Tudor Chirilă despre BCU Bucureşti

Tudore Chirilă vorbeşte pe blogul lui despre vizita de documentare făcută la BCU Bucureşti şi recomandă înscrierea la bibliotecă şi lectura. Familia lui Tudor Chirilă a donat la BCU importanta biblioteca personală a bunicului cântăreţului, Traian Ionescu Nişcov, renumit slavist. Ţin minte, o spun ca pe o anecdotă, că erau câteva cărţi bulgăreşti mai vechi şi mai terfelite de la începutul secolului trecut cu legende româneşti. Vă daţi seama ce exemplare speciale totuşi. După ce au fost introduse de noi la Dezvoltarea Colecţiilor, cei de la serviciul de Evidenţă au trimis cărţile înapoi deoarece în opinia lor nu reprezentau nici o valoare. Ei făceau pe atunci o deselecţie la fondul vechi al bibliotecii după criterii mai mult formale decât de analiză de conţinut. Au trebuit persuadaţi şi chiar presionaţi pentru a debloca prelucrarea acelor lucrări. Dezvoltarea Colecţiilor poate că e serviciul cu cel mai mare risc în bibliotecă şi cel mai stresant.

Blog oficial ASRO

ASRO lansează un nou instrument de informare şi documentare asupra activităţii de standardizare naţională, europeană şi internaţională – blogul oficial http://standardizare.wordpress.com.

Pe blog veţi găsi:

• informaţii de interes general (ce este un standard, rolul standardizării în activitatea economică, cum se adoptă un standard etc.);

• noutăţi din domeniul standardizării naţionale, europene şi internaţionale (lansări de studii de caz, publicaţii, evenimente importante etc);

• informaţii despre publicaţiile realizate de către ASRO prin intermediul Editurii Standardizarea (cărti, broşuri, produse în format electronic – CD etc.);

• informaţii de interes general despre Eurocoduri şi Sisteme de management.

Dragă Congres al Statelor Unite

Așa își începe scrisoarea o tânără de 14 ani.  Despre această scrisoare  a vorbit președintele SUA în cadrul primului său discurs în fața Congresului:

Mă gândesc la Ty’Sheoma Bethea, tânăra fată dintr-o școală pe care am vizitat-o în Dillon, Carolina de Sud – un loc unde  plouă prin tavan, vopseaua se cojește de pe pereți și clasele sunt întrerupte de șase ori pe zi deoarece trece trenul.

I s-a spus că școala ei nu mai are nici o șansă dar zilele trecute s-a dus la biblioteca publică și a scris (la calculator) o scrisoare oamenilor care stau în această încăpere. A rugat-o chiar pe directoarea școlii să-i dea bani pentru un timbru. Prin scrisoare ni se cere ajutorul și spune acolo: „Noi suntem doar niște elevi care încercăm să devenim avocați, doctori, congresmeni ca voi și într-o zi președinte ca să putem să schimbăm lucrurile nu doar în statul Carolina de Sud dar și în lume. Noi nu renunțăm.”

Luați ce credeți de cuviință din povestea asta.