Textul documentului:
Jurământ
Jur în numele lui Dumnezeu şi declar pe onoare şi conştiinţa mea:
Credinţă domnitorului român Carol I şi constituţiunii ţării mele;
De a-mi împlini cu sânţenie datoriile ce-mi impune funcţiunea mea;
De a aplica legile şi de a mă conforma legilor întru toate şi pentru toţi, fără pasiune, fără ură, fără favoare, fără consideraţiune de persoană, fără nici un interes direct sau indirect.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu,
Mihaiu Eminescu
Jurământul de faţă s-a săvârşit în prezenţa subscrisului
A. Iconom
Rectorele Universităţii de Iassy
Astăzi în treizeci august anul una mie optsute şaptezeci şi patru, jurământul de faţă s-a săvârşit în aula Universităţii de Iassy.
Rector, Ştefan Micle (L.S.)
Filed under: Bibliotecari, Deontologie, Noutati |
adinaciocoiu
alexandruofrim
alinafrantiuc
altmarius
altmarius1
ancarapeanu
animacapalneanu
antoniaioan
Valentin Smedescu
Vasile Ghibu
carmenlupita
vera osoianu
cene
Administrator
corinaciuraru
cristinachivu
Dan Matei
delia13
dianaionescu
dnicole
dorustan
fcampeanu
florinailis
gabrielatoma
indubitabila
Administrator
ioanadragota
ionelalexe
ionelenache
isabelabarzoaga
kisslaszlo
Claudia S.
laurentiustan
leafglass
letitia22
liasabau
Liliana
ludmilapanzari
mangoo65
marinpruteanu
mihaelazecheru
musashidozo
oanajianu
olgadetisin
Hermina Anghelescu
prolibro
Simona
thomasremusmochnacs
victoriafrancu
Cami Toporas
prolibro.wordpress.com 
fain! unde se gaseste acest document?
astazi nu stiu daca directorii de biblioteci depun vreun juramant, ceea ce ocultează mult solemnitatea momentului.
am cautat totusi de curiozitate juramantul functionarului public de astazi care zice:
„Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică în care am fost numit şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Lipseste insa partea de angajament personal facut pe „onoarea si pe constiinta mea”, ca si detalierea lui morala: „fără pasiune, fără ură, fără favoare, fără consideraţiune de persoană, fără nici un interes direct sau indirect”
Răspundeam mai repede, dar am păţit şi eu ca în zicala aceea cu „pantofarul umblă cu pantofii rupţi” – aveam imaginea de mult timp, dar nu mai aveam sursa, aşa că a trebuit să caut.
Deci, e reprodusă după „Eminescu în documente de familie : documente literare”, Ediţie de Gh. Ungureanu, Editura „Minerva”, Bucureşti, 1977, f. 11, verso, intercalată între paginile 242 şi 243.
Textul e transcris la paginile 200-201, unde se precizează şi locul în care se găsesc cele două exemplare ale existente ale documentului:
„Universitatea „Alex. I. Cuza din Iaşi, fond Rectoratul, dosar 4/1873-1874, f. 82. Original.
Al doilea exemplar, trimis ministerului, se găseşte la Arh. St. Bucureşti, fond Ministerul Învăţământului, dosar 2588/1874, f. 48, de unde l-a publicat Augustin Z. N. Pop, în Noi contribuţii…, p. 279.”
Asta e! Atenţie la Arhive!
Si tot in legatura cu Eminescu:
Arma cuvantului la Mihai Eminescu
Spre Eminescu. Raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului
Au CopyLIBER!
🙂 Cica „EXCLUSIV Jurământul necunoscut al lui Eminescu” in adevarul.ro numai ca e cu ceva timp dupa ce Ioana ne-a spus despre el 🙂 Curat exclusiv!
Azi mi s-au cerut informaţii despre jurământul depus de Mihai Eminescu la numirea ca bibliotecar. Am confruntat imaginile găsite pe internet şi… surpriză! Este vorba de două documente diferite.
Cel reprodus mai sus este datat 30 august 1874, la numirea ca director al Bibliotecii universitare din Iaşi, se păstrează 2 exemplare (Iaşi – Univ. şi Bucureşti – Arhive).
Semnalarea pe care mă bucur că Claudia a găsit-o, este a unui document datat 1 octombrie 1884 (a doua angajare a lui Mihai Eminescu la Biblioteca Universităţii). Documentul a fost reprodus în Jurnalul de Vrancea şi înţeleg că se găseşte la Biblioteca Academiei. Deci este vorba de o exclusivitate.
Textele celor două documente nu sunt chiar identice şi simt nevoia să precizez (raportat la comentariile din articolul din Jurnalul de Vrancea) că aceste „jurăminte” erau documente standard, angajamente de pe care funcţionarii publici le semnau la angajare, primeau banii de la stat deci îşi declarau fidelitatea şi se angajau să aibă un comportament demn, ca reprezentanţi ai angajatorului lor.
Documentele sunt înnobilate prin semnătură.