuşor de la BNRM  face o frumoasa prezentare despre ce poate înseamna și ce potențial deține blogul pentru bibliotecari:

Vă mai recomand tot din Moldova si tot o prezentare pe slideshare dar de data aceasta  din partea bibliotecii  B. P. Hașdeu: „Promovarea imaginii bibliotecii publice: forme şi tehnici bazate pe web 2.0 de Ludmila Panzari, o prietenă mai veche a blogului nostru. Veți afla lucruri interesante despre cum se face promovarea bibliotecilor publice în Moldova.

Felicitări și mulțumiri autoarelor.

Informația este moneda democrației

După ce în ultimii doi ani Biblioteca Publică din New York a suportat o reducere a bugetului de 7%, pentru anul următor i se prefigurează  o reducere și mai dură.  De pe situl bibliotecii aflăm că cele 89 de biblioteci (de cercetare) și filiale ce o  formează  primesc anual 18 milioane de vizite în timp ce situl bibliotecii www.nypl.org primește alte  26,5 milioane de vizite anual. „Este unul dintre cele mai cunoscute și respectate biblioteci din lume cu colecții de peste 50 de milioane de materiale, cu un personal de  2700 de oameni și un buget anual de $254 milioane.”

Domnul  președintele și CEO al bibliotecii publică din New York, Dr. Paul LeClerc (cel care „a ghidat Biblioteca Publică din  New York în era digitală”) merge de 17 ani la întâlniri cu consiliul NYC unde discută bugetele propuse pentru bibiotecă. Dacă au fost vremuri mai bune când orașul susținea prin schimbări de politici și creșteri bugetare mărirea programului cu publicul în toate bibliotecile publice la 6 zile,  Paul LeClerc a venit acum în fața comisiei consiliului NYC ca să își apere biblioteca și prin ea orașul, de reducerile bugetare preconizate pentru 2011.

După o prezentare inițială în martie, aveți mai jos prezentarea de acum câteva zile.

Pe scurt, dacă bugetul va fi redus așa cum se propune vor fi închise 10 biblioteci iar cele care rămân deschise vor avea programul redus în media la 4 zile pe săptămână. Reducerile vor însemna și o reducere a personalului cu 736 persoane  adică o reducere de 36% din numărul de angajați.(www.nypl.org)  Reducerile impuse de noul buget i-ar lăsa pe newyorkezi:

  • cu 5,8 milioane mai puține  vizite la bibliotecă (incluzând aici și  cu 1,8 milioane mai puține vizite ale copiilor și tinerilor)
  • cu 5,7 milioane mai puține materiale folosite
  • cu 2 milioane mai puține sesiuni de utilizare a calculatoarelor din biblioteci

Dacă privim atenți putem observa cum luptă o bibliotecă pentru a putea să își îndeplinească menirea. Biblioteca are o inițiativă online  „Don’t close the book”,  prin care își mobilizează publicul să îi susțină.  Dar modul în care un președinte al bibliotecii (care urmează să se retragă din activitate anul viitor) luptă pentru instituția sa și comunitate este, zic eu, o sursă de inspirație pentru noi. Îmi pare rău că nu am timp să ofer o traducere în română acestui discurs sau mai multe detalii. Ofer mai jos câteva fragmente spre inspirare.

„Informația este moneda democrației”(Thomas Jefferson)

Biblioteca  „are ca scop unic al existenței ei să ofere tuturor acces liber la universul informațional aflat intr-o continuă expansiune”.

Bugetul bibliotecii este de 0.5% din întregul buget al New York-ului. „Noi (biblioteca) oferim așa de mult la un preț așa de mic.”

Chiar dacă criza se simte în New York biblioteca este folosită în continuare la fel de mult. „Milioane de  newyorkezi  continuă să  folosescă bogata colecție a bibliotecii, programele ei interesante, cursurile de pregatire în utilizarea calculatoarelor, claselor de alfabetizare, cursurilor de engleză (ca a doua limbă), ajutor la teme pentru școlari, pentru căutarea unei slujbe, resurse pentru firme mici dar și priceperea și talentul angajaților ei. Aceastea sunt serviciile care îi vor ajuta pe oameni să își găsească de lucru și vor ajută orașul să trecă peste această recesiune.”

Poate părea ciudat că acolo unde legătura dintre informație și democrație este cel mai bine cunoscută și recunoscută, în SUA, e nevoie de o permanentă „luptă” pentru ca biblioteca să poată să își facă treaba bine. Această „luptă” este insă ea însăși o regulă a democrației pe care trebuie să ne-o însușim dacă vrem ca bibliotecile publice din România să fie relevante în societatea noastră.